Revendicare imobiliară. Sentința nr. 8208/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8208/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 8208/2015
Dosar nr._ acțiune de revendicare/grănițuire
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 22 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – T. C. N.
GREFIER – N. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8208
Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca obiect revendicare imobiliară și grănițuire, formulată de reclamanta G. V., în contradictoriu cu pârâta A. L..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10.09.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea la data de 22.09.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.06.2013, reclamanta G. V. a solicitat obligarea pârâtei A. L., să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 701 mp situat în p.c. 402/9, sola 49, cu stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile părților și cheltuieli de judecată.
În fapt, se arată că reclamanta este proprietara terenului a cărui revendicare o solicită conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7089/24.08.2001, rectificat prin Încheierea de îndreptare a erorii materiale nr. 224/5.06.2013. Terenul în suprafață de 701 mp face parte din suprafața de 5000 mp, situat în p.c. 402/9, sola 49 aflat pe raza comunei Hlipiceni, județul B.. Vecinii terenului fiind: la nord DE 358, la vest M. D. și la este pârâta A. L..
Se precizează faptul că, vânzătorul R. D. a avut în proprietate 1 ha teren pe care l-a înstrăinat, în aceeași zi, reclamantei și surorii sale B. E./soțului B. V. (cu unică moștenitoare – pârâta A. L.), fiecăreia câte 5000 mp.
Până la decesul mamei pârâtei, arată că a stăpânit terenul având acces la suprafața de teren cumpărată – având posesia și folosința terenului. După ce nepoata sa, pârâta A. L., a devenit proprietara terenului dobândit de la părinți, aceasta a închis accesul la proprietatea reclamantei prin închiderea porților existente în gardul aflat pe limita de proprietate a reclamantei dinspre D.E. 358 – pe lățimea terenului de 8.06 m. Astfel, i-a împiedicat accesul la terenul său, fiind nevoită să folosească alte drumuri de exploatare ocolitoare printre tarlale de teren extravilan pentru a putea efectua lucrările necesare.
Au existat discuții contradictorii între părți, nu s-a ajuns la o înțelegere – reclamanta fiind reclamată la Postul de poliție comunal pentru distrugere.
În drept, se invocă dispozițiile art. 560, art. 563 și art. 566 Cod Civil.
În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri și s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a probei cu expertiza tehnică cadastrală.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile părților, însă nu este de acord cu acțiunea în revendicare formulată de către reclamantă.
În fapt, arată că pârâta a moștenit suprafața de 5000 mp teren din extravilanul comunei Răuseni de la părinții săi B. V. și B. E. conform certificatului de moștenitor nr. 26/1.08.2012. Terenul a fost cumpărat de părinții săi în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 7090/24.08.2001 de la numitul R. D..
Suprafața de 5000 mp cumpărată are următoarele amplasamente: 701 mp în p.c. 402/1 sola 49, 1104 mp în p.c. 402/1 sola 49, 2784 mp în p.c. 400/1 sola 49 și 411 mp în p.c. 403/1 sola 49 – vânzarea fiind efectuată în baza certificatului de moștenitor nr. 42/2001 și a procesului verbal nr. 122/21.08.2001.
Că rectificarea parcelei din contractul de vânzare al reclamantei s-a efectuat în baza titlului de proprietate nr._/2003 eliberat pe numele defunctei R. E. ce a fost corectat la data de 30.05.2013 în baza unei adrese a Primăriei Răuseni – rectificare ce s-a efectuat cu fiul vânzătorului inițial. Apreciază această rectificare – efectuată în baza unei adrese a Primăriei - ca fiind nelegală, fiind dată cu încălcarea art.7 din Legea nr. 165/2013 ce interzice orice modificare administrativă a titlurilor de proprietate.
Arată că nu s-a efectuat nicio punere în posesie ci doar s-a redactat o adresă nereală și nelegală de către un funcționat corupt al Primăriei la instigarea reclamantei – pentru ca aceasta să inducă în eroare atât Poliția cât și instanța de judecată.
În dovedire s-au depus înscrisuri și s-a solicitat efectuarea unei cercetări locale, încuviințarea probei cu martori și înscrisuri.
Prin precizarea adusă acțiunii la data de 12.11.2014, reclamanta a solicitat majorarea obiectului primului capăt de cerere din acțiune, respectiv obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 708 mp situat în p.c. 402/9, sola 49, în loc de 701 mp solicitați inițial, cu menținerea celorlalte două capete de cerere.
