Plângere contravenţională. Sentința nr. 1638/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1638/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 11614/193/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1638
Ședința publică de la 12 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. DE MUNCĂ T. B..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05.02.2015, respectiv la data de 12.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.08.2014, sub numărul_ /2013, petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat de intimat la data de 07.08.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
În motivare, petenta a invocat pe cale de excepție nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție ., nr._/07.08.2014, motivat de faptul că lipsește unul din elementele constitutive ale contravenției, și anume vinovăția.
A susținut petenta că, intimatul nu a precizat în cuprinsul procesului verbal de contravenție și motivul pentru care a refuzat punerea la dispoziție a documentelor necesare controlului, respectiv acela că persoana care se ocupă cu de aceste aspecte, nu era la acel moment în societate, având probleme medicale. Petenta a arătat că a fost sancționată, cu toate că i-a comunicat agentului constatator că poate pune la dispoziție actele a doua zi dimineață sau că se poate prezenta la sediul ITM, cu actele solicitate.
A mai arătat petenta faptul că, gradul de pericol social al faptei este minor, în vădită neconcordanță cu sancțiunea aplicată, agentul constatator neținând seama de împrejurările, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. În acest sens, petenta a invocat prevederile art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001 și ale art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001.
Petenta a menționat că este de bună credință și că nu a refuzat să pună la dispoziție documentele solicitate, ci acest lucru s-a datorat faptului că persoana responsabilă nu era la momentul efectuării controlului.
În subisidiar, a solicitat petenta înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului, față de gravitatea redusă a faptei reținute în sarcina sa.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. 2/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., petenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire, petenta a depus la dosar, în copie: procesul verbal de contravenție contestat, ., nr._/07.08.2014 (fila 5).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 31.10.2014, intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii, ca nefondată, motivat de faptul că, la controlul efectuat în data de 04.08.2014, la birourile societății petente situate în B., .. 44 C, administratorul societății nu a prezentat organului de control, la solicitarea acestuia, facturierele cu facturile emise în trimestrul 2 al anului 2014, motiv pentru care s-a procedat la aplicarea unei amenzi, în cuantum de 5000 lei, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 23, alin.1, lit.c) din Legea nr. 108/1999.
Intimatul a arătat că sancțiunea aplicată este temeinică și legală, înscrierea în procesul verbal contestat este în concordanță cu cele constatate și sancționate, iar agentul constatator a ținut cont de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și amploarea de săvârșire ale acestora, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de circumstanțele personale ale contravenientei precum și de gradul de pericol social.
Referitor la cererea subsidiară formulată de petentă, respectiv aceea de înlocuirea a sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului, apreciază intimatul că această măsură nu se justifică, motivat de faptul că petenta a săvârșit fapta contravențională cu vinovăție, nefăcând dovada unei alte situații de fapt, iar prin admiterea înlocuirii sancțiunii s-ar produce o gravă sfidare la adresa angajatorilor care se străduiesc să-și desfășoare activitatea respectând legile și ar însemna o încurajare pentru societățile care ignoră cadrul legal în care ar trebui să-și desfășoare activitatea, ceea ce nu trebuie permis într-un stat de drept.
În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.
În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire, intimatul a depus, la dosar, în copie: procesul verbal de contravenție (fila 21-22), procesul verbal de control nr. 7318/04.08.2014 (fila 23), centralizator salarii (fila 24), foaie colectivă de prezență (fila 25), raport activitate angajator (filele 26-27), anexa la procesul verbal de control nr. 7318/04.08.2014 (fila 28), fișa de identificare (fila 29), notă de relații (fila 30), foi colective de prezență (filele 31-38) și stat de salarii (fila 39).
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/07.08.2014, intimatul I. T. DE MUNCĂ B., a reținut că, la controlul inopinat efectuat în data de 04.08.2014, la birourile societății petente, situate în B., .. 44 C, i s-au solicitat administratorului acesteia să pună la dispoziția inspectorilor de muncă documentele necesare controlului. Acesta a pus la dispoziția inspectorului documentele solicitate mai puțin facturierele cu facturile emise în trimestrul 2 al anului 2014.
