Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5138/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5138/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 5138/2015
Dosar nr._ Cerere de valoare redusă
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința Camerei de Consiliu din 20 mai 2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – L. L.
GREFIER – C. D.
SENTINȚA C I V I L Ă NR. 5138
Pe rol judecata cauzei civile formulată de reclamanta . B., prin reprezentant în contradictoriu cu pârâtul P. M., având ca obiect cerere de valoarea redusă.
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu lipsesc părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Verificându-și competența în temeiul art. 131 Noul Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial potrivit art. 1028 alin. 1 raportat la art. 94 pct. 1 lit. k) Noul Cod procedură civilă.
Instanța apreciază că în prezenta cauză procedura specială cu privire la cererile de valoare redusă este admisibilă față de dispozițiile art. 1026 și 1029 Noul Cod procedură civilă.
De asemenea, instanța constată că nu s-a solicitat o dezbatere orală între părți și că pârâtul nu a înaintat formularul de răspuns comunicat de instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
În temeiul art. 258 Noul Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse de reclamantă la dosar.
În temeiul art. 244 alin. 1 Noul Cod procedură civilă instanța declară închisă cercetarea procesului.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, conform art. 394 alin. 1 Noul Cod procedură civilă instanța rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 25.03.2015 sub nr._, reclamanta . B., prin reprezentant a solicitat pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă, reglementată de art.1026-1033 Noul Cod procedură civilă, obligarea pârâtului P. M. la plata sumei de 2384,50 lei reprezentând contravaloarea serviciilor apă-canal prestate și neachitate în perioada 01.12.2012 – 28.02.2015, a sumei de 756,90 lei reprezentând penalități de întârziere pentru debitul neachitat și a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în 200 lei taxă judiciară de timbru și 50 lei onorariu avocat.
În motivare se arată că reclamanta este unica societate care furnizează serviciul de alimentare cu apă/canalizare din jud. B., iar pârâtul este utilizator a serviciilor prestate, având încheiat contract de furnizare la data de 24.10.2011, în speță identificându-se două perioade ale relației comerciale dintre părți, perioada precontractuală (de la 01.10.2010 până la data semnării contractului) și perioada contractuală (de la data semnării contractului și până la zi).
Se precizează că, deși pârâtul nu a încheiat un contract cu reclamanta încă din prima zi, aceasta a beneficiat de serviciile de apă și canalizare furnizate din prima zi de funcționare a societății reclamante, atât în perioada precontractuală, cât și în perioada contractuală, fără a-și îndeplini obligația de plată a serviciului furnizat, cumulând un debit restant, la care se adaugă penalitățile aferente, potrivit legii.
Cu privire la debitul principal se susține că, pentru perioada precontractuală, obligația pârâtului de a plăti acest debit a izvorât din dispozițiile art. 30 alin. 3 din Legea nr. 241/2006 și, în acest sens, au fost emise și distribuite lunar facturile care fac obiectul litigiului și care cuprindeau atât suma aferentă lunii curente, cât și debitul restant, fără ca acestea să fi fost contestate de pârâtă iar, pentru perioada contractuală, obligația pârâtului de a plăti acest debit izvorăște din dispozițiile art. 15 alin. 1 din contractul încheiat între părți.
Referitor la penalități se menționează că, pentru perioada precontractuală, această obligație se întemeiază pe dispozițiile legale prevăzute de art. 30 alin. 4 din Legea nr.241/2006 și art. 42 alin.10 din Legea nr.51/2006 iar, pentru perioada contractuală, această obligație izvorăște din dispozițiile art. 15 alin. 2 din contractul încheiat între părți.
Reclamanta a precizat că nu dorește să aibă loc o dezbatere orală.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 51/2006, Legii nr. 241/2006, Legii nr. 46/2011.
În dovedire s-au depus copii după contractul de furnizare din 24.10.2011, fișa abonatului, facturi fiscale, modul de calcul a penalităților, dovada achitării onorariului avocat.
Reclamanta a solicitat judecata acțiunii și în lipsa reprezentantului unității.
Pentru acțiune s-a achitat taxă judiciară de timbru în sumă de 200 lei.
