Plângere contravenţională. Sentința nr. 1403/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1403/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 13485/193/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința nr. 1403
Ședința publică de la 06 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-M. C.
GREFIER: M. N.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta .., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE DRUMURI ȘI PODURI B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea cauzelor aflate pe lista de ședință, se prezintă avocat L. D., pentru petentă, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Petenta, prin avocat depune la dosarul cauzei precizări cu privire la lipsa calității de subiect activ al contravenției.
Instanța constată că denumirea corectă a petentei este .. și nu .. cum a fost trecut în sistemul ECRIS, sens în care dispune rectificarea și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în sistemul ECRIS.
Instanța pune în discuția părților excepția lipsei calității de subiect activ al contravenției ca fiind o apărare de fond.
Petenta, prin apărător, lasă la aprecierea instanței calificarea excepției invocate.
Instanța recalifică excepția lipsei calității de subiect activ al contravenției ca o apărare de fond ca urmare a necesității analizei procesului-verbal de contravenție pentru analiza subiectului activ al contravenției.
La interpelarea instanței, petenta, prin administrator arată că nu are alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Petenta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu un martor cu privire la efectuarea încărcăturii.
Instanța respinge proba testimonială având în vedere că probatoriul a fost pus în discuție la termenele anterioare, iar termenul de administrare probatoriu este cu mult depășit.
În temeiul art. 244, alin.1 Cod procedură civilă instanța constată încheiată cercetarea judecătorească, declară deschise dezbaterile, și nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecare și acordă cuvântul asupra fondului potrivit art. 392 cod procedură civilă.
Petenta, prin avocat, solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată și completată prin precizări, să se constate că a fost invocată excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale, iar societatea petentă nu avea calitatea de proprietar și nu era posesor conform contractului de comodat – era în posesia altei persoane juridice, iar procesul-verbal este nelegal în acest context, fără cheltuieli de judecată.
Instanța consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, declară închise dezbaterile pe fondul cauzei conform art. 394, alin. 1 C.proc.civ. și rămâne în pronunțare asupra fondului.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 25.06.2013, sub nr._, petenta .., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE DRUMURI ȘI PODURI B., a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 0401 din data de 10.06.2013, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună, în principal pe cale de excepție, constatarea prescripției aplicării sancțiunii contravenționale, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertisment.
În fapt, petenta a fost sancționat prin procesul-verbal de constatare a contravenției contestat, cu amendă contravențională în cuantum de 25.000 lei, reținându-se în sarcina sa că a fost identificat numitul D. I., conducătorul auto al societății petente, conducând autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, depășind masa totală admisă pe axe, faptă prevăzută de art. 41 alin. 1 din O.G. 43/1997.
În motivare, petenta a arătat că societatea petentă nu a dispus efectuarea unei curse în cauză la data controlului din ziua 10.06.2012, iar în cazul în care s-ar fi constatat o contravenție, aplicarea sancțiunii este prescrisă după curgerea unui termen de 6 luni, sens în care petenta a invocat excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale în temeiul art. 13, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În subsidiar, petenta a arătat că la data controlului autovehiculul nu se mai afla în posesia petentei, iar conducătorul autovehicului nu avea cum să constate nereguli cu privire la repartizarea masei pe osii a mărfii și de asemenea modul de determinare de către organul de control a masei pe fiecare osie nu oferă certitudine datorită neasigurării pe drumul public a tuturor condițiilor de cântărire.
Petenta mai arată că, gradul de pericol social al faptei este minim, iar sancțiunea aplicată este netemeinică conform art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001. De asemenea, petenta solicită a se ține cont de starea de insolvență în care se află societatea petentă – aplicarea amenzii duce la imposibilitatea redresării.
Petenta, în drept, a invocat prevederile OG 2/2001.
În susținerea acțiunii, petenta a depus la dosar, în copie: procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr. 0401 din data 10.06.2013 (fila 7) și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori și relații de la instituții.
Acțiunea petentului a fost legal timbrată, conform dispozițiilor din OUG nr. 80/2013.
La data de 13.03.2014, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulată, iar pe fondul cauzei menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivare, intimata a arătat că, la data de 10.06.2013, agentul constatator al instituției intimate a identificat pe conducătorul auto al societății petente, numitul D. I., și a constatat odată cu măsurarea încărcăturii divizibile transportate cu autovehiculul condus de acesta, că era depășită masa totală admisă pe axă.
În privința prescrierii aplicării sancțiunii, intimata arată că nu poate fi reținut acest aspect, raportat la înscrierea datei de 10.06.2012, în loc de 10.03.2013, nefiind vorba nici măcar de o eroare materială pentru că, pe formularul actului de sancționare se observă faptul că, la toate rubricile, data a fost înscrisă în mod corect. De asemenea, intimata precizează că potrivit prevederilor art. 16, alin. 1 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, legea sancționează cu nulitatea absolută numai lipsa datei la care a fost întocmit procesul-verbal, și nu alte erori materiale privind această mențiune din cuprinsul procesului-verbal.