Pentru fapta reținută în sarcina sa, petenta a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantum de 5000 lei, pentru fapta prevăzută de art. 19 lit. c din Legea 108/1999 și sancționată de art. 23 alin. 1 lit. c din Legea 108/1999.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 07.08.2014 a fost semnat de către reprezentantul petentei, cu mențiunea că „am obiecțiuni”.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține că petenta nu a invocat nerespectarea unor dispoziții legale sancționate cu nulitatea relativă.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, din data de 07.08.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 19 lit. c din Legea 108/1999 și ale art. 23 alin. 1 lit. c din Legea 108/1999.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 19 lit. c din Legea 108/1999: „inspectorii de muncă, purtând asupra lor legitimația și insigna care atestă funcția pe care o îndeplinesc, în exercitarea atribuțiilor stabilite prin lege, au următoarele drepturi: (...) c) să solicite angajatorului sau reprezentantului legal al acestuia, precum și salariaților, singuri ori în prezența martorilor, documentele și informațiile necesare pentru realizarea controlului sau pentru efectuarea cercetării evenimentelor”.
Conform art. 23 alin. 1, lit. c din Legea 108/1999: „(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 5000 lei la_ lei: (...) c) nerespectarea de către conducătorul unității, reprezentantul legal al acestuia, angajați, prepuși sau alte persoane aflate în locațiile supuse controlului a obligației de a pune la dispoziția inspectorilor de muncă, în termenul stabilit de aceștia, documentele și informațiile solicitate, necesare controlului ori cercetării evenimentelor”.
Reprezentantul petentei nu s-a prezentat în instanța, dar a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Instanța reține aplicabilitatea în materie contravențională a art. 6 parag. 2 CEDO, referitor la prezumția de nevinovăție, care trebuie recunoscută oricărei persoane împotriva căreia s-a formulat o acuzație penală. Pentru a aprecia astfel, instanța reține că potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului noțiunea de ,, materie penală, are un caracter autonom care nu se confundă cu sensul atribuit materiei penale din dreptul intern. În acest sens, Curtea de la Strasbourg a stabilit în cauza Ozturk contra Germaniei trei criterii pentru calificarea unei materii ca fiind penală, criterii ce nu trebuie întrunite în mod cumulativ respectiv: calificarea faptei în dreptul intern, natura faptei incriminate (gradul de aplicabilitate al normei) și natura și gravitatea sancțiunii aplicabile.
Raportat la acest ultim criteriu, Curtea a stabilit că sunt aplicabile garanțiile prevăzute de art. 6 parag. 2 din Conveția Europeană a Drepturilor Omului atât timp cât, sancțiunea are un caracter preventiv și sancționator (Cauza Ziliberberg contra Republicii M.).
Față de această interpretare, instanța reține că fapta pentru care a fost sancționată petenta intră sub incidența noțiunii de materie penală datorită faptului că, amenda contravențională aplicabilă în conformitate cu dispozițiile acestui act normativ nu este destinată acoperirii vreunui prejudiciu, ci are rolul unui mijloc de constrângere a contravenientei prin micșorarea patrimoniului său. Mai mult, în prezenta cauză instanța are în vedere și cuantumul ridicat al sancțiunii aplicabile pentru nerespectarea dispozițiilor art. 19 lit. c din Legea 180/1990, respectiv amendă contravențională de la 5000 lei la_.
Prin urmare, se impune respectarea tuturor exigențelor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar administrarea probelor trebuie privită în lumina paragrafelor 2 și 3 ale articolului menționat, care consacră principiul prezumției de nevinovăție și implică, printre altele faptul că dubiul profită celui acuzat.
Pe de altă parte, instanța reține că procesul-verbal a fost încheiat de către agentul ITM B. pe baza constatărilor personale ale acestuia, motiv pentru care în conformitate cu dreptul intern se bucură de prezumția de veridicitate și autenticitate până la proba contrară. Reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO tocmai prin aceea că inversează sarcina probei.
Cu toate acestea, dreptul garantat de art. 6 par 2 din CEDO nu este un drept absolut, iar în jurisprudența constantă a Curții s-a stabilit că prezumția de nevinovăție instituită de art. 6 paragraf 2 din CEDO este compatibilă cu folosirea de către state a unei prezumții contrare, în măsura în care prezumția are o justificare și se menține în limite rezonabile (Cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).
Astfel, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni contra Franței).
