Pretenţii. Sentința nr. 1833/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1833/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 11717/193/2013
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 18.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –B. P.
GREFIER – C. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1833
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul C. D. M. și pe pârâtul B. V. având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când, constatând că are nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 04.02.2015, apoi pentru data de astăzi, dată la care,
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamantul C. D. M., a chemat în judecată pe pârâtul B. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să oblige pe acesta din urmă la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând despăgubiri civile, reprezentând daune morale și materiale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că cererea sa derivă dintr-o cauză penală, respectiv plângerile făcută de pârât împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și abuz în serviciu contra intereselor persoanei în dosarul nr. 3076/P/2012, infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu în formă calificată în dosarul nr. 5790/P/2011, dosare față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale și apreciază că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, iar în cauză sunt aplicabile și disp. art. 22 C.pr.pen..
Învederează reclamantul că în calitate de reprezentant al Primăriei Municipiului B. a participat la Adunarea Generală a Asociației de proprietari nr. 13 din data de 20.09.2011, în urma căreia i s-a comunicat pârâtului că noua conducere aleasă este ilegală, lucru care l-a nemulțumit pe acesta și, drept urmare, l-a reclamant atât la Primărie, cât și la P., din cauza situației create fiind afectat atât pe plan profesional, fiind cercetat de Comisia de Disciplină, pe plan extraprofesional, fiindu-i afectate activitățile desfășurate în cadrul clubului de arte marțiale, în cadrul fundației „Sf. A. A.” și în cadrul Asociației pentru Protecția Animalelor „ADOR”, pe plan personal și familial, înrăutățindu-i-se starea de sănătate.
În drept, s-au invocat disp. art. 1349 – 1357 C.civ.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri, respectiv copii după certificate medicale, înscrisuri ce dovedesc competențele în activitatea sportivă menționată, procese verbale, rezoluția de neîncepere a urmării penale, copie după raportul comisiei de disciplină etc.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare la dosar prin care a invocat lipsa calității sale procesual pasive arătând că plângerile penale despre care face vorbire reclamantul au fost formulate de către Asociația de Proprietari nr. 13, al cărei președinte în exercițiu este pârâtul, precum și excepția inaplicabilității art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997 potrivit căreia sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile referitoare la „cauze penale” întrucât la momentul introducerii acțiunii nu exista și nu există nici în prezent o cauză penală în care să aibă calitatea de inculpat și pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii arătând că reclamantul, în calitate de funcționar, a comis o . fapte ilegale pentru a-l favoriza și ajuta pe fostul președinte al Asociației de Proprietari nr. 13 B., care a prejudiciat grav asociația prin delapidarea unor sume de bani, întocmind ilegal o . adrese.
Pârâtul a invocat și netemeinicia cererii de chemare în judecată întrucât nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
În drept, pârâtul a indicat disp.art. 205 C.pr.civ.
La termenul din data de 13.05.2014 pârâtul a invocat excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecată, excepție respinsă la același termen de judecată, avînd în vedere faptul că cererea pârâtului este scutită de la plata taxei de timbru conform art. 15 lit. o din L 146/1997.
În probațiune, pârâtul a depus la dosar înscrisuri, respectiv adrese, plângerile formulate de Asociația de Proprietari nr. 13, sentințe civile, procese verbale, etc., în copie.
La data de 18.03.2014, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ca nefondată întrucât formulează întâmpinarea în nume propriu, iar din dosarele penale menționate reiese că plângerile care au făcut obiectul acestora au fost formulate tot de către pârât, în nume propriu. Cu privire la excepția de scutire taxă timbru, arată că este aplicabilă întrucât deși legea nu oferă o definiție clară a „cauzei penale”, prin aceasta se înțelege o faptă care formează obiectul procesului penal și a raportului juridic de conflict născut prin săvârșirea acelei fapte penale.
Pentru termenul din data de 20.01.2015, părțile au depus la dosar concluzii scrise prin care au reiterat cele susținute prin cererea de chemare în judecată, respectiv întâmpinare, susținând aceste concluzii și oral, în fața instanței.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii A. C. și B. P. și proba cu interogatoriul părților.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepției invocate, instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B. V., instanța apreciază că este neîntemeiată și o va respinge având în vedere, pe de o parte, că pârâtul este cel care a formulat plăngerile ce au făcut obiectul Dosarelor nr. 3076/P/2012 și 5790/P/2011 (așa cum s-a reținut în cele două Referate – f. 7, 55) iar, pe de altă parte, chiar dacă s-ar admite că acesta a acționat în numele Asociației de Proprietari, nu se poate exclude răspunderea sa juridică pentru faptele sale ca persoană ce face parte din organele de conducere și care a participat la luarea hotărârilor ce aduc atingere drepturilor altor persoane.
