Obligaţie de a face. Sentința nr. 29/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 454/193/2013
Dosar nr._ - obligația de a face -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 06.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – B. P.
GREFIER – C. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 29
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect obligația de a face, formulată de reclamantul R. A., în contradictoriu cu pârâtele Asociația de P. și S.C. V. S.A..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când, constatând că are nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 22.12.2014, apoi pentru data de astăzi, dată la care,
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._, pe rolul Judecătoriei B., la data de 11.01.2013, reclamantul R. A., în contradictoriu cu pârâtele Asociația de P. și . solicitat instanței obligarea pârâtelor să demonteze și să ridice echipamentele și accesoriile antenei de telefonie mobilă de pe terasa blocului în care locuiește cu cheltuieli de judecată.
În motivare, arată reclamantul că pe terasa blocului în care locuiește, având apartamentul la ultimul etaj al imobilului, a fost instalată de mai mulți ani o antenă pentru telefonie mobilă aparținând pârâtei ., la momentul instalării acesteia opunându-se verbal, iar la începutul lunii octombrie 2012, când pârâta Asociația de P. a încheiat un nou contract cu pârâta . încă o perioadă de 10 ani, nu a semnat acordul de prelungire al contractului, opunându-se încheierii acestuia împreună cu alți locatari de la ultimul etaj și solicitând demontarea antenei, care este situată exact deasupra camerei fiului său minor.
Întrucât în ultimii 2 ani a observat stări de insomnie, lipsă de concentrare, irascibilitate, afectarea gravă a auzului și scăderea randamentului școlar la fiul său, în urma discuțiilor purtate cu medicul de familie, a ajuns la concluzia că efectele negative asupra sănătății minorului pot fi efecte ale funcționării antenei și a undelor electro – magnetice generate de către aceasta.
Învederează reclamantul că dispozițiile legale prevăd că acest gen de antene pot fi instalate pe terasa blocului dacă și-au dat acordul 50%+1 dintre locatari, fiind obligatorii semnătura și acordul locatarilor de la ultimul etaj, în situația de față acestea lipsind cu desăvârșire, iar legislația UE prevede că astfel de antene se pot instala la o distanță de cel puțin 600 m de spațiile de locuit.
Precizează reclamantul că a notificat pârâtele să ridice instalațiile și accesoriile aferente antenei, dar acestea nu s-au conformat solicitării, sens în care au introdus prezenta acțiune prin care solicită și daune morale în valoare de 100 euro/zi pentru timpul depășit după data stabilită în notificare și până la soluționarea cauzei.
În drept, reclamantul au invocat disp. art. 555 și urm. C.civ., precum și art. 34 alin. 1, art. 35 alin. 1 și art. 44 din Constituția României.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri, printre care și notificările adresate pârâtelor, cu confirmările de primire.
Pârâta Asociația de P., legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată arătând că s-au respectat dispozițiile legale în materie atât la încheierea contractului de închiriere, în baza căruia s-a montat antena, cât și la prelungirea acestuia, care s-a realizat în urma hotărârii luate de Adunarea Generală a Asociației din data de 13.11.2012, în cvorumul legal, adunare la care a participat și un reprezentant al familiei reclamantului, care a fost singurul ce a votat împotrivă.
Susține pârâta că în lipsa unor texte legale care să reglementeze expres situația antenelor de telefonie mobilă sau modul de folosire a platformei blocului, se aplică normele generale privind regimul juridic al proprietății comune forțate, iar în spiritul interpretării acestor norme, termenul de „proprietar direct afectat de vecinătate” a fost interpretat în sensul de proprietar al apartamentului sau spațiului care se învecinează în mod direct și nemijlocit cu spațiul despre a cărei schimbare de destinație se discută și pentru identitate de rațiune, consideră că este aplicabil art. 39 din Legea nr. 230/2007, care nu impune acordul tuturor proprietarilor de la ultimul nivel locuit, ci doar al celor care au plafon comun cu spațiul în care s-a hotărât de către A. instalarea antenei de telefonie. În acest sens, menționează pârâta că reclamantul nu locuiește la ultimul etaj al clădirii, ci la penultimul etaj, între apartamente și acoperiș existând un etaj tehnic, deci nu este direct învecinat cu spațiul comun închiriat rețelei de telefonie.