Pentru o justă soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, proba testimonială și proba cu expertiza tehnică judiciară și proba cu contraexpertiza judiciară.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta G. V. a solicitat obligarea pârâtei A. L. de a lăsa în deplină și liniștită posesie a suprafața de 701 mp teren situați în p.c. 402/9, sola 49, stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților și cheltuieli de judecată.
Prin precizarea adusă acțiunii la data de 12.11.2014, reclamanta și-a majorat obiectul acțiunii în sensul că solicită lăsarea în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 708 mp situat în p.c. 402/9, sola 49, în loc de 701 mp.
Pârâta și-a exprimat acordul cu privire la stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile părților, însă nu și cu privire la capătul de cerere vizând acțiunea în revendicare.
În dovedirea acțiunii au fost administrate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba cu martorii propuși de reclamantă: D. E. și S. V. și proba cu martorii propuși de către pârâtă: F. D. și A. P., precum și proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea cadastrală și efectuarea unei contraexpertize.
Martora D. E. cunoaște faptul că în urmă cu aproximativ 10 ani, reclamanta și sora sa E. au cumpărat împreună o suprafață de 1 ha teren, pe care l-au împărțit între ele, „pe din două”. Împreună cu soțul său, martora a lucrat jumătatea de hectar de teren aparținând reclamantei, teren ce se învecina cu F. C. și cu M. M. și cu o altă persoană. Pentru a lucra terenul, martora ajungea la respectivul teren pe un drum agricol.
Terenul cumpărat de sora reclamantei era lucrat de către aceasta, iar între surori nu au existat niciodată probleme referitoare la delimitarea suprafețelor proprietatea fiecăruia.
Cunoaște faptul că după decesul lui B. E., pârâta a închis – făcând gard atât la drum cât și în spate – atât terenul dobândit de la mama sa cât și o parte din terenul proprietatea reclamantei, fără a mai permite accesul reclamantei la suprafața de teren.
Mai arată faptul că cele două surori s-au înțeles ca B. să-i lase lui G. în spate, față de drumul de acces, o bucată de teren pentru ca ea să își poată face casă pe bucata ei - G. i-a dat la schimb o suprafață de teren la drum pentru a se putea realiza casa. La drum este făcut gard pe toată lățimea suprafeței de un hectar, gard ce este făcut de B. E..
În spatele grădinii exista un gard ce fusese ridicat de G. V., gard pe care pârâta l-a desființat, fiind depusă și plângere la poliție.
Martora F. D. este prietenă de familie cu părții pârâtei și își aduce aminte că în momentul în care s-a cumpărat terenul, s-a dus la casa părinților pârâtei și a vorbit cu tatăl pârâtei – l-a felicitat pentru terenul cumpărat și l-a întrebat de ce nu a cumpărat toată bucata de teren, având bani scoși din bancă, iar acesta i-a spus că nu îi trebuia toată bucata de teren, ci doar cea de la stradă pentru a-și face casă.
Ulterior, vizitându-i pe părinții pârâtei, i-a întrebat care este terenul, iar aceștia i-au arătat terenul de la stradă până la un pârâu, un dâmb, după care abia venea terenul reclamantei. Totodată i-au mai spus că, după terenul reclamantei, ar mai avea o bucată de teren pe care este vie și pe care îl ținea la acel moment. Martora nu a mai fost să vadă și respectiva bucată de teren. Cunoaște că la respectivul teren – la acel pârâu/dâmb – este făcut un gard de către B. E..
De asemenea, nu a auzit să existe conflicte între cele două surori pe timpul vieții lui B. E., ci pârâta i s-a plâns cu un an anterior declarației.
Din ce crede martora, terenul inițial a fost plătit doar de B. cu bani obținuți dintr-un împrumut în bancă și bănuiește că, ulterior, G. i-a dat banii pentru bucata sa.
Mai arată că gardul care se află la stradă a fost reconstruit inițial de soții B., iar ulterior reconstruit de pârâtă, iar întreaga suprafață de teren este împrejmuită – la stradă având 16-17 metrii.
Martora A. P., martor propus de pârâtă, arată că nu a fost de față la discuțiile referitoare la cumpărarea terenului, dar dat fiind faptul că era om de casă în familia B., a aflat că se înțeleseseră părțile ca G. V. să țină pășunea care se afla în spate față de stradă, iar soții B. partea din față.
După ce s-a cumpărat terenul, la aproximativ un an soții B. au început construcția casei, la finalizare mutându-se acolo. Reclamanta o vizita pe sora sa, dar nu foarte des, locuind departe, iar după ce mama pârâtei s-a îmbolnăvit, martora arată că a avut grijă de ea, nu a mai văzut-o pe reclamantă venind să o vadă.
