Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 465/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 465/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 16806/193/2014
DOSAR NR._ Cerere valoare redusă
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
HOTĂRÂRE
Ședința Camerei de Consiliu din data de 16.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - P. A. - M.
Grefier - Terțis G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 465
Pe rol judecata cererii cu valoare redusă, formulată de reclamanta S.C. „A. G.” SA B., în contradictoriu cu pârâtul L. G..
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu, lipsă părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, fiind primul termen de judecată, având în vedere dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, verificându-și competența, instanța constată că este competentă general, material și teritorial, potrivit art.1027 Cod procedură civilă raportat la art. 94 alin. 1 lit. „j” raportat la art. 107 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri.
Din oficiu, instanța invocă și pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul din perioada 28.05._10 și a penalităților aferente.
Având în vedere dispozițiile art. 10 Cod procedură civilă, (potrivit cărora: „Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.”), instanța rămâne în pronunțare atât pe excepția, cât și pe fond.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.11.2014, sub nr._/193/2014, reclamanta S.C. „A. G.” SA B. a solicitat pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă reglementată de art.1025-1032 Cod procedură civilă, obligarea pârâtului L. G. la plata sumei de 110,17 lei reprezentând contravaloare servicii apă prestate și neachitate în perioada 29.04.2010 - 25.01.2012 și a sumei de 39,92 lei, cu titlu de penalități calculate pentru perioada 29.04.2010 - 25.01.2012.
În motivare, reclamanta a arătat că este unica societate care furnizează serviciul de alimentare cu apă/canalizare din jud. B., iar pârâtul este utilizator al serviciilor prestate, fără a avea încheiat un contract furnizare de servicii de alimentare cu apă și canalizare, însă acest aspect nu poate fi imputat operatorului de servicii, deoarece utilizarea fără contract de furnizare a serviciilor de utilități publice constituie contravenție.
Pârâtul a încheiat un contract cu reclamanta, în baza acestuia a beneficiat de serviciile de apă și canalizare furnizate, fără a-și îndeplini obligația de plată a serviciului furnizat, cumulând un debit restant, la care se adaugă penalitățile aferente, potrivit legii.
Cu privire la debitul principal, susține reclamanta că obligația pârâtului de a plăti acest debit izvorăște din dispozițiile art.30 alin.3 din Legea nr.241/2006 și în acest sens, au fost emise și distribuite facturi lunar care fac obiectul litigiului și care cuprindeau atât suma aferentă lunii curente cât și debitul restant, fără ca acestea să fi fost contestate de pârât.
Cu privire la penalități, susține reclamanta că și această obligație se întemeiază pe dispozițiile legale prevăzute de art.30 alin.4 din Legea nr.241/2006 precum și art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.1177, 1178, 1526, 1522 Cod civil, art.43 Cod comercial; Legea nr.51/2006, Legea nr.241/2006 și Legea nr.210/2005, OUG nr.39/2010.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 4 - 29).
Pârâtul L. G. nu a înaintat formularul de răspuns comunicat de instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
Instanța, pentru justa soluționare a cauzei, a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între părțile în litigiu s-au desfășurat relații comerciale, fiind încheiat contractul nr. 435 din data de 02.08.2004 de branșare/racordare și utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare, în baza căruia reclamanta S.C. A. G. S.A. a furnizat pârâtului L. G. servicii de alimentare cu apă.
Potrivit art.7.7 din contract, utilizatorul s-a obligat să achite contravaloarea facturii în termen de 30 de zile de la emitere, iar potrivit art.14, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la emiterea ei, atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat fără ca acestea să depășească cuantumul debitului.
În executarea acestui contract, reclamanta a furnizat pârâtului în perioada 29.04.2010 - 25.01.2012 servicii de apă, aspect ce rezultă din facturile fiscale depuse la dosar și care însumează valoarea de 110,17 lei, conform fișei abonatului, fiind calculate și penalități de întârziere în cuantum de 39,92 lei.
Debitul aferent fiecărei facturi fiscale este scadent, potrivit termenelor de plată inserate în cuprinsul acestora.
La termenul de judecată de astăzi, instanța, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei pentru debitul din perioada 28.05._10 și a penalităților aferente.