Menționează pârâta că dispozitivele au fost testate sub aspectul siguranței în exploatare și nu prezintă riscuri din acest punct de vedere, la efectuarea măsurătorilor rezultând un nivel al undelor inferior chiar și celui emis de un simplu telefon mobil în timpul convorbirii și problemele de sănătate ale fiului reclamantului nu se datorează existenței antenei, pârâta se află atât în imposibilitate juridică, cât și tehnică de a ridica instalațiile și nu poate fi obligată nici la plata daunelor morale.
La data de 01.04.2014, reclamantul a depus înscrisuri, prin care și-a precizat temeiurile de drept ale acțiunii învederând că este necesar acordul în formă autentică al tuturor vecinilor direct afectați, că studiile de specialitate au demonstrat că radiațiile antenelor GSM produc schimbări ireversibile negative asupra corpului uman și că prin OG nr. 2/2006 se prevăd chiar sporuri de 10% din salariul de bază al persoanelor care lucrează în apropierea unor astfel de instalații, cu reducerea timpului de lucru sub 8 ore.
Ulterior, la data de 30.04.2013, reclamantul și-a completat acțiunea în sensul că solicită să se constate și nulitatea absolută a contractului de închiriere și a actelor adiționale cu privire la montarea antenei de telefonie.
Pârâta . a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât s-au respectat toate normele legale în domeniu și că hotărârile generale ale asociației de proprietari sunt obligatorii pentru toți proprietarii de apartamente, inclusiv pentru reclamant, care nu face parte dintre persoanele direct afectate de amplasarea antenei și nu are nici calitate procesual activă, acțiunea fiind promovată de o persoană lipsită de interes.
La data de 30.04.2014, reclamantul a depus la dosar concluzii scrise prin care a reiterat cele susținute în cererea de chemare în judecată, arătând în plus că între planșeul apartamentului său și acoperiș există un spațiu gol, cu înălțimea de 3 m, care nu prezintă nici un fel de izolație specială, iar prin autorizațiile succesive depuse de pârâte la dosar se demonstrează că, prin extinderile și modificările pe care le-a efectuat instalațiilor existente, a mărit capacitatea acestora și puterea lor de retransmisie.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri și proba cu cercetarea la fața locului.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În temeiul contractului de închiriere nr 821 din 13.10.1997 (f. 334) înlocuit de contractul de închiriere nr._ din 02.08.2002 (f.62) încheiat de Asociația de P. . Calea Naționala nr. 101 si prelungit prin actele adiționale nr. 1 cu autentificare nr. 897 din 04.06.2003, nr. 2 din 29.11.2005 (f. 152), nr. 3 din 17.01.2007 (f. 61) și actul adițional nr. 4 din 03.01.2013, pârâta S.C. V. Romania S.A. a închiriat suprafața de 60 mp de pe terasa Blocului A3 . operarea și funcționarea unei stații de telefonie GSM. În temeiul acestui contract și a Autorizației de Construire 292/12.06.1998 (f. 298), modificata ulterior conform Autorizației de Construire nr. 186/25.05.2006 si a Autorizației de Construire nr. 608/04.09.2006. Stația de baza (antenele de telecomunicații) a fost amplasată pe terasa imobilului din B., .. 101, ., jud, B., la care face referire reclamantul (întreaga documentație aflându-se atașată la dosar f. 121 – 342 vol. I).
Raportat la cirticile reclamantului cu privire la încălcarea cadrului legal, privind încheierea și prelungirea duratei contractului de închiriere precum și autorizarea lucrărilor de construcții, inclusiv cele privind amplasarea antenelor GSM, precum si cele referitoare la măsurarea nivelului radiațiilor emise instanța reține că pârâtele au urmat întocmai toate dispozițiile acestui cadrul legislativ, amplasarea Stației de baza realizandu-se în baza unor documente emise de autorități de drept public cu putere imperativă de decizie în domeniul de față.
