Plângere contravenţională. Sentința nr. 2250/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2250/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 2250/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința nr. 2250
Ședința publică de la 02 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-M. C.
GREFIER: A. H.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul V. R., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. B., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 februarie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 23 februarie 2015, apoi pentru data de 02 martie 2015.
INSTANȚA
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 16.12.2013, petentul V. R. a solicitat în contradictoriu cu intimata Poliția L. a Municipiului B. anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 01.11.2013 de Poliția L. a Municipiului B..
În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu i s-a comunicat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 1.11.2013 și a aflat întâmplător de existența acestuia de la Primăria Mun. Suceava la data de 12.12.2013, fără a i se elibera o copie a acestuia.
A mai arătat petentul că se află în imposibilitatea de a prezenta motivele de fapt și dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, având în vedere că procesul-verbal de contravenție nu i-a fost comunicat.
A mai invocat petentul jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie contravențională, precum și criteriile folosite de Curte pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată ca având caracter penal, concluzionând că acuzația adusă în sarcina sa reprezintă o acuzație penală în sensul Convenției, el beneficiind și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator.
În drept, a invocat dispozițiile art. 19 alin. 1 și 3 din Ordonanța nr. 2/2001, art. 16 și art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001.
Plângerea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 20 lei (f.5 dosar Judecătoria Suceava).
La data de 07.04.2014, intimata Poliția Municipiului B. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii, ca nelegală și netemeinică (f.16 dosar Judecătoria Suceava).
În motivarea excepției invocate, intimata a învederat că, ținând cont de dispozițiile art. 32, alin. 1 din OG nr. 2/2001, dar și de faptul că procesul-verbal de contravenție atacat de petent a fost întocmit în B., instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională este Judecătoria B..
Intimata a mai arătat că procesul-verbal de contravenție atacat a fost comunicat petentului prin afișare la domiciliul acestuia din mun. Suceava, ., ..14, jud. Suceava, în data de 3.12.2013 potrivit procesului-verbal de comunicare nr._/2.12.2013.
Pe fondul cauzei, intimata a subliniat că fapta reținută în sarcina petentului, în materialitatea ei există, are caracter contravențional și este prevăzută de legea contravențională, în conformitate cu art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă.
În dovedirea susținerilor sale, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, anexând la dosar, în copie, procesul-verbal de contravenție contestat, precum și procesul-verbal de comunicare a procesului-verbal ., nr._ din 01.11.2013.
Prin sentința civilă nr. 2911, pronunțată la data de 24.06.2014 de Judecătoria Suceava, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava, invocată de intimată prin întâmpinare și a fost declinată cauza spre soluționare către Judecătoria B..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 01.08.2014.
La termenul de judecată din data de 12.11.2014, petentul, prin apărător, a depus la dosar note de susținere la acțiune prin care a invocat excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale a amenzii aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, raportat la disp. art.14 din OUG, în acord cu disp. Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de ICCJ, obligatorie pentru soluționarea cauzelor având ca obiect plângere contravențională, arătând că procesul-verbal de contravenție ., nr._ din data de 01.11.2013 nu i -a fost comunicat prin scrisoare recomandată.
În subsidiar, a solicitat administrarea următoarelor probe în susținerea plângerii contravenționale împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 01.11.2013: înscrisuri, interogatoriul agentului constatator, planșe foto de la locul incidentului, respectiv din fața Biroului Notarial A. S., declarația martorilor oculari la incident, respectiv a d-lui S. A., inclusiv alți angajați ai biroului notarial, pentru stabilirea circumstanțelor în care a fost emis abuziv procesul-verbal de contravenție ., nr._ din data de 01.11.2013 de către agentul constatator, ca un gest de răzbunare, pentru anularea altui proces-verbal de contravenție din data de 1.11.2013, cu nr. de . celui cu . nr._.
A precizat petentul că la data de 01.11.2013, era în interiorul sediului profesional BNP S. A. pentru autentificarea unor acte juridice, iar când a ieșit din sediul acestuia, împreună cu dl S. A., a constatat că abuziv agenții de la Poliția L. B., împreună cu angajatul firmei Hi Speed Recovery i-au blocat roțile și i-au întocmit un proces-verbal pentru parcare neregulamentară, proces-verbal care a fost anulat în urma solicitării notarului.