Din câte i-a spus mama pârâtei, pentru cumpărarea terenului soțul său a scos bani din bancă, iar înțelegerea fusese ca fiecare să plătească ratele o lună da, una nu. I s-a mai spus că această înțelegere nu a fost respectată, că reclamanta întârzia cu ratele sau altă dată nici nu dădea, motivat de faptul că ar fi avut o fată la facultate – martora precizând că a fost de față o dată când veniseră să aducă bani și nu era întreaga sumă. Știe că mama pârâtei chiar a fost bătută de soțul său ca urmare a discuțiilor referitoare la nerespectarea înțelegerii dintre părți, cu privire la plata banilor.
După ce a murit mama pârâtei, martora arată că pârâta i-a lăsat ei în grijă casa și terenul – reclamanta venind să facă scandal în momentul lucrărilor de primăvară.
Știe că inițial B. V. a cerut să cumpere acest teren și ulterior G. V. i-a solicitat să îi dea ei pășunea, motivat de faptul că ar avea animale și nu ar avea unde să le pască, însă între soții B. și reclamantă nu au existat niciodată discuții referitoare la modalitatea de deținere a terenului.
De asemenea, că după ce a fost cumpărat terenul, B. V. a și făcut gardul la stradă, înainte de construcția casei, a pus copaci de o parte și de alta a limitei de hotar, până la iarbă – lateralele fiind de asemenea, făcute de B., iar în spate spre pășune – pe o porțiune a fost făcut gard când trăia B. și pe o alta ulterior.
Reclamanta s-a folosit de o parte din teren și când trăiau soții B., o bucată pe care era pusă vie și o alta, teren arabil cultivat cu porumb. De la casa lui B. era teren arabil grădină pe care o țineau aceștia și apoi era pășune, vie, pășune și teren arabil pe care le-a ținut G.. Știe că părțile s-au înțeles de a ține pe lat acel teren, iar pe toată lățimea terenului, G. a ținut atât pășune, cât și vie, cât și teren arabil. Din bucata de vie, soții B., au ținut și ei 2 sau 3 rânduri.
Nu cunoaște cum s-a făcut actul de vânzare – cumpărare, dar părțile s-au înțeles de a deține terenul pe lat.
După moartea soților B., martora cunoaște faptul că pârâta a construit gard în spate spre pășune, care a fost stricat de vreo 2-3 ori de reclamantă împreună cu copii ei.
Pentru a ajunge la terenul său, martora arată că G. a intrat dintotdeauna sau pe drumul de exploatare din capătul celălalt al terenului, sau prin lateral pe iarba pe care o aveau ceilalți vecini din spatele caselor. Niciodată nu a intrat pe drumul de la stradă pe lângă construcțiile de acolo. La stradă era doar o poartă mică, poartă mare fiind făcută chiar înainte de a muri B. E..
Despre martorul M. A. arată că din câte cunoaște este concubinul uneia dintre surorile reclamantei și ar fi arat o porțiune din terenul aparținând soților B., el fiind cel care a adus și chirpicii pentru construirea casei de către soții B..
Martorul M. A. nu cunoaște aspecte referitoare la înțelegerea care a existat între soții B. și G. privitor la cumpărarea unui teren sau la modul la care acesta să fie ținut de ei.
Înainte de a-și construi casă B., martorul arată că a fost la respectivul teren și a arat începând de la șosea pe toată lungimea până la pășunea pe care odată a fost livadă. Acesta a arat acolo o porțiune de aprox. 30 ari, lăsând nearat bucata de iarbă.
La terenul arabil, chiar din spatele casei, precizează că nu se poate ajunge decât prin grădinile vecinilor. Hârtopul este foarte abrupt, nu se poate intra decât cu caii, acolo fiind iarbă. La cealaltă bucată de iarbă, din spatele terenului, arată că este un drumușor de pe care se poate intra și de pe iarbă la terenul arabil de lângă hârtop – pe terenul arabil fiind pus vie.
Drumul de la hotar știe că este . casei, iar drumul din spatele proprietății este un drum făcut de săteni.
De reținut din declarațiile martorilor audiați în cauză este faptul că nici unul dintre ei nu a participat la înțelegerea dintre părți și nu are cunoștință de modul în care s-a împărțit terenul prin acte. Fiecare dintre martori a relatat despre ceea ce cunoaște că ar fi fost înțelegerea părților și de cum au perceput că a fost aceasta. Un aspect importat pe care l-a declarat martora A. P., martora pârâtei, este acela că reclamanta a solicitat soților B. să-i dea ei partea de pășune pentru a o deține, având animale. Așadar, ea nu era proprietara întregii suprafețe de pășune.
