Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3823/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3823/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 3823/2015
Dosar Nr._ Cerere cu valoare redusă
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
HOTĂRÂRE
Ședința Camerei de Consiliu din data de 17.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - P. A. - M.
Grefier - Terțis G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3823
Pe rol judecata cererii cu valoare redusă, formulată de reclamanta S.C. M. C. SA, în contradictoriu cu pârâta I. M..
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se constată că nu s-a solicitat o dezbatere orală între părți, iar pârâta nu a formulat întâmpinare.
Fiind primul termen de judecată, având în vedere dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, verificându-și competența, instanța constată că este competentă general, material și teritorial, potrivit art.1027 Cod procedură civilă raportat la art. 94 alin. 1 lit. „j” raportat la art. 107 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, conform art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile în fond și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.02.2015 sub nr._, reclamanta S.C. M. C. SA B. a solicitat pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă reglementată de art.1025-1032 Cod procedură civilă, obligarea pârâteiI. M. la plata sumei de 118,69 lei cu titlu de preț energie termică furnizată în perioada martie 2012 - ianuarie 2014 și 5,65 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal, calculate pentru perioada aprilie 2012 - februarie 2014, precum și penalități de întârziere în continuare în cuantum de 0,03% pe zi întârziere, de la data înregistrării acțiunii și până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că a furnizat către Asociația de proprietari nr. 15 B., din care face parte și debitoarea, servicii și utilități în baza Contractului de furnizare energie termică nr. 15T/2010, întrucât, potrivit art.296 alin.3 și art.300 alin.3 lit. a din Ordinul ANRSC nr.91/2007, în cazul imobilelor tip condominiu, calitatea de titular de contract revine asociației de proprietari legal constituită, contractul nr. 15T/2010 fiind încheiat pe perioadă nedeterminată și în acord cu prevederile art.42 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.51/2006.
Ulterior, la contractul menționat a fost încheiat un Act adițional, prin care părțile au convenit ca unitatea furnizoare să procedeze la repartizarea, facturarea și încasarea contravalorii serviciilor pe care le furnizează, în mod individual, pentru toți proprietarii din condominiu. Cum pârâta I. M. face parte din Asociația de proprietari nr. 15 B. cu care este încheiat Contractul de furnizare nr. 15T/2010, completat prin Actul adițional nr.1, rezultă că toate actele juridice încheiate de asociațiile de proprietari în limitele legii și a competențelor pe care le dețin sunt opozabile membrilor asociați.
Pârâta figurează ca fiind deconectată de la sistemul centralizat de furnizare a energiei termice, astfel că pe numele său a fost facturată doar contravaloarea energiei termice folosite pentru încălzirea spațiilor comune în temeiul art.52 alin.1 din H.G. nr.1588/2007, art.38 alin.2 din Legea nr.325/2006, art.48 alin.1 din Legea nr.230/2007 și art.9 din Ordinul nr.343/2010.
Mai susține reclamanta că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, toți proprietarii unui condominiu, indiferent dacă sunt sau nu racordați la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică au obligația achitării cotelor comune de energie termică necesare pentru încălzirea proprietății comune proporțional cu cota indiviză, cu respectarea prevederilor Ordinului nr.483/2008.
Aceasta a precizat că nu dorește să aibă loc o dezbatere orală.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr.325/2006, ale Legii nr.51/2006, Legii nr.230/2007, H.G. nr.1588/2007, Ordinul nr.483/2008 al ANRSC, Ordinul nr.343/2010 și Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat și administrat proba cu înscrisuri (filele 7 - 34).
Cererea reclamantei a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei.
Pârâta I. M. nu a înaintat formularul de răspuns comunicat de instanță și nu a depus întâmpinare la dosar
Instanța, pentru justa soluționare a cauzei, a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând cererea reclamantei, prin prisma ansamblului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 01.10.2010, între reclamanta S.C.M. C. SA B. în calitate de furnizor și Asociația de proprietari nr. 15 B., în calitate de utilizator, a fost încheiat Contractul de furnizare a energiei termice nr. 15T, al cărui obiect îl constituie furnizarea energiei termice pentru încălzire și pentru apă caldă de consum, iar potrivit art.7 din contract, furnizorul are obligația să factureze, în cazul facturării individuale, cantitățile de energie termică proprietarilor spațiilor cu destinație de locuință sau altă destinație, în conformitate cu prevederile prezentului contract, la prețurile și tarifele legal stabilite, în conformitate cu metodologia de calcul aprobată de autoritatea de reglementare competentă.
