Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3087/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3087/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 17884/193/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
ȘEDINȚA CAMEREI DE CONSILIU DIN 23.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – B. A. E.
GREFIER - T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR.3087
Pe rol judecata cererii de valoare redusă, formulată de reclamanta . B., prin lichidator judiciar D. C. L., în contradictoriu cu pârâta R. C..
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, lipsesc părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Verificându-și competența în temeiul art. 131 Noul Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial potrivit art. 1027 alin. 1 raportat la art. 107 Noul Cod procedură civilă.
Instanța apreciază că în prezenta cauză procedura specială cu privire la cererile de valoare redusă este admisibilă față de dispozițiile art. 1025 și 1028 Noul Cod procedură civilă.
De asemenea, instanța constată că nu s-a solicitat o dezbatere orală între părți și că PÂ nu a formulat întâmpinare în cauză.
În temeiul art. 238 Noul Cod procedură civilă, instanța estimează că cercetarea procesului se va finaliza la prezentul termen de judecată.
În temeiul art. 258 Noul Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, conform art. 394 alin. 1 Noul Cod procedură civilă instanța rămâne în pronunțare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 18.12.2014 pe rolul Judecătoriei B., reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta R. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să oblige pe acesta din urmă la plata sumei de 17,92 lei reprezentând contravaloarea facturilor pentru serviciile de furnizare apă prestate și neachitate în perioada 30.09._11 și suma de 3,91 lei cu titlu de penalități calculate conform art.43 Cod comercial pentru perioada 30.09._11, fără cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că pârâta a beneficiat în perioada menționată de serviciile de alimentare cu apă furnizate de către reclamantă, fără a achita contravaloarea acestora. În vederea identificării posibilităților de plată, reclamanta a inițiat procedura concilierii prealabile, însă pârâta nu a dat curs invitației societății creditoare. Mai precizează reclamanta că a emis și a distribuit lunar facturile ce fac obiectul prezentului litigiu, facturi care nu au fost contestate ori respinse la plată.
În privința majorărilor de întârziere, reclamanta arată că acestea au fost calculate în baza prevederilor art. 42 al. 10 din Legea nr. 51/2006 și ale art. 30 al. 4 din Legea nr. 241/2006, fiind egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a datoriilor bugetare. În concret, arată reclamanta, începând cu data de 01.01.2007 s-au aplicat majorări de întârziere în procent de 0,1% pe zi, potrivit art. III din Legea nr. 210/2005. Ulterior, respectiv din data de 01.07.2010, s-au calculat dobânzi de întârziere de 0,05% pe zi de întârziere, conform art. 1 pct. 10 din OUG nr. 39/2010. În cele din urmă, anume din data de 04.04.2011, s-au aplicat dobânzi de întârziere de 0,04% pe zi, potrivit art. 120 al. 7 din O.G. nr. 92/2003, modificat prin Legea nr. 46/2011. Mai arată reclamanta că penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței până la plata integrală a debitului restant.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1177, 1178, 1270, 1272, 1522, 1526, 1531, 1535 Cod Civil, art. 43 Cod Comercial, ale Ordinului ANRSC nr.88/2007, Ordinului ANRSC 90/2007, ale Legii nr. 51/2006, nr. 241/2006, nr. 210/2005, Legii nr.571/2003, ale OUG nr. 39/2010.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 77 din Legea 85/2006.
În temeiul art. 223 alin. 3 Noul Cod procedură civilă s-a solicitat judecata acțiunii și în lipsa reprezentantului unității.
Pârâta R. C. nu a formulat răspuns la cererea de chemare in judecată.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă.
Analizând cererea reclamantei și ansamblul probelor administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între părțile în litigiu a fost încheiat contractul nr. 72/04.08.2004 de branșare/racordare și utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare, prin care reclamanta . s-a obligat să furnizeze pârâtei R. C., servicii de alimentare cu apă și de canalizare, având astfel dreptul de a factura și încasa lunar contravaloarea serviciilor furnizate, precum și de a calcula și încasa penalitățile de întârziere, potrivit prevederilor legale. Corelativ, debitorul avea dreptul de a primi serviciile menționate, precum și obligația de a achita în termen de 30 de zile calendaristice de la emitere contravaloarea facturilor.
