Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1870/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1870/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 16797/193/2014
Dosar nr._ Cerere cu valoare redusă
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Secția civilă
SENTINȚA nr. 1870
Ședința camerei de consiliu din 19 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. R.-R.
GREFIER – C. A.
Pe rol se află judecarea cererii cu valoare redusa formulată de reclamantul S.C. apa grup S.A., societate în faliment, în contradictoriu cu pârâtul D. L..
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, în ordinea cauzelor aflate pe lista de ședință, la prima strigare a cauzei, lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că judecata are loc cu citarea părților, întrucât instanța a pus în vedere părților să pună concluzii pe excepția prescripției extinctive.
Prin serviciul registratură al instanței, reclamantul a depus precizări scrise prin care a solicitat respingerea excepției prescripției extinctive și a modificat cererea de chemare în judecată în sensul obligării pârâtului la plata penalităților de întârziere în continuare până la achitarea integrală a debitului restant.
Instanța a procedat din oficiu la verificarea competenței sale, stabilind că este competentă general și material să soluționeze cererea, potrivit art. 1.027 Cod procedură civilă, cererea fiind introdusă la instanța de la domiciliul pârâtului, cu respectarea competenței teritoriale prevăzute de art. 107 alin. (1) Cod procedură civilă.
Instanța a declarat deschisă cercetarea procesului, după care, pentru reclamant, a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Din oficiu, instanța a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune raportat la debitul cu titlu de preț servicii cuprinse în facturile emise în perioada 29.09._10 și la debitul cu titlu de penalități de întârziere aferente acestui debit cu titlu de preț servicii, penalități atât cele incluse în facturile emise în perioada 29.09._12, cât și cele calculate în continuare până la achitarea integrală a debitului restant.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța a rămas în pronunțare asupra excepției invocate și asupra fondului.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 20.11.2014 sub nr._, pe calea procedurii cu privire la cererile cu valoare redusă, reclamantul S.C. A. G. S.A., societate în faliment, în contradictoriu cu pârâtul D. L., a solicitat instanței să oblige pârâtul la plata sumei de 391,20 lei, reprezentând contravaloarea facturilor pentru serviciile de furnizare apă prestate și neachitate în perioada 27.08._12, și a sumei de 271 lei, reprezentând penalități legale pentru perioada 27.08._12, fără cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că pârâtul a beneficiat de serviciile de alimentare cu apă în perioada sus amintită, fără a achita contravaloarea acestora. Pentru serviciul prestat societatea reclamantă a emis lunar facturi care nu au fost respinse la plată, ceea ce dovedește indirect că acestea au fost recunoscute și acceptate de către pârât. Facturile cuprind contravaloarea serviciului prestat, cât și penalitățile de întârziere pentru întregul debit restant existent în evidența contabilă la data facturării.
Faptul că pârâtul este un utilizator al serviciilor prestate de către societate rezultă și din inexistența unei solicitări scrise de debranșare, a arătat reclamantul.
Întrucât pârâtul nu a înțeles să achite contravaloarea serviciului prestat, reclamantul a arătat că a invitat pârâtul la mediere, solicitându-i să se prezinte la sediul societății în vederea concilierii și pentru găsirea, de comun acord, a unor modalități de plată, însă, pârâtul nu s-a prezentat la data invitației la mediere.
Reclamantul a învederat că penalitățile de întârziere legale au fost calculate în baza art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice și art. 30 alin. (4) din Legea nr. 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă și de canalizare, fiind egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, după cum urmează: de 0,1% pe zi începând cu data de 01.01.2007, conform art. III din Legea nr. 210/2005, lege care a înlocuit termenul „dobândă” cu termenul „majorări de întârziere”; de 0,05% pe zi, începând cu data de 01.07.2010, conform art. l pct. 10 din O.U.G. nr. 39/2010, ordonanță care a înlocuit noțiunea „majorări de întârziere” cu noțiunea „dobânzi de întârziere la plată”; de 0,04% pe zi, începând cu data de 04.04.2011, conform art. 120 alin. (7) din O.G. nr. 92/2003 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 46/2011.