A mai subliniat că, ulterior, în gest de răzbunare, urmare a discuțiilor contradictorii prin care le-a precizat ferm abuzul agenților de la Poliția L., a constatat că a fost sancționat contravențional de către aceștia.
Arătând că nu i-a fost comunicat procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 01.11.2013, aflând întâmplător de existența acestuia la Primăria Municipiului Suceava, la data de 12.12.2013, fără să i se elibereze o copie, petentul a invocat sancțiunea decăderii pârâtei din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții și a solicitat instanței să dea eficiență disp. art. 185, alin. 1 din NCPC și art. 208 NCPC și să aplice sancțiunea nedepunerii întâmpinării pentru Municipiul B. - Poliția L..
În privința excepției prescripției executării sancțiunii contravenționale, petentul a învederat că, ținând cont de prevederile art. 14, 25, alin. 2 și 27 din OG nr. 2/2001, raportate la Decizia nr. 10/2013 pronunțată de ICCJ, instanța trebuie să rețină că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la data de 04.09.2013 și nu a fost comunicat petentului cu respectarea dispozițiilor legale, prin poștă, cu aviz de primire, petentul luând la cunoștință de existența acestuia la data de 07.10.2013.
Întrucât intimata nu a făcut dovada comunicării procesului-verbal de contravenție ., nr._ din data de 01.11.2013 în termen de o lună, prin scrisoare cu confirmare de primire, de la data aplicării sancțiunii menționate în procesul-verbal contestat, executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie, astfel cum a precizat ICCJ prin Decizia nr. 10/2013.
De asemenea, petentul a invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, reiterând aspectele expuse în cuprinsul plângerii contravenționale cu privire la necesitatea respectării prezumției de nevinovăție și cu privire la sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată.
În drept a invocat dispozițiile art. 16, 17 și 19 alin. 1 și 3 din Ordonanța nr. 2/2001 (actualizată);
Petentul a atașat la dosar planșe foto.
Intimata a depus la data de 27.11.2014 completări la întâmpinare, prin care a arătat că petentul a depus note de susținere la al doilea termen al acestei instanțe, invocând o . excepții, iar pentru o parte dintre ele consideră că a intervenit decăderea dreptului de a mai depune probe intimata, acesta dând dovadă de rea-credință din momentul depunerii plângerii contravenționale la o instanță necompetentă teritorial, în condițiile în care profesia acestuia atestă cunoștințele necesare pentru a se fi adresat Judecătoriei B..
În ceea ce privește excepțiile invocate de petent, a învederat că atât timp cât petentul nu a depus până la al doilea termen motivele de fapt ale plângerii, intimata nu a putut formula apărări și depune dovezi, neputând fi vorba despre decăderea din acest drept, deoarece ar fi încălcat dreptul intimatei de a formula apărări.
În ceea ce privește afirmația petentului potrivit căreia nu ar fi fost respectate dispozițiile Deciziei I.CC.J nr. 10/2013, fiind invocată în acest sens și excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, a arătat că Poliția L. B. a trimis inițial procesu- verbal de contravenție petentului prin serviciul Poștei Române, dar a fost returnat plicul cu mențiunea "avizat/reavizat", intimata procedând ulterior la afișarea actului administrativ la domiciliul petentului.
A mai subliniat că data întocmirii procesului verbal de contravenție și afișarea acestuia nu coincid cu datele menționate de petent, despre care a considerat că ar fi erori materiale(04.09.2013, 07.10.2013).
În privința aspectelor invocate de petent cu privire la jurisprudența CEDO, intimata a afăcut referire la cauza N. G. împotriva României, în care Curtea a constatat respectarea art. 6 din Convenție, reclamanta având posibilitatea în cadrul procedurii interne să prezinte probe pentru a răsturna prezumția relativă de care beneficia procesul-verhal contestat, potrivii legislației naționale.
A mai arătat intimata că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
La completarea întâmpinării, intimata a anexat copiile plicului și a confirmării de primire, returnate de Poșta Română cu mențiunea "avizat reavizat- exp. termen de pastrare" și CD-ul conținând înregistrarea video de la data constatării faptei contravenționale.
La termenul de judecată din data de 28 noiembrie 2014 instanța a dispus a se emite adresă către intimată, cu mențiunea de a depune copia procesului-verbal de contravenție cu . procesului-verbal de contravenție ., nr._/01.11.2013.