Pârâtul P. M. nu a restituit formularul de răspuns comunicat de instanță.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanta reține următoarele:
Între părțile în litigiu a fost încheiat contractul nr._._ din 24.10.2011 de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și/sau de canalizare, prin care reclamanta . s-a obligat să furnizeze pârâtului P. M. servicii de alimentare cu apă și de canalizare, având astfel dreptul de a factura și încasa lunar contravaloarea serviciilor furnizate, precum și de a calcula și încasa penalitățile de întârziere, potrivit prevederilor legale. Corelativ, debitorul avea dreptul de a primi serviciile menționate, precum și obligația de a achita, în termen de 15 de zile de la emitere, contravaloarea facturilor.
În executarea acestui contract, reclamanta a furnizat pârâtului în perioada 01.12.2012 – 28.02.2015 serviciile contractate, aspect ce rezultă din facturile fiscale depuse la dosar și care însumează valoarea de 2384,50 lei, fiind calculate și penalități de întârziere în sumă de 756,90 lei aferente debitului.
Debitul aferent fiecărei facturi fiscale este scadent, potrivit termenelor de plată inserate în cuprinsul acestora.
Pârâtul nu a restituit formularul de răspuns comunicat de instanță, nu s-a prezentat în instanță și nu a contestat aceste debite.
În drept, potrivit art.36 din Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat, iar potrivit art. 41 alin. 4 lit. c) din Legea nr.51/2006, utilizatorii au obligația să achite în termenele stabilite contravaloarea serviciilor prestate.
Totodată, conform art.42 alin.9 din Legea nr.51/2006, factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii.
Conform art.30 alin.1 din Legea nr.241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și canalizare, utilizatorul are obligația să achite la termen facturile emise de operatorul care are și calitatea de furnizor; factura se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Prin derogare de la prevederile art.42 alin.9 din Legea nr. 51/2006, utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii și termenul de scadență se înscriu pe factură. Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, conform prevederilor art.42 alin.10 din Legea nr. 51/2006.
Pârâtul a beneficiat constant de servicii de furnizare cu apă, întocmindu-se fișa abonatului privind contravaloarea apei furnizate. Conform înscrisurilor, pârâtul are o datorie către reclamantă în suma de 2384,50 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare apă, prestate și neachitate în perioada 01.12.2012 – 28.02.2015.
În ce privește împrejurarea neachitării acestei datorii, aceasta este confirmată în cauză de probele administrate. Astfel, sub aspect probatoriu, creditorul este obligat sa facă dovada creanței sale iar apoi, odată dovedită existența creanței, îi revine debitorului obligația de a dovedi executarea obligației corespunzătoare. Cum în cauză debitorul nu a făcut nici o dovadă în acest sens, neexecutarea obligației de către acesta rezultă cu certitudine și îi este imputabilă.
Instanța reține așadar existența unei creanțe principale în favoarea reclamantei . și în sarcina pârâtului în sumă de 2384,50 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare apă, prestate și neachitate în perioada 01.12.2012 – 28.02.2015.
În ceea ce privește capătul accesoriu referitor la penalitățile de întârziere, instanța reține că potrivit art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006 neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, respectiv penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței; penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare și valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.
În cazul de față instanța constată că sunt îndeplinite condițiile cerute de art.42 alin.10 din legea nr.51/2006, în sensul că facturile fiscale care cuprind contravaloarea serviciilor de apă furnizate în perioada 01.12.2012 – 28.02.2015 sunt scadente, penalitățile de întârziere au fost calculate în funcție de nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare și care au valoarea totală de 756,90 lei, au fost calculate pentru perioada 01.12._15 și nu depășesc cuantumul debitului principal.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite cererea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul P. M. și va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 2384,50 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare apă prestate și neachitate în perioada 01.12.2012 – 28.02.2015 și a sumei de 756,90 lei reprezentând penalități de întârziere, aferente debitului.
În temeiul art. 1032 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtului căzută în pretenții, va dispune obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 200 lei taxă judiciară de timbru și 50 lei onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta . B., prin reprezentant, cu sediu ales pentru comunicarea actelor de procedură în mun. B., .. 3, jud. B. în contradictoriu cu pârâtul P. M., cu domiciliul în Municipiul B., ..2, ., jud.B..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2384,50 lei, cu titlu de contravaloare servicii alimentare cu apă pentru perioada 01.12.2012 – 28.02.2015, și la plata sumei de 756,90 lei cu titlu de dobânzi penalizatorii.
Obligă pârâtul la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Cercetată în Cameră de Consiliu și pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Redactat/tehnoredactat/Judec.L.L.22.06.2015/4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5136/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 5179/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