Intimata, mai menționează că nu are relevanță faptul că nu ar fi dispus nici o cursă în data de 10.06.2012 (pentru că fapta a fost constatată la data de 10.06.2013) sau că autovehiculul nu se mai afla în posesia petentei întrucât responsabilitatea revine proprietarului vehicului în situația în care operatorul de transport sau persoana care folosește autovehiculul nu poate fi identificată, ori în concret, nu există nici un indiciu care să conducă la ideea că agentul constatator ar fi identificat un alt utilizator decât cel sancționat în cauză.
Cu privire la fondul cauzei, intimata arată că procesul-verbal se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie care nu poate fi răsturnată decât prin proba contrară, iar petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare decât cea reținută de agentul constatator.
În ceea ce privește condițiile improprii de cântărire arătate de petentă, intimata precizează că legea reglementează o răspundere generală a transportatorului în cazul reținerii unei astfel de contravenții, iar culpa societății este prezumată prin simplul fapt al constatării unui astfel de rezultat al măsurătorilor – măsurători care au fost făcute cu instrumente verificate metrologic, pe o suprafață plană, adecvată măsurătorilor, în speță platforma unui drum județean. De asemenea, arată că transportatorul are obligația de a distribui uniform marfa în bena mașinii și de a o asigura de așa manieră ca deplasarea ei în timpul transportului să nu fie posibilă.
Intimata mai arată că, față de urmarea periculoasă și prejudiciul cauzat, agentul constatator a aplicat o sancțiune legală și proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, aplicând criteriile prevăzute de art. 21 alin.3 din O.G. 2/2001, iar înlocuirea amenzii nu se justifică.
În drept, intimata a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 25.06.2013.
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Petenta, prin avocat, la acest termen de judecată a solicitat admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată și completată prin precizări. De asemenea, petenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Petenta a fost sancționată prin procesul-verbal de constatare a contravenției contestat, cu amendă contravențională în cuantum de 25.000 lei, reținându-se în sarcina sa că a fost identificat numitul D. I., conducătorul auto al societății petente, conducând autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, depășind masa totală admisă pe axe, faptă prevăzută de art. 41 alin. 1 din O.G. 43/1997.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petenta nu a indicat motive de nulitate relativă.
Cât privește temeinicia, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Instanța reține că potrivit art.41 alin.1 O.G.43/1997 Este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3.
Totodată, conform art.61 alin.1 lit.p) O.G.43/1997 Constituie contravenție dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale, și se sancționează, efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la prezenta ordonanță, cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei;
Potrivit art.41 alin.10 din același act normativ Responsabilitatea circulației vehiculelor rutiere cu depășiri ale maselor și/sau dimensiunilor maxime admise fără AST sau cu nerespectarea oricăreia dintre condițiile înscrise în AST revine:
a) operatorului de transport rutier, astfel cum acesta este înscris în documentele de transport;
b) persoanei fizice sau juridice care folosește vehiculul în baza unui alt drept decât dreptul de proprietate, în situația în care operatorul de transport rutier nu poate fi identificat din documentele de transport;
c) proprietarului vehiculului rutier, în cazul în care persoanele prevăzute la lit. a) și b) nu pot fi identificate;
d) conducătorului auto, în cazul în care persoanele prevăzute la lit. a), b) și c) nu pot fi identificate;
e) expeditorului, conform responsabilităților care îi revin în baza prevederilor legale în vigoare.
Instanța reține că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă persoana care a fost înscrisă în documentele de transport, iar potrivit contractului depus la fila 31 se observă că autovehiculul surprins în trafic cu depășirea limitelor maxime de greutate este folosit de comodatarul .. Așadar responsabilitatea în ceea ce privește respectarea obligațiilor sus-menționate revine comodatarului începând cu data încheierii contractului respectiv 22.04.2013, astfel încât la data constatării faptei petenta nu putea fi subiect activ a contravenției reținute în sarcina sa.
Față de argumentele de fapt și de drept expuse, instanța apreciază că procesul-verbal este netemeinic, motiv pentru care va admite plângerea contravențională și va anula procesul-verbal ., nr. 0401 din data de 10.06.2013 întocmit de intimată. și măsurile dispuse prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petenta .., cu sediul în Mun. București, ., nr. 42, sector 3 și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat A. V., mun. Bacău, .. 2, ., jud Bacău, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE DRUMURI ȘI PODURI B., cu sediul în Mun. B., ., jud. B..
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr. 0401 din data de 10.06.2013 și măsurile dispuse prin acesta.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 06.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A.-M. N. M.
În concediu de odihnă, semnează
Președinte Judecătoriei B.
Red. C.M.
Tehnored.N.M./C.M.
4 ex./25.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1870/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 09-02-2015,... → |
|---|