La data de 13.02.2015, intimata a comunicat, la solicitarea instanței, procesul-verbal cu nr. de . celui cu ., nr._, încheiat la data de 01.11.2013, pe numele V. R., respectiv procesul-verbal ., nr._ din data de 29.09.2013, încheiat pe numele V. P..
În ședința din data de 16.02.2015, a fost vizionat CD-ul depus de intimată.
La data de 23.02.2015 petentul a comunicat la dosar note de susțineri (concluzii).
Aceleași aspecte au fost invocate de petent și prin notele de susținere din data de 02.03.2015, comunicate prin fax și prin email.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către ambele părți și a dispus vizionarea CD-ului depus de către intimată, fiind întocmit în acest sens proces-verbal de vizionare.
De asemenea, la termenul de judecată din data de 28.11.2014, instanța a dispus recalficiarea excepției prescripției executării sancțiunii contravenționale, invocată de petent, ca o apărare de fond.
La același termen de judecată, instanța a respins ca nefiind utilă cauzei audierea agentului constatator și a încuviințat solicitarea petentului, în sensul de a emite o adresă către intimată pentru a comunica dacă petentul a mai fost sancționat contravențional la data de 01.11.2013 pentru parcare neregulamentară, iar, în caz afirmativ, cu precizarea de a depune la dosar copia procesului-verbal de contravenție încheiat la data de 01.11.2013 pe numele V. R., cu nr. de . celui cu ., nr._.
La termenul din data de 16.02.2015, instanța, față de teza probatorie propusă de petent cu privire la martorul S. A., a respins proba testimonială cu acest martor ca nefiind utilă cauzei, fiind suficientă doar înregistrarea depusă la dosar din care rezultă că martorul nu a asistat la conversația purtată între petent și agent constatator.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 01.11.2013, întocmit de intimata Poliția L. a Municipiului B., contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3, alin. 1, pct. 1 din Legea 61/1991 și sancționate de art. 4 alin. 1 lit. b din aceeași lege.
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției s-a reținut că la data de 01.11.2013, ora 11:49, aflându-se în municipiul B., pe trotuarul aferent străzii Calea Națională, nr. 103 în fața notariatului Public A., a proferat injurii, expresii jignitoare și vulgare, amenințând cu acte de violență, tulburând ordinea și liniștea publică, provocând indignarea cetățenilor din zonă.
Procesul-verbal nu a fost semnat de petent, acesta fiind semnat de un martor asistent, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001. La rubrica ”alte mențiuni”, au fost consemnate următoarele: ”A luat la cunoștință că va fi sancționat. Nu este prezent la întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenției.”
Față de cele consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, petentul a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, motivând că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa și că în cauză a intervenit prescripția executării sancțiunii contravenționale.
Instanța mai reține că procesul-verbal contestat a fost comunicat inițial prin poștă, cu aviz de primire, la domiciliul contravenientului, confirmarea de primire fiind avizată la data de 05.11.2013 (fila 33 dosar Judecătoria B.), iar ulterior, întrucât nu s-a reușit efectuarea corespunzătoare a comunicării prin poștă, plicul fiind returnat cu mențiunea ”avizat-reavizat-exp. termen de păstrare”, intimata a procedat la comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenției contestat prin afișare la domiciliul petentului la data de 03.12.2013 (fila 25 dosar Judecătoria Suceava).
Pe cale de consecință, instanța constată că procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenție contestat a fost efectuată în mod corespunzător, cu respectarea dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001 și în conformitate cu cele stabilite prin Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial la data de 23.07.2013, obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 517, alin. 4 Cod proc. civ, astfel încât plângerea contravențională a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 31, alin. 1 din OG nr. 2/2001, termen care se calculează de la data comunicării procesului-verbal de contravenție prin afișare (03.12.2013).
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Conform dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petentul nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă a procesului-verbal de contravenție, contestând doar temeinicia procesului-verbal și invocând prescripția executării sancțiunii aplicate prin actul constatator.
Totodată, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 01.11.2013 a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 3, alin. 1 și ale art. 4, alin. 1, lit. b din Legea nr. 61/1991.
Astfel, potrivit art. 3, alin. 1 din Legea nr. 61/1991, ”Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: 1) săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.”
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 4, alin. 1, lit. b din același act normativ, ” Contravențiile prevăzute la art. 3 se sancționează după cum urmează: b) cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) și 28).”