Totodată, instanța reține că, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 O.G. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar, sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În aceste condiții, luând în considerare și faptul că în probațiune intimatul a depus la dosar înscrisurile ce au stat la baza întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției contestat, instanța apreciază că sunt incidente prevederile art. 249 Codul de procedură civilă, conform cu care, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o și dovedească, astfel încât societatea petentă care contestă cele reținute în cuprinsul procesului-verbal trebuie să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa.
În prezenta cauza, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 07.08.2014 întocmit de intimat, reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului constatator în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, împrejurare în măsură a întări prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal.
Din probele administrate în cauză, rezultă că la controlul efectuat în data de 04.08.2014, la birourile societății petente S.C. W. R. S.R.L., administratorul societății a pus la dispoziția inspectorului documentele solicitate mai puțin facturierele cu facturile emise în trimestrul 2 al anului 2014. Acest aspect rezultă și din nota de relații dată de reprezentantul legal al petentei (fila 30), care are valoarea probantă a unui înscris sub semnătură privată. Mai mult, instanța constată că reprezentantul legal al petentei nu a contestat nota de relații dată și semnată, ceea ce conferă acestui înscris valoarea unui înscris autentic datorită recunoașterii tacite a acestuia de către cel ce l-a semnat, astfel că, cuprinsul său cu privire la faptele relatate, face credință până la dovada contrară, ca și cuprinsul înscrisului autentic.
Totodată, instanța reține că, prin plângerea formulată, petenta recunoaște fapta reținută în sarcina sa, precizând doar că refuzul punerii la dispoziție a documentelor solicitate s-a datorat faptului că, persoana care se ocupa de aceste aspecte nu se afla la momentul controlului în societate, întrucât avea probleme medicale.
Instanța apreciază că aceste apărări ale petentei sunt netemeiate, motivele invocate neregăsindu-se printre cele limitativ enumerate de art. 11 din O.G. nr.2/2001 și nu pot conduce, astfel, la înlăturarea caracterului contravențional al faptei.
În consecință, întrucât contravenția reținută în sarcina petentei a fost constatată în mod direct de agentul constatator, situație în care procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de temeinicie și cum aceasta, prin probele propuse și administrate nu a făcut dovada pozitivă a unei alte situații de fapt, deși acesteia îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 C.pr.civ., instanța apreciază că acesta nu poate să-și invoce propria culpă pentru a obține anularea procesului verbal de constatare a contravenției contestat, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Astfel, instanța consideră că petenta se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._, din data de 07.08.2014, a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.
În ceea ce priveștesancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 5000 lei aplicată petentei pentru fapta prevăzută de art. 19 lit. c din Legea 108/1999, instanța are în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001), iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la gradul de pericol social al acesteia, având în vedere că petenta a recunoscut contravenția reținută în sarcina sa și că nu a fost dovedită existența unor antecedente contravenționale în același domeniu, de natură a exclude posibilitatea funcționării eficiente a principiului aplicării graduale a sancțiunilor, instanța apreciază că avertismentul, ca sancțiune contravențională principală, este suficient pentru atingerea scopului preventiv și sancționator. Astfel, instanța va înlocui cu avertisment sancțiunea contravențională în cuantum de 5000 lei amendă aplicată petentei prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit la data de 07.08.2014,
Totodată, instanța va atrage atenția petentei cu privire la respectarea pe viitor a tuturor obligațiilor legale ce îi revin, în caz contrar, față de antecedența sa contravențională, sancțiunile care i se vor aplica vor fi mult mai aspre și nu va mai beneficia de clemență pentru înlăturarea sancțiunilor pecuniare.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 07.08.2014 instanța, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. W. R. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ B., va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii în valoare de 5000 lei aplicată, cu sancțiunea contravențională a avertismentului și va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. W. R. S.R.L., cu sediul în B., .. 8, etaj 1, ., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ B., cu sediul în B., Calea Națională, nr. 147 bis, județul B..
Modifică procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 07.08.2014 întocmit de intimat, în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 5000 lei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei, cu recomandarea ca în viitor să respecte dispozițiile legale.
Menține în rest procesul-verbal atacat.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A.-A. C. I. V.
Red: Z.A.A/.Tehnored: C.I.V./4 ex./12.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1645/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1217/2015. Judecătoria... → |
|---|