Pe fond, instanța reține că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri civile, reprezentând daune morale și materiale pentru exercitarea cu rea credință a drepturilor procesuale, indicând ca temei de drept al acțiunii dispozițiile art. 1349 și 1357 C. civ..
Astfel, instanța reține că reclamantul consideră fapte ilicite:
1. plângerea făcută de pârât pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în Dosarul nr. 3076/P/2012 - față de care P. de pe lângă Judecătoria B. a dispus neînceperea urmăririi penale prin Rezoluția din data de 20.11.2012 (f. 9), întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii;
2. plângerea făcută de pârât pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor publice și abuz în serviciu în forma calificată în Dosarul nr. 5790/P/2011, față de care P. de pe langa Judecătoria B. a dispus neînceperea urmăririi penale prin Rezoluția din data de 28.02.2012 (f. 54), întrucât faptele nu există;
Față de aceste plângeri pârâtul apreciază în mod neîntemeiat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv: fapta ilicită, culpa, rasportul de cauzalitate și prejudiciul cert.
Potrivit alin. 1 art. 12 C.proc.civ.„Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți.” iar potrivit alin. 2 „Partea care își exercită dreptuirile în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale și morale cauzate”. Instanța reține că în cazul abuzului de drept procesual, răspunderea pentru autorul actului abuziv va urma parțial regulile răspunderii civile delictuale, reglementate de art. 1349 și 1353 C.civ., cu sublinierea că nu întotdeauna actul abuziv este și un act ilicit și astfel fapta săvârșită să atragă obligarea la repararea daunei suferite de persoana vătămată în temeiul răspunderii civile.
Pornind de la aceste dispoziții și precizări, întărite de art. 26 din C.civ și art. 57 din Constituție, literatura de specialitate și practica instanțelor de judecată rețin că și în cazul abuzul de drept se pune problema coexistenței elementului subiectiv și a celui obiectiv fiind necesare întrunirea anumitor condiții pentru angajarea răspunderii civile, respectiv: 1. autorul actului să fie titularul dreptului procedural în cauză sau al îndatoririi procesuale ce trebuie îndeplinită; 2. autorul actului abuziv să fie capabil să îl exercite; 3. exercitarea dreptului să realizeze în limitele sale externe fixate de lege; 4. dreptul procedural să fie exercitat în alte scopuri decât scopul pentru care acesta a fost recunoscut de lege; 5. dreptul procedural să fie exercitat cu rea-credință.
Dacă titularul dreptului sau al îndatoririi procedurale are reprezentarea consecințelor păgubitoare ale exercitării dreptului procedural sau ale îndeplinirii sau neîndeplinirii obligației procedurale, atât pentru partea adversă cât și pentru actul de justiție, în general și, cu toate acestea, înțelege să procedeze astfel, manifestându-și corespunzător și voința în proces, atunci acesta va fi de rea-credință, iar atitudinea sa subiectivă va fi sancționată dacă se conjugă și cu elementul obiectiv.
Elementul obiectiv constă în îndepărtarea, deturnarea dreptului procedural de la scopul social-economic pentru care a fost recunoscut, de la finalitatea sa legală.
Pentru identificarea elementului obiectiv în aprecierea abuzului de drept procesual trebuie stabilit foarte exact scopul în vederea căruia acel drept a fost recunoscut de lege. în literatură s-a considerat că scopul general, economico-social ce trebuie urmărit în cadrul procesului, în ce privește exercitarea drepturilor procedurale nu este doar acela al soluționării rapide a cauzelor ci și cel al soluționării juste.
Analizând condiția de la punctul 4, instanța reține că dreptul procedural nu a fost exercitat, de către pârât, în alte scopuri decât scopul pentru care acesta a fost recunoscut de lege. Astfel, chiar dacă, în aparență, cele două plângeri penale privesc aceleași infracțiuni, instanța reține din referatele întocmite de organele de cercetare penală (f. 7, 55) că este vorba de fapte distincte.
Prin plângerea făcută de pârât pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în Dosarul nr. 3076/P/2012 - față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin Rezoluția din data de 20.11.2012 (f. 9), întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, reclamantul a fost cercetat pentru întocmirea a două adrese cu același nr._,_,_,_/01.11.2011 (f. 98 și 100), cea de a doua adresă conținând un paragraf suplimentar (f. 101).