La dosarul cauzei au fost depuse documentațiile ce au stat la baza încheierii celor două acte de vânzare – cumpărare prin care G. V. și soții B. au cumpărat terenul, dar și documentația ce a stat la baza emiterii încheierii de îndreptare eroare materială a contractului aparținând reclamantei.
La baza întocmirii celor două contracte de vânzare cumpărare au stat certificatul emis de Primăria ./21.08.2001, fila 50 dosar, pentru B. V., certificatul nr.1361/21.08.2001, fila 57 dosar emis pentru G. V., procesul verbal de punere în posesie nr.122/21.08.2001, fila 52 dosar, pentru B. V. și Procesul verbal de punere în posesie nr.121/21.08.2001 pentru G. V..
Conform certificatelor emise de primărie, proceselor verbale de punere în posesie și schițelor amplasament (filele 54 și 62 dosar) s-a făcut de către vânzător o lotizare a terenului avut în proprietate în suprafață de 1 ha. Această lotizare s-a făcut în două suprafețe identice a câte 5.000 mp. De observat este faptul că la momentul la care s-a făcut lotizarea s-a trecut chiar și suprafața din fiecare parcelă cadastrală, cu categoria de folosință și cu un per cadastral diferit. Pentru G. parcelarea a primit per 2, iar pentru B., per 1. Atât în certificate emise de primărie, cât și în procesele verbale de punere în posesie sunt trecuți vecinii celor două noi suprafețe create, iar fiecare parcelă în parte (p.c.406, p.c.402/10, p.c.403, p.c.402/9) are trecut ca vecin pentru B. la vest R. Fl. D. și pentru G. la est R. Fl. D., fapt ce denotă că cele două loturi formate se învecinează pe toată lungimea lor.
Prin parcelarea efectuată, fiecare dintre cumpărători a cumpărat 5.000 mp situație astfel: 701 mp teren arabil situat în p.c.A 402/9, 411 mp teren pășune situat în tarlaua PS 403/4/1, suprafața de 1104 mp teren arabil situat în p.c.402/10/1 și suprafața de 2784 mp situați în p.c.406/2/1.
Această împărțire a terenului, pe parcele cadastrale, este reluată și în fiecare dintre contractele de vânzare cumpărare încheiate de părți, menționându-se în ambele contracte faptul că, planurile de amplasament fac parte integrantă din conținutul contractului.
În ceea ce privește contractul încheiat de G. V., pentru acesta s-a emis de către notarul public o încheiere de îndreptare a erorii materiale nr.224/5.06.2013, încheiere prin care sunt rectificate numărul de parcelă cadastrală sau per-ul pentru a corespunde cu cele din schița de amplasament și cu titlul de proprietate emis ulterior. De altfel, comparând cu certificatul nr.1364/21.08.2001 emis pentru terenul ce a fost vândut lui B., aceste numere de parcele corespund cu cele trecut în respectivul certificat.
Așadar, pentru cele expuse anterior, instanța reține că potrivit contractelor de vânzare – cumpărare încheiate de G. V. și B. V. și B. E., aceștia au cumpărat fiecare câte o suprafață de 5.000 mp teren de la același cumpărător, după ce anterior acesta făcuse lotizarea în cele două loturi, cu întocmirea de procese verbale de punere în posesie și schițe de plan, acte din care rezultă fără putință de tăgadă faptul că cele două loturi erau învecinate pe lungimea lor, fiecare dintre ele având deschidere la . nord și la DE în partea de sud.
În cauză au fost efectuate două rapoarte de expertiză, un prim raport efectuat de doamna expert M. L., cu care pârâta nu a fost de acord formulând obiecțiuni la acesta, obiecțiuni ce au privit modalitatea în care expertul a stabilit amplasamentele celor două terenuri avându-se în vedere contractele de vânzare cumpărare, încheierea de îndreptare a erorii materiale și schițele ce au stat la baza contactelor.
Nemulțumită fiind de răspunsurile formulate la obiecțiuni, pârâta a solicitat și instanța a admis efectuarea unei contraexpertize, în acest sens fiind desemnat a efectua noul raport domnul expert M. G. C.. Nici cu acest raport de expertiză pârâta nu a fost de acord, invocând nulitatea raportului de expertiză motivat de faptul că expertul a încălcat dispozițiile date de instanță, că ar exista suspiciuni privind probitatea sa profesională întrucât ar avea un dosar penal.