În drept, au fost invocate: art. 1177, art. 1178, art. 1522, art. 1526, art. 1531 și art. 1535 din Codul civil, art. 43 Cod comercial, Ordinul ANRSC nr. 88/2007, Ordinul ANRSC nr. 90/2007, Legea nr. 51/2006, Legea nr. 241/2006, Legea nr. 210/2005 și O.U.G. nr. 39/2010.
Reclamantul a precizat că nu dorește să aibă loc o dezbatere orală și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În probațiune, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind depuse copii după: contractul nr. 799/24.08.2004, fișa dosar, fișa abonat, facturile fiscale a căror plată se pretinde, încheierea nr. 197/03.03.2011 a Tribunalului B. și certificatul de grefă privind minuta numirii lichidatorului judiciar.
Pârâtul D. L. nu a transmis formularul de răspuns la cererea reclamantului sau alt înscris, pentru a-și exprima poziția și a propune probe în apărare.
Din oficiu, instanța a ridicat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile reclamantului constând în preț servicii cuprinse în facturile emise în perioada 29.09._10 și în penalități de întârziere aferente acestui debit cu titlu de preț servicii, penalități incluse în facturile emise în perioada 29.09._12.
Prin precizările ulterioare, reclamantul S.C. A. G. S.A., societate în faliment, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției prescripției dreptului material la acțiune și a completat cererea solicitând și obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere în continuare până la achitarea integrală a debitului restant.
Cu privire la excepția prescripției extinctive, reclamantul a arătat că, potrivit art. 2.506, coroborat cu art. 2.510 și art. 2.512 alin. (1) din Codul civil, prescripția nu operează de plin drept, iar organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu, situație în care autosesizarea instanței cu privire la eventuala împlinire a termenului de prescripție pentru niște sume datorate este nelegală. La data de 17.12.2014, pârâtul a efectuat o plată, conform fișei abonat cu plățile efectuate, iar cum această plată constituie act de recunoaștere a datoriei, prescripția a fost întreruptă.
Cu privire la penalități, în esență, reclamantul a arătat că neachitarea la termen a fiecărei facturi scadente a generat penalități de întârziere la sumele restante, penalități datorate în temeiul clauzei penale din contract și independent de emiterea unei facturi fiscale de penalități, putând fi solicitate oricând în termenul general de prescripție. Altfel spus, penalitățile solicitate nu curg de la data emiterii facturii de penalități pentru ca societatea să fie obligată la emiterea acestora.
Pe cale de consecință, a arătat că solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, dar și calcularea penalităților de întârziere până la achitarea integrală a debitului restant.
În probațiune, a fost depusă fișa abonat cuprinzând plățile la zi efectuate de pârât.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamant.
Analizând probele administrate în cauză, reține următoarele:
Potrivit art. 1.025 alin. (1) Cod procedură civilă, procedura cu privire la cererile cu valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, în orice materie, cu excepția celor limitativ prevăzute de art. 1.025 alin. (2) și (3) Cod procedură civilă.
Constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile speciale de admisibilitate menționate anterior, instanța va trece la analizarea cererii reclamantului.
Reclamantul S.C. A. G. S.A., societate în faliment, a furnizat serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare către populație și operatorii economici de pe raza mun. B., preluând inclusiv contractele de branșare/racordare și utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare încheiate de operatorul anterior, Regia Autonomă Județeană „A.” B..
În acest mod, în baza contractului nr. 799/24.08.2004 încheiat cu Regia Autonomă Județeană „A.” B., pârâtului D. L. i-au fost furnizate servicii de alimentare cu apă și de canalizare de către reclamant.
În lipsa unor probe contrarii, rezultă că pârâtul a beneficiat de aceste servicii, fără a contesta facturile emise și distribuite lunar, care cuprindeau atât suma aferentă lunii curente, cât și penalitățile de întârziere.
Prin cererea sa, reclamantul a învederat că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a sumei de 391,20 lei reprezentând preț servicii de furnizare apă și de canalizare și a sumei de 271 lei reprezentând penalități de întârziere, ambele cuprinse în facturile emise în perioada 27.08._12.