Având în vedere situație de fapt reținută, instanța apreciază că îi sunt aplicabile dispozițiile în vigoare la momentul încheierii contractului, față de dispozițiile art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011, conform cărora „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”. De asemenea, instanța reține că potrivit art.201 din Legea nr.71/2011, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit și cu atât mai mult, cele începute și împlinite la data de 01.10.2011 sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Cu privire la debitul pretins în prezenta cauză, aferent perioadei 30.09._11 și al penalităților de întârziere percepute asupra acestuia se rețin dispozițiile art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 potrivit căruia termenul de prescripție este de 3 ani în cazul acțiunilor personale, care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Cum în cazul de față pârâta avea obligația să achite contravaloarea facturilor fiscale emise în termen de 15 zile de la data emiterii facturii, instanța constată că pentru debitul facturat în perioada 30.09._11, termenul de prescripție s-a împlinit anterior sesizării instanței, fără a fi invocat nici un caz de întrerupere sau suspendare a prescripției de către reclamantă. Potrivit art. 1 alin.2 din Decretul nr.167/1958, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept subiectiv principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile subiective accesorii.
Pe de altă parte, referitor la debitul înregistrat în perioada 30.09._11 instanța reține și următoarele aspecte:
Prin Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice nr. 459/2010 a fost retrasă licența ., concomitent cu emiterea licenței pentru prestarea serviciilor de apă și canalizare, operatorului ..
Prin HCJ B. nr. 27/28.01.2010, s-a aprobat delegarea gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare către . B..
Până la data de 1.10.2010, furnizarea serviciilor de apă canal a fost realizată și facturată de ., ulterior acestei date, serviciile respectiv fiind asigurate și facturate de către noul operator . care a preluat cu sold „0” toți consumatorii de la vechiul operator.
Prin urmare, reclamanta . nu putea presta servicii de furnizare apă, ulterior datei de 1.10.2010. Instanța observă din fisa debitorului depusă la dosar (fila 10), că reclamanta . a facturat în perioada septembrie 2010 servicii în valoare de 22,52 lei, iar la data de 14.12.2011 a emis factura nr. 6972 în sumă de 3,91 lei reprezentând penalități. Din conținutul acestei facturi (fila 11 ds.) nu rezultă nici debitul și nici perioada pentru care au fost calculate penalitățile. Instanța constată așadar că în cauză cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . B. nu are corespondent în plan probator atât cu privire la prestarea serviciilor de furnizare apă, cât și cu privire la modalitatea de stabilire a debitului și a penalităților, instanța apreciază că regula actori incumbit probatio, înscrisă în art. 249 Cod procedură civilă (art. 1169 cod civil de la 1864) este primordial incidentă. Înfăptuirea justiției cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă. Or, în cauză, probele depuse de reclamantă nu dovedesc că pârâtul datorează suma de 17,92 lei reprezentând contravaloarea facturilor pentru serviciile de furnizare apă prestate și neachitate în perioada 30.09._11 și nici suma de 3,91 lei reprezentând penalități de întârziere pentru aceeași perioadă.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă (art. 1169 Cod civil) și reținând că în speță nu sunt incidente ipotezele prevăzute de art. 251, art. 252 al.1, art. 253, art. 255 al.3 art. 328 NCPC, instanța va face aplicarea principiului actore non probante, reus absolvitur, și va respingeacțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. A. G. SA B., cu sediul în mun. B., ..3, jud. B., înregistrată la ONRC B. sub nr. J_, CUI_, în contradictoriu cu pârâta R. C., domiciliat în localitatea Draxini, ., județul B..
Cu drept de apel, ce se va depune la Judecătoria B. în termen de 30 zile de la comunicare.
Dată în cameră de consiliu și pronunțată în ședință publică azi, 23 martie 2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. AE/Teh. T.S.//4 ex./10.06.2015.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3015/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3280/2015.... → |
|---|