În drept, având în vedere situație de fapt reținută, instanța apreciază că îi sunt aplicabile dispozițiile în vigoare la momentul încheierii contractului, față de dispozițiile art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011, conform cărora „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”. De asemenea, instanța reține că potrivit art.201 din Legea nr.71/2011, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit și cu atât mai mult, cele începute și împlinite la data de 01.10.2011 sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul și penalitățile de întârziere aferente perioadei 28.05._10, instanța reține că potrivit art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani în cazul acțiunilor personale, care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Cum în cazul de față pârâtul avea obligația să achite contravaloarea facturilor fiscale emise în termen de 15 zile de la data emiterii facturii, instanța constată că pentru debitul facturat în perioada 28.05._10, termenul de prescripție s-a împlinit anterior comunicării invitației la conciliere către pârâtă, respectiv 30.09.2013, fără a fi invocat nici un caz de întrerupere sau suspendare a prescripției de către reclamantă, nici chiar cel prevăzut de art.2532 pct.7 Cod civil. Potrivit art. 1 alin.2 din Decretul nr.167/1958, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept subiectiv principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile subiective accesorii, astfel că instanța constată ca fiind prescrise și penalitățile de întârziere percepute debitului aferent perioadei 28.05._10.
Față de aceste considerente, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei pentru debitul și penalitățile de întârziere aferente perioadei 28.05._10.
Pe fond, cu privire la debitul aferent perioadei iunie 2010, instanța reține că potrivit art.36 din Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat, iar art.41 alin.4 lit. c din Legea nr.51/2006, statuează asupra obligației utilizatorilor de a achita în termenele stabilite, contravaloarea serviciilor prestate.
Totodată, conform art.42 alin.9 din Legea nr.51/2006, factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii.
Conform art.30 alin.1 din Legea nr.241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și canalizare, utilizatorul are obligația să achite la termen facturile emise de operatorul care are și calitatea de furnizor; factura se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Prin derogare de la prevederile art.42 alin.9 din Legea nr. 51/2006, utilizatorii de energie termică sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii și termenul de scadență se înscriu pe factură. Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, conform prevederilor art.42 alin.10 din Legea nr. 51/2006.
Pârâtul a beneficiat constant de servicii de furnizare cu apă, întocmindu-se fișa abonatului privind contravaloarea apei furnizate. Conform înscrisurilor, pârâtul are o datorie către reclamantă în suma de 2,22 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare cu apă, prestate și neachitate în perioada aprilie 2010.
Având în vedere starea de fapt reținută, în sensul existenței obligației de plată în sarcina pârâtului, precum și prevederile legale incidente, instanța reține așadar existența unei creanțe principale în favoarea reclamantei, S.C.A. G. SA B. și în sarcina pârâtului, în sumă de 0,12 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare cu apă, prestate și neachitate în perioada aprilie 2010.
În ceea ce privește capătul accesoriu referitor la penalitățile de întârziere, instanța reține că potrivit art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006 neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, respectiv penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței; penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare și valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.
În ceea ce privește cuantumul majorărilor de întârziere utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, art. III din Legea 210/2005 stabilește că acesta va fi de 0,1% pe zi, de la data de 01.01.2007, 0,05% pe zi întârziere începând cu 01.07.2010 și 0,04% pe zi întârziere începând cu data de 04.04.2011.
De asemenea, potrivit art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006 neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, respectiv penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței; penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare și valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.
Sub acest aspect, instanța reține prevederile art. 1066 din Codul civil, conform căruia clauza penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din partea sa, și ale art. 1069 alin.2 Cod civil, care prevede posibilitatea creditorului de a cumula debitul principal cu penalitățile, în măsura în care penalitățile au fost prevăzute pentru întârzierea executării obligației.
Urmare admiterii prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei și pentru penalitățile de întârziere aferente perioadei, instanța constată că acest capăt accesoriu este în parte întemeiat, motiv pentru care va dispune obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal, în cuantum de 0,12 lei.
În temeiul art.1031 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru), având în vedere că sunt îndeplinite cerințele textului legal menționat, și anume, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei pentru debitul din perioada 28.05._10 și a penalităților aferente acestuia, excepție invocată din oficiu și va admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. G. S.A. reprezentată de administratorul judiciar provizoriu D. C., în contradictoriu cu pârâtul L. G. și va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 2,22 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de apă furnizată în perioada aprilie 2010 și 0,12 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal și 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul din perioada 28.05._10 și a penalităților aferente, invocată din oficiu.
Admite în parte cererea de valoare redusă, formulată de reclamanta S.C. A. G. SA B., prin lichidator judiciar D. C. L., cu sediul în mun. B., ..3, jud. B., înregistrată la ONRC B. sub nr. J_, CUI_, cont nr. RO72RNCB_0001 deschis la BCR Sucursala Județeană B., Cod fiscal R_, COD SIRUES_, în contradictoriu cu pârâtul L. G., domiciliat în oraș B., . B., având ca obiect pretenții.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 2,22 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de apă furnizată în perioada aprilie 2010 și 0,12 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică din data de 16.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. A.-MihaelaTerțis G.
Redact. + tehnoredact. Jud. P.A.M.
Redact. T.G.
Ex. 4 - 12. 02. 2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 497/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 609/2015.... → |
|---|