Prin plângerea făcută de pârât pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor publice și abuz în serviciu în forma calificată în Dosarul nr. 5790/P/2011, față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin Rezoluția din data de 28.02.2012 (f. 54), întrucât faptele nu există, reclamantul a fost cercetat pentru că ar fi întocmit două adrese cu același nr._/28.10.2011 (f. 96 și 97) ce nu conțin toate semnăturile.
Practic reclamantul a fost cercetat penal pentru că a eliberat, cu ocazii diferite, câte două adrese ce purtau același număr și aceeași dată dar cu o diferență de conținut. Astfel, organele de cercetare penală nu au constatat inexistența a două adrese cu același număr și dată și conținut diferit ci, din contră, existența lor dar, în primul caz (3076/P/2012 – f. 7 verso) s-a stabilit că prima adresă are regimul unei ciorne și nu s-a adus vreo vătămare intereselor legale iar, în al doilea caz, se reține că lipsa semnăturii consilierului juridic se explică prin lipsa acestuia din institituție (f. 55 verso).
În acest context, instanța reține și că cercetarea disciplinară finalizată prin raportul Comisiei de Disciplină nr._/06.07.2012 (f. 10) în dosarul nr. 1/2012 nu s-a finalizat, așa cum susține reclamantul, cu soluția de clasare „deoarece nu a rezultat că funcționarul din cadrul Primăriei a comis faptele de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu contra intereselor publice” ci cu soluția de clasare a sesizării urmând ca faptele să fie cercetate în cadrul legii penale (f. 10 verso).
Mai mult decât atât, instanța constată că cele reținute în cuprinsul adreselor, ce au făcut obiectul celor două dosare penale, au fost infirmate în mod irevocabil prin Sentința civilă nr. 9398/14.12.2012 pronunțată de către Judecătoria B. în dosar nr._/193/2011 (f. 197 verso), ceea ce întărește convingerea că dreptul pârâtului de formula plângeri s-a exercitat de către acesta nu numai în limitele sale externe fixate de lege ci și în scopul pentru care acesta a fost recunoscut de lege.
De asemenea, chiar dacă faptele sesizate de către pârât organelor de urmărire penală, nu au fost reținute de acestea ca infracțiuni, nu se poate susține că acesta a acționat cu rea-credință. Astfel, în ceea ce privește elementul subiectiv acesta reprezintă componenta intențională, psihică a exercitării dreptului procedural sau a îndeplinirii îndatoririi procesuale și constă în reaua-credință a titularului dreptului procedural sau al îndatoririi procedurale, care în exercitarea și respectiv îndeplinirea sa, urmărește alt scop decât acela în vederea căruia dreptul a fost recunoscut de lege, iar obligația a fost impusă.
În acest sens, s-a apreciat că nu este vorba numai de intenția directă, ca formă de vinovăție, dar și de culpă, în aprecierea caracterului grav sau mai puțin grav al acesteia, fiind necesară o analiză de la caz la caz și o aplicare specială a dispozițiilor art. 12 alin. (1) C.proc.civ. Așadar, este posibil ca exercitarea dreptului procedural să se facă și din culpă, fără ca autorul faptului abuziv să prevadă rezultatul păgubitor pentru partea adversă, ceea ce ar exclude ideea de abuz de drept procesual.
Raportat la actele dosarului instanța reține că pârâtul nu a acționat cu rea-credință. Faptul că pârâtul a făcut mai multe sesizări la organele de cercetare penală pentru anumite infracțiuni, care s-au finalizat cu soluții de neîncepere a urmăririi penale, pentru fapte diferite, că anterior s-a adresat Primăriei pentru aceleași fapte, nu dovedește, în sine, reaua-credință a acestuia.
Ca atare, instanța reține că pârâtul, prin exercitarea drepturilor sale procesuale, nu a acționat cu intenția de a vătăma partea adversă sau pur și simplu de a împiedica desfășurarea normală a procedurii judiciare ci a acționat în mod legitim.
Raportat la cele arătate mai sus, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamantul C. D. M. în contradictoriu cu pârâtul B. V., ca neîntemeiată și, în temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., va obliga reclamantul să plătească pârâtului suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariul avocaților (f. 199, 200).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive, invocată de pârât prin întâmpinare.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. D. M., CNP_, domiciliat în mun. B., ., ., . în contradictoriu cu pârâtul B. V., CNP_, domiciliat în mun. B., .. 7, ., jud. B., ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul să plătească pârâtului suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică azi, data de 18.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. B.P.. / Thred. C.A..
4 ex. / 20.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1859/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1835/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