Ambii experți desemnați în cauză au răspuns obiectivelor solicitate de părți, dar și celor trasate de instanță.
Având în vedere cele reținute anterior de instanță referitor la modalitatea în care s-a cumpărat terenul de către soții B. și reclamantă, că lotizarea suprafeței s-a făcut de vânzător în două loturi egale a câte 5.000 mp, egale valoric, și care cuprind, fără putință de tăgadă, teren din toate cele 4 parcele cadastrale și din toate categoriile de folosință, instanța va reține această situație ca fiind cea stabilită conform contractelor de vânzare cumpărare, amplasamentul loturilor părților, potrivit actelor, fiind pe toată lungimea terenului, ambele având deschideri la DE 358 și DE.
În urma ambelor rapoarte de expertiză efectuate în cauză se arată de către experți faptul că pârâta deține din terenul reclamantei suprafața de 708 mp teren. Această suprafață expert M. o identifică în schița de la fila 81 dosar, între punctele 1-2-3-9-10-1, iar expert M. o identifică în schița de la fila 170 dosar, în detaliu la scara 1:1.000, între punctele 1-2-20-21-10-1.
Coroborând concluziile din ambele rapoarte de expertiză cu înscrisurile de la dosarul cauzei (contracte de vânzare cumpărare pentru ambele părți, schițe de plan, certificate emise de primărie și procese verbale de punere în posesie), dar și cu declarația martorei A. P., instanța reține că părțile ce au încheiat contractele de vânzare cumpărare, după încheierea acestora au făcut o înțelegere cu privire la modalitatea de deținere, înțelegere care nu a fost materializată într-un schimb de proprietate. Această înțelegere a existat și ținând cont de edificarea de către soții B. a construcției casă și a anexelor parțial pe terenul ce a fost cumpărat de reclamantă, fără ca până la moartea soților B. să existe o împotrivire din partea reclamantei.
Cu toate acestea, acțiunea formulată fiind cea în revendicare imobiliară, formulată în temeiul art.563 C.proc.civ., fiind acțiunea titularului neposesor împotriva posesorului netitular, instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite și dovedite condițiile textului legal indicat și va admite cererea de revendicare și va obliga pârâta să-i lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 708 mp teren situați în pc. 402, tarlaua 49 identificați în detaliu – scară 1:1000, fila 170 dosar, între punctele 1, 10, 21, 20 și 2, expertiză efectuată de M. G. C..
Potrivit art.560 C.civ., „proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta”.
Pe aceste considerente, în temeiul art.560 C.civ. instanța va admite și cererea în grănițuire și va stabili linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul 2, 20 și 3, conform detaliu – scară 1:1000, fila 170 dosar, expertiză efectuată de M. G. C..
Conform art.453 C.proc.civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să-i plătească acesteia cheltuieli de judecată. Dar, în prezenta cauză, cum s-a solicitat și grănițuirea, iar pentru această cerere potrivit art.560 C.cv. ambii vecini sunt datori să contribuie la cheltuieli, instanța va avea în vedere ca pentru această cerere cheltuielile să fie suportate de ambele părți.
Cheltuielile efectuate în prezenta cauză sunt formate din suma de 211 lei taxă timbru aferentă cererii de revendicare și timbru judiciar de 3 lei, iar pentru cererea de grănițuire taxă judiciară de timbru de 19 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, taxe achitate de către reclamantă. Onorariu expert achitat de reclamantă în cuantum de 1.200 lei și onorariu expert achitat de pârâtă în cuantum de 1.000 lei, reclamanta achitând și onorariu avocat în cuantum de 800 lei.
Având în vedere aceste aspecte instanța va obliga pârâta să-i plătească reclamantei suma de 2233,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Văzând că cererea a fost legal timbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de revendicare și grănițuire formulată de reclamanta G. V., CNP_, domiciliată în . B., în contradictoriu cu pârâta A. L., CNP_, domiciliată în Municipiul B., .. 14, ., ..
Obligă pârâta să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 708 mp teren situați în pc. 402, tarlaua 49 identificați în detaliu – scară 1:1000, fila 170 dosar, între punctele 1, 10, 21, 20 și 2, expertiză efectuată de M. G. C..
Stabilește linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul 2, 20 și 3, conform detaliu – scară 1:1000, fila 170 dosar, expertiză efectuată de M. G. C..
Obligă pârâta să-i plătească reclamantei suma de 2233,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică,azi, data de 22 septembrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.T.C./Tehnored.T.C./ex.4/19.11.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8207/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 8178/2015.... → |
|---|