Totodată, potrivit art.12 alin.2 lit. b, în cazul în care nu sunt montate repartitoare de costuri, sunt deconectări de la instalația interioară de distribuție a energiei termice, cantitatea de energie termică pentru încălzire consumată în spațiile comune se calculează proporțional cu raportul dintre suprafața echivalentă termică a corpurilor de încălzire montate în spațiile comune, luată împreună cu cea a conductelor rețelei interioare de distribuție și încălzire ce traversează spațiile comune și suprafața echivalentă termic totală din condominiu.
Potrivit Actului adițional nr.1 la Contractul de furnizare a energiei termice nr. 12T/01.10.2010, părțile au convenit ca începând cu data de 01.10.2010, pentru proprietarii din blocurile arondate Asociației de proprietari nr. 15, S.C. M. C. SA B. să procedeze la repartizarea, facturarea și încasarea contravalorii serviciilor pe care le furnizează, în mod individual, pentru toți proprietarii din condominiu.
În perioada martie 2012 - ianuarie 2014, reclamanta a furnizat energie termică în spațiile comune din condominiul din care face și pârâta I. M. potrivit prevederilor contractuale, iar raportat la cota indiviză a pârâtei, a fost calculată cantitatea de energie termică ce-i revenea acestuia la plată, fiind emise facturi fiscale pentru un consum total de 118,69 lei.
Potrivit art. 13 din Legea nr.325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, autoritățile de reglementare competente pentru serviciul de alimentare cu energie termică sunt A.N.R.S.C. și/sau A.N.R.E., după caz, iar conform art.14 alin.1, A.N.R.S.C. elaborează, stabilește și urmărește aplicarea ansamblului de reglementări obligatorii la nivel național, necesar funcționării pieței de energie termică, în condiții de eficiență, concurență, transparență și protecție a consumatorilor.
Potrivit art.4 din Ordinul nr.343/2010 pentru aprobarea Normei tehnice privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu, în cazul folosirii sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire și apă caldă de consum, emis de A.N.R.S.C., cantitatea de energie termică repartizată fiecărui proprietar se stabilește ca sumă între consumul individual și cota-parte din consumul comun dintr-o unitate de calcul. Cum în cazul de față pârâta este debranșată de la rețeaua centrală de furnizare a energiei termice pentru imobilul având destinația de locuință, se constată că aceasta este obligată să achite doar contravaloarea cotei-părți din consumul comun.
Se mai reține că potrivit art. 9, cantitatea de energie termică aferentă consumului comun în imobilele de tip condominiu, indiferent dacă pentru individualizarea costurilor se utilizează repartitoare de costuri sau contoare de energie termică individuale la nivel de apartament, se repartizează proporțional cu cota indiviză și se achită de toți proprietarii din cadrul condominiului, indiferent dacă sunt sau nu racordați la sistemul centralizat de distribuție a energiei termice.
Având în vedere că, deși Ordinul nr.343/2010 pentru aprobarea Normei tehnice privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu, în cazul folosirii sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire și apă caldă de consum a fost supus verificării legalității de către instanță, însă prin Decizia nr.2789 din 05.06.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice împotriva sentinței nr.216 din 30 iulie 2011 a Curții de Apel Suceava și modificată sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, instanța constată că acest act normativ este legal și obligă proprietarii imobilelor de tip condominiu să achite contravaloarea energiei termice consumate în instalațiile care tranzitează spațiile comune, situație în care se găsește și pârâta.
Astfel, instanța constată că reclamanta a facturat pârâtei contravaloarea energiei termice care îi revine, consumată în spațiile comune în perioada martie 2012 - ianuarie 2014, însă aceasta nu a achitat contravaloarea acestor facturi, iar conform înscrisurilor existente la dosar, pârâtul are în prezent o datorie către reclamantă în suma de 118,69 lei cu titlu de preț.