Întrucât instanța a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile reclamantului constând în preț servicii cuprinse în facturile emise în perioada 29.09._10 și în penalități de întârziere aferente acestui debit cu titlu de preț servicii, atât penalitățile incluse în facturile emise în perioada 29.09._12, cât și cele socotite în continuare până la achitarea integrală a debitului restant, excepția va fi analizată cu prioritate, în baza art. 248 alin. (1) Cod procedură civilă.
Instanța arată că serviciul de alimentare cu apă și de canalizare este unul continuu, iar dreptul de creanță al furnizorului-creditor se realizează prin plata fiecărei facturi fiscale în parte de către consumatorul-debitor. Prin urmare, dreptul material la acțiune al reclamantului este supus unui termen de prescripție separat pentru fiecare sumă înscrisă în facturile fiscale emise în perioada de furnizare a serviciului, în prezenta cauză, pentru perioada 27.08._12.
Potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Întrucât sunt pretinse la plată facturi fiscale a căror scadență se situează anterior datei intrării în vigoare a Codului civil, respectiv 01.10.2011, instanța constată că se aplică dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în reglementarea căruia excepția prescripției este de ordine publică, putând fi invocată și din oficiu de către instanța de judecată. În același sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1/17.02.2014, în soluționarea recursului în interesul legii care a făcut obiectul dosarului nr. 20/2013.
În cazul acțiunile personale menite să apere un drept de creanță, termenul de prescripție este de 3 ani care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, conform art. 3 alin. (1) și art. 7 din Decretul nr. 167/1958.
Pentru a stabili data nașterii dreptului la acțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 30 alin. (3) din Legea nr. 241/2006 privind serviciile de alimentare cu apă și de canalizare. Potrivit acestora, utilizatorii serviciului sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor, data emiterii facturii și termenul de scadență urmând a fi înscrise pe factură.
În cauză, prin plata sumei de 33,45 lei din data de 19.04.2012, pârâtul D. L. a stins parțial debitul din factura emisă în data de 27.08.2009, astfel că termenul de prescripție s-a întrerupt la data de 19.04.2012, de la această dată începând să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani care nu s-a împlinit la data sesizării instanței – 20.11.2014. În schimb, pentru debitul din facturile emise în perioada 29.09._10, termenul de prescripție nu s-a întrerupt, ci a curs continuu de la scadență și s-a împlinit anterior datei sesizării instanței.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept subiectiv principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile subiective accesorii, în speță, penalitățile incluse în facturile emise în perioada 29.09._12 pentru întârzierea la plată a facturilor cu titlu de preț servicii emise în perioada 29.09._10.
În consecință, termenul de prescripție a dreptului la acțiune atât cu privire la pretențiile constând în preț servicii de alimentare cu apă și de canalizare din facturile emise în perioada 29.09._10, cât și la cele constând în penalități de întârziere aferente incluse în facturile emise în perioada 29.09._12 s-a împlinit până la data sesizării instanței – 20.11.2014.
Ulterior sesizării instanței, în data de 17.12.2014, pârâtul D. L. a efectuat o plată de 637 lei, prin care a fost stins debitul de 391,20 lei cu titlu de preț servicii, debitul de 191,20 lei cu titlu de penalități de întârziere, ambele incluse în facturile emise în perioada 27.08._10, și debitul de 79,80 lei cu titlu de penalități de întârziere din factura emisă în data de 19.04.2012, rămânând din aceasta un rest neachitat de 25,20 lei.
În aceste condiții, excepția prescripției extinctive pentru suma de 557,20 lei cu titlu de preț servicii și cu titlu de penalități de întârziere, incluse în facturile emise în perioada 27.08._10, și pentru suma de 79,80 lei cu titlu de penalități de întârziere din factura emisă în data de 19.04.2012 a rămas fără obiect, urmând ca instanța să o respingă ca atare.
În schimb, excepția prescripției extinctive pentru suma de 25,20 lei cu titlu de penalități de întârziere rămasă neachitată din factura emisă în data de 19.04.2012 este întemeiată, urmând ca instanța să o admită.
