Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1589/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1589/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 1589/2015
DOSAR NR._ Cerere valoare redusă
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
HOTĂRÂRE
Ședința Camerei de Consiliu din data de 11.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - P. A. - M.
Grefier - Terțis G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1589
Pe rol judecata cererii cu valoare redusă, formulată de reclamanta S.C. „A. G.” SA B., în contradictoriu cu pârâtul R. G..
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu, lipsă părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, fiind primul termen de judecată, având în vedere dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, verificându-și competența, instanța constată că este competentă general, material și teritorial, potrivit art.1027 Cod procedură civilă raportat la art. 94 alin. 1 lit. „j” raportat la art. 107 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, conform art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile în fond și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.12.2014, sub nr._, reclamanta S.C. „A. G.” SA B. a solicitat pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă reglementată de art.1025-1032 Cod procedură civilă, obligarea pârâtului R. G. la plata sumei de 9,23 lei reprezentând contravaloare servicii apă prestate și neachitate în perioada 30.09._12 și a sumei de 3,16 lei, cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului principal calculate pentru perioada 30.09._12.
În motivare, reclamanta a arătat că este unica societate care furnizează serviciul de alimentare cu apă/canalizare din jud. B., iar pârâtul este utilizator al serviciilor prestate, fără a avea încheiat un contract furnizare de servicii de alimentare cu apă și canalizare, însă acest aspect nu poate fi imputat operatorului de servicii, deoarece utilizarea fără contract de furnizare a serviciilor de utilități publice constituie contravenție.
Pârâtul a încheiat un contract cu reclamanta, în baza acestuia a beneficiat de serviciile de apă și canalizare furnizate, fără a-și îndeplini obligația de plată a serviciului furnizat, cumulând un debit restant, la care se adaugă penalitățile aferente, potrivit legii.
Cu privire la debitul principal, susține reclamanta că obligația pârâtului de a plăti acest debit izvorăște din dispozițiile art.30 alin.3 din Legea nr.241/2006 și în acest sens, au fost emise și distribuite facturi lunar care fac obiectul litigiului și care cuprindeau atât suma aferentă lunii curente cât și debitul restant, fără ca acestea să fi fost contestate de pârât.
Cu privire la penalități, susține reclamanta că și această obligație se întemeiază pe dispozițiile legale prevăzute de art.30 alin.4 din Legea nr.241/2006 precum și art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.1177, 1178, 1526, 1522 Cod civil, art.43 Cod comercial; Legea nr.51/2006, Legea nr.241/2006 și Legea nr.210/2005, OUG nr.39/2010.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 4 - 24).
Pârâtul R. G. nu a înaintat formularul de răspuns comunicat de instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
Instanța, pentru justa soluționare a cauzei, a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între părțile în litigiu s-au desfășurat relații comerciale, fiind încheiat contractul nr. 841 din 24.08.2004 de branșare/racordare și utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare, în baza căruia reclamanta S.C. A. G. S.A. a furnizat pârâtului R. G. servicii de alimentare cu apă.
Potrivit art.7.7 din contract, utilizatorul s-a obligat să achite contravaloarea facturii în termen de 30 de zile de la emitere, iar potrivit art.14, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la emiterea ei, atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat fără ca acestea să depășească cuantumul debitului.
În executarea acestui contract, reclamanta a furnizat pârâtului în perioada 30.09._12 servicii de apă, aspect ce rezultă din facturile fiscale depuse la dosar și care însumează valoarea de 9,23 lei, conform fișei abonatului, fiind calculate și penalități de întârziere în cuantum de 3,16 lei.
Debitul aferent fiecărei facturi fiscale este scadent, potrivit termenelor de plată inserate în cuprinsul acestora.
În drept, având în vedere situație de fapt reținută, instanța apreciază că îi sunt aplicabile dispozițiile în vigoare la momentul încheierii contractului, față de dispozițiile art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011, conform cărora „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”. De asemenea, instanța reține că potrivit art.201 din Legea nr.71/2011, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit și cu atât mai mult, cele începute și împlinite la data de 01.10.2011 sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Pe fond, cu privire la debitul aferent perioadei 30.09._12, instanța reține că potrivit art.36 din Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat, iar art.41 alin.4 lit. c din Legea nr.51/2006, statuează asupra obligației utilizatorilor de a achita în termenele stabilite, contravaloarea serviciilor prestate.
Totodată, conform art.42 alin.9 din Legea nr.51/2006, factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii.
Conform art.30 alin.1 din Legea nr.241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și canalizare, utilizatorul are obligația să achite la termen facturile emise de operatorul care are și calitatea de furnizor; factura se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Prin derogare de la prevederile art.42 alin.9 din Legea nr. 51/2006, utilizatorii de energie termică sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii și termenul de scadență se înscriu pe factură. Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, conform prevederilor art.42 alin.10 din Legea nr. 51/2006.
Pârâtul a beneficiat constant de servicii de furnizare cu apă, întocmindu-se fișa abonatului privind contravaloarea apei furnizate. Conform înscrisurilor, pârâtul are o datorie către reclamantă în suma de 9,23 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare cu apă, prestate și neachitate în perioada 30.09._12.
Având în vedere starea de fapt reținută, în sensul existenței obligației de plată în sarcina pârâtului, precum și prevederile legale incidente, instanța reține așadar existența unei creanțe principale în favoarea reclamantei, S.C.A. G. SA B. și în sarcina pârâtului, în sumă de 9,23 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare cu apă, prestate și neachitate în perioada 30.09._12.
În ceea ce privește capătul accesoriu referitor la penalitățile de întârziere, instanța reține că potrivit art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006 neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, respectiv penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței; penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare și valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.
În ceea ce privește cuantumul majorărilor de întârziere utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, art. III din Legea 210/2005 stabilește că acesta va fi de 0,1% pe zi, de la data de 01.01.2007, 0,05% pe zi întârziere începând cu 01.07.2010 și 0,04% pe zi întârziere începând cu data de 04.04.2011.
De asemenea, potrivit art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006 neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, respectiv penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței; penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare și valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.
Sub acest aspect, instanța reține prevederile art. 1066 din Codul civil, conform căruia clauza penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din partea sa, și ale art. 1069 alin.2 Cod civil, care prevede posibilitatea creditorului de a cumula debitul principal cu penalitățile, în măsura în care penalitățile au fost prevăzute pentru întârzierea executării obligației.
Astfel, instanța constată că acest capăt accesoriu este întemeiat, motiv pentru care va dispune obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal, în cuantum de 3,16 lei.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite cererea formulată de reclamanta S.C. A. G. S.A. reprezentată de administratorul judiciar provizoriu D. C., în contradictoriu cu pârâtul R. G. și va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 9,23 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de apă furnizată în perioada 30.09._12 și 3,16 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal.
Instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea cu valoare redusă, formulată de reclamanta S.C. A. G. SA B., prin lichidator judiciar D. C. L., cu sediul în mun. B., ..3, jud. B., înregistrată la ONRC B. sub nr. J_, CUI_, cont nr. RO72RNCB_0001 deschis la BCR Sucursala Județeană B., Cod fiscal R_, COD SIRUES_, în contradictoriu cu pârâtul R. G., domiciliat în oraș B., ., ., având ca obiect pretenții.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 9,23 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de apă furnizată în perioada 30.09.2010 - 09.01.2012 și 3,16 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică din data de 11.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. A.-MihaelaTerțis G.
Redact. + tehnoredact. P.A.M.
Redact. T.G.
Ex. 4 - 03. 2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1619/2015.... → |
|---|