În ce privește împrejurarea neachitării acestei datorii, aceasta este confirmată în cauză de probele administrate. Astfel, potrivit art. 1082 Cod civil, sub aspect probatoriu, creditorul este obligat sa facă dovada creanței sale iar apoi, odată dovedită existența creanței, îi revine debitorului obligația de a dovedi executarea obligației corespunzătoare. Cum în cauză debitoarea nu a făcut nicio dovadă în acest sens, neexecutarea obligației de către aceasta rezultă cu certitudine și îi este imputabilă.
Cu privire la penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă în cuantum de 5,65 lei, instanța constată că acestea sunt întemeiate, fiind calculate pentru perioada aprilie 2012 - februarie 2014.
Norme juridice aplicabile:
Potrivit art.36 din Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat, iar potrivit art.41 alin.4 lit. c din Legea nr.51/2006, utilizatorii au obligația să achite în termenele stabilite contravaloarea serviciilor prestate.
Totodată, potrivit art.42 alin.9 din Legea nr.51/2006, factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii.
Pârâta a beneficiat constant de servicii de furnizare a energiei termice livrată de reclamantă în temeiul contractului de furnizare nr. 15T/01.10.2010 și a Actului Adițional nr.1, întocmindu-se fișa analitică individuală a pârâtului privind contravaloarea energiei termice furnizate. Conform înscrisurilor, pârâta are în prezent o datorie către reclamantă în suma de 118,69 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în perioada martie 2012 - ianuarie 2014.
În ce privește împrejurarea neachitării acestei datorii, aceasta este confirmată în cauză de probele administrate. Astfel, potrivit art. 1082 Cod civil, sub aspect probatoriu, creditorul este obligat sa facă dovada creanței sale iar apoi, odată dovedită existența creanței, îi revine pârâtei obligația de a dovedi executarea obligației corespunzătoare. Cum în cauză debitoarea nu a făcut nicio dovadă în acest sens, neexecutarea obligației de către aceasta rezultă cu certitudine și îi este imputabilă.
Instanța reține așadar existența unei creanțe principale în favoarea reclamantei, S.C. M. C. SA B. și în sarcina pârâtei, în sumă de 118,69 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în perioada martie 2012 - ianuarie 2014.
În ce privește cererea constând în obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere datorate de către pârâtă reclamantei ca urmare a întârzierii la plată a obligației principale, instanța reține că, potrivit art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006 neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, respectiv penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței; penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare și valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.
Instanța reține așadar existența și a unei creanțe accesorii constând în penalități de întârziere în cuantum de 5,65 lei, calculate pentru perioada aprilie 2012 - februarie 2014, precum și penalități de întârziere în continuare în cuantum de 0,03% de la data înregistrării acțiunii, 27.02.2015 și până la achitarea integrală a debitului.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite în parte cererea cu valoare redusă formulată de reclamanta S.C. M. C. SA B. în contradictoriu cu pârâta I. M. și o va obliga pe aceasta la plata către reclamantă a sumei de 118,69 lei reprezentând contravaloarea energiei termice furnizată în spațiile comune în perioada martie 2012 - ianuarie 2014 și 5,65 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal, calculate pentru perioada aprilie 2012 - februarie 2014, precum și penalități de întârziere în continuare în cuantum de 0,03%, de la data înregistrării acțiunii, 27.02.2015 și până la achitarea integrală a debitului.
În temeiul art.1031 Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtei căzute în pretenții, va dispune obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea cu valoare redusă formulată de reclamanta S.C. M. C. SA B., cu sediul în mun. B., ., jud. B., înmatriculată în Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI RO_, în contradictoriu cu pârâta I. M., domiciliată în mun. B., .. 12, .. 12, ., având ca obiect pretenții.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 118,69 lei reprezentând contravaloarea energiei termice furnizată în spațiile comune în perioada martie 2012-ianuarie 2014 și 5,65 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal, calculate pentru perioada aprilie 2012 - februarie 2014, precum și penalități de întârziere în continuare în cuantum de 0,03%, de la data înregistrării acțiunii, 27.02.2015 și până la achitarea integrală a debitului.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică din data de 17.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
P. A.-MihaelaTerțis G.
Redact. + tehnoredact. Jud. P.A.M.
Redact. T.G.
4 ex. - 19 .05. 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2949/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3723/2015. Judecătoria... → |
|---|