Plata efectuată în data de 17.12.2014 a intervenit după ce termenul de prescripție s-a împlinit, astfel că nu a fost de natură să întrerupă niciun termen de prescripție. Această plată doar a stins obligația de plată devenită imperfectă după expirarea termenului de prescripție. Caracteristic obligației civile imperfecte este că în privința ei nu se mai poate cere executarea silită, dar dacă a fost executată, debitorul nu mai are dreptul să pretindă restituirea prestației. De altfel, art. 20 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 prevede în mod expres că debitorul care a executat obligația după ce dreptul de acțiune al creditorului s-a prescris, nu are dreptul să ceară înapoierea prestației, chiar dacă la data executării nu știa că termenul prescripției era împlinit.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului și la plata penalităților de întârziere până la achitarea integrală a debitului restant, înțelegându-se că se referă la penalitățile ce curg de la data de 19.04.2012 și până la data plății din 17.12.2014, aferente debitului de 391,20 lei cu titlu de preț servicii.
Instanța arată că și față de aceste penalități s-a împlinit termenul de prescripție extinctivă, urmând să admită excepția prescripției extinctive, rațiunea fiind aceeași, respectiv termenul de prescripție pentru debitul cu titlu de preț servicii și pentru penalitățile de întârziere aferente, ca și creanță accesorie, s-a îndeplinit anterior plății parțiale din data de 17.12.2014, astfel că plata parțială nu a întrerupt niciun termen de prescripție.
Față de cele expuse și luând act de plata sumei de 637 lei efectuată de pârât ulterior sesizării instanței, respectiv în data de 17.12.2014, instanța va respinge cererea cu valoare redusă astfel cum a fost modificată, după cum urmează:
- ca fiind rămasă fără obiect pentru suma de 637 lei, formată din debitul de 391,20 lei cu titlu de preț servicii, debitul de 245,80 lei cu titlu de penalități de întârziere, ambele incluse în facturile emise în perioada 27.08._10, și din debitul de 79,80 lei inclus în factura emisă în data de 19.04.2012;
- ca fiind prescrisă pentru suma de 25,20 lei cu titlu de penalități de întârziere rămasă neachitată din factura emisă în data de 19.04.2012 și pentru penalitățile de întârziere socotite de la data de 19.04.2012 și până la data plății din 17.12.2014, aferente debitului cu titlu de preț servicii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca fiind rămasă fără obiect excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, cu privire la pretențiile în sumă de 637 lei, formată din debitul de 391,20 lei cu titlu de preț servicii, debitul de 245,80 lei cu titlu de penalități de întârziere, ambele incluse în facturile emise în perioada 27.08._10, și din debitul de 79,80 lei inclus în factura emisă în data de 19.04.2012.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, cu privire la suma de 25,20 lei cu titlu de penalități de întârziere rămasă neachitată din factura emisă în data de 19.04.2012 și pentru penalitățile de întârziere socotite de la data de 19.04.2012 și până la data plății din 17.12.2014, aferente debitului cu titlu de preț servicii.
Respinge cererea cu valoare redusă astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul S.C. A. G. S.A., societate în faliment, CUI_, cu sediul în mun. B., .. 3, jud. B., în contradictoriu cu pârâtul D. L., cu domiciliul în oraș B., ., ., după cum urmează:
- ca fiind rămasă fără obiect pentru suma de 637 lei, formată din debitul de 391,20 lei cu titlu de preț servicii, debitul de 245,80 lei cu titlu de penalități de întârziere, ambele incluse în facturile emise în perioada 27.08._10, și din debitul de 79,80 lei inclus în factura emisă în data de 19.04.2012;
- ca fiind prescrisă pentru suma de 25,20 lei cu titlu de penalități de întârziere rămasă neachitată din factura emisă în data de 19.04.2012 și pentru penalitățile de întârziere socotite de la data de 19.04.2012 și până la data plății din 17.12.2014, aferente debitului cu titlu de preț servicii.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică din data de 19 februarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Tehnored./jud. M.R.R.
Ex. 4/25.02.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1869/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1403/2015.... → |
|---|