În primul rînd, instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 39 din Legea nr. 230/2007 „Proprietatea comună poate fi utilizată de către terți, persoane fizice sau juridice, de drept public ori de drept privat, numai cu acordul majorității proprietarilor membri ai asociației și al proprietarilor direct afectați de vecinătate, în baza unui contract de închiriere, de folosință sau de concesiune”, iar potrivit dispozițiilor art. 23 din Normele de aplicare a Legii nr. 230/2007, „Spațiile din proprietatea comună pot fi utilizate de către terți, persoane fizice sau juridice, de drept public ori de drept privat, numai cu acordul majorității proprietarilor membri ai asociației și al proprietarilor direct afectați de vecinătate, în baza unui contract de închiriere, de folosință sau de concesiune, potrivit art. 39 din Legea nr. 230/2007”.
Legea nr. 230/2007 preia de altfel aproape în totalitate prevederile actului normativ anterior, respectiv art. 35 alin 1, 36 si 64 din Legea nr. 114/1996, art. 18 alin 2, 19 alin 2 si cap. V din Regulamentul asociațiilor de proprietari, anexa la Legea nr. 114/1996.
Analizând dispozițiile legale, instanța reține că sintagma de „proprietar direct afectat de vecinătate” se interpretează în sensul de proprietar al apartamentului sau spațiului care se învecinează în mod direct si nemjlocit, având deci perete comun, cu spațiul despre a cărei schimbare de destinație se discută. Astfel, în cazul de față se reține că art. 39 din Legea nr. 230/2007 nu impune acordul tuturor proprietarilor de la ultimul nivel locuit ci doar al celor care au plafon comun cu spațiul în care s-a hotărât de către AG instalarea antenei de telefonie.
Instanța reține și că reclamantul nu locuiește la ultimul etaj al clădirii, așa cum a susținut în cererea de chemare în judecată, ci la penultimul etaj, blocul fiind dotat și cu un etaj tehnic amplasat între apartamente și acoperișul - terasa pe care este montata antena si echipamentul aferent. Această situație de fapt rezultă din fisele tehnice depuse la dosar (f. 98, 99) dar care a fost constatata și de instanța de judecata cu ocazia cercetării la fața locului (f. 346).
Având în vedere că reclamantul nu este direct invecinat cu spațiul comun închiriat unui terț, raportat la prevederile art. 39 din Legea 230/2007 coroborat cu art. 23 din Normele metodologice de aplicare a legii, astfel încât pentru închirierea spațiului nefiind necesar în mod imperativ imperativ acordul sau, instanța constată că, în situația prezentă, contractul de închiriere inițial și actele ulterioare de prelungire au fost legal întocmite cu rețienrea acordului exprimat de majoritatea proprietarilor asociației (f. 78, 249, 287). Mai mult decât atât, instanța constată că dintre toți proprietarii, membri ai asociației, numai reprezentantul familiei reclamantului s-a opus la prelungirea contractului de închiriere.
În al doilea rând, instanța reține că nu exista raport de cauzalitate între afecțiunile indicate de reclamant și amplasarea antenei de telefonie mobilă. Astfel, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv măsurătorile ale nivelului undelor electromagnetice de către Autoritatea Naționala pentru Administrare si Reglementare in Comunicații (f. 86 – 93) rezultă că nivelul radiațiilor emise este inferior maximului permis de normele de securitate în domeniu. Asfel, Recomandarea Uniunii Europene 1999/519/EC din 12 iulie 1999 privind limitarea expunerii publicului general la cimpuri electromagnetice de la 0 la 300 GHz, preluată în legislația interna prin Ordinul Ministrului Sănătății Publice 1193/2006 nu prevăd distanțe minime față de zonele populate sau față de clădiri cu diferite destinații, la care să se poată amplasa antenele de comunicații de orice tip, inclusiv cele de telefonie mobila, dat fiind faptul ca mărimile fizice care măsoară expunerea populației, depind de puterea de emisie a antenelor și nu de distanță.
Pentru aceste motive, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamantul R. A., în contradictoriu cu pârâții Asociația de P. ., Calea Națională nr. 101și S.C. V. Romania S.A., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul R. A. cu domiciliul în mun. B., .. 101, ., ., în contradictoriu cu pârâții Asociația de P. ., Calea Națională nr. 101și S.C. V. Romania S.A. cu sediul în p-ta Charles de Gaule nr. 15, sector 1 București.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, data de 06.01.2015.
Președinte, Grefier,
Red. B.P./ Tehnored. C.A./5 ex./03.07.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1179/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 854/2015. Judecătoria... → |
|---|