Petentul, legal citat, s-a prezentat în instanță prin apărărtor și a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, a probei cu planșe fotografice și a probei testimoniale cu martorul S. A.. Totodată, prin notele de susținere, petentul a solicitat audierea agentului constatator.
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucură de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza N. G. împotriva României (cererea nr._/05) că procedura de contestare a unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții în domeniul asigurării ordinii și liniștii publice intră în sfera de aplicare a art. 6 CEDO sub aspect penal. Garanțiile prevăzute de acest articol, inclusiv prezumția de nevinovăție, sunt pe deplin aplicabile. Curtea a statuat că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.
În speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, dând astfel posibilitatea petenților de a proba cu probe certe și concludente contrariul celor constatate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Analizând probatoriul administrat, instanța constată că, în speță nu s-a probat o realitate contrară celei menționate în procesul-verbal contestat.
Astfel, din coroborarea aspectelor consemnate în procesul-verbal de contravenție contestat, cu situația de fapt ce rezultă în urma vizionării CD-ului anexat la dosar de către intimată (cu precădere, atitudinea petentului față de organele de poliție, ca urmare a faptului că roțile mașinii sale au fost blocate de către reprezentanții intimatei în parcarea Biroului Notarial C. A.-S. A., atitudine care, deși nu constă în proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare ori amenințări, prefigurează o stare conflictuală), se desprinde concluzia că la data și ora menționate în procesul-verbal contestat, petentul a proferat injurii, expresii jignitoare și vulgare, amenințând cu acte de violență, tulburând ordinea și liniștea publică, provocând indignarea cetățenilor din zonă.
În acest context, instanța reține că aspectele învederate de către petent privind sancționarea sa abuzivă la data de 01.11.2013 pentru parcare neregulamentară, prin blocarea roților autoturismului_, aflat parcat pe unul dintre cele șase locuri alocate de către Consiliul Local B., BNP S. A. nu constituie o situație dintre cele prevăzute de art. 11 din OG nr. 2/2001, care să înlăture caracterul contravențional al faptei, mai ales în contextul în care cele consemnate în procesul-verbal contestat au fost constatate direct de către agentul de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, actul constator bucurându-se de prezumția de veridicitate.
Totodată, instanța învederează că nici planșele fotografice anexate la dosar nu sunt de natură să infirme cele consemnate în procesul-verbal de contravenție, privind nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 61/1991.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța apreciază că petentul a avut posibilitatea legală de a dovedi că nu este vinovat, solicitând să fie administrate probe, fapt pe care l-a realizat, prin administrarea probei cu înscrisuri și cu planșe fotografice, fără a reuși să răstoarne prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal.
Astfel, din tot ansamblul materialului probator s-a constatat faptul că la data de 01.11.2013, ora 11:49, aflându-se în municipiul B., pe trotuarul aferent străzii Calea Națională, nr. 103 în fața Notariatului Public A., a proferat injurii, expresii jignitoare și vulgare, amenințând cu acte de violență, tulburând ordinea și liniștea publică, provocând indignarea cetățenilor din zonă.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._ din data de 01.11.2013, a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.
În ceea ce privește sancțiunea amenzii în cuantum de 300 lei aplicată petentului pentru fapta prevăzută de art. 3, alin. 1, pct. 1 din Legea nr. 61/1991, mai sus amintit, instanța are în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001) iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art.21 alin.3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale, raportat la împrejurările săvârșirii faptei, având în vedere că, astfel cum rezultă din înregistrarea depusă la dosar de către intimată, înregistrare care confirmă afirmațiile petentului, roțile autovehiculului aparținând petentului au fost blocate în fața BNP C. A.-S. A., la stăruința unui angajat al notariatului, măsura fiind dispusă de către agenții din cadrul intimatei, această situație încheindu-se în cele din urmă prin deblocarea roților odată cu lămuririle aduse de către numitul S. A., instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale aplicate nu se justifică. Pe cale de consecință, instanța apreciază că se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate petentului, considerând că aplicarea sancțiunii cu avertisment este suficientă pentru îndeplinirea scopului preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale și pentru a atrage atenția petentului ca, pe viitor, să se conformeze dispozițiilor legale în vigoare.
În stabilirea acestei sancțiuni, instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale petentului legate de faptul că atitudinea sa, consemnată în procesul-verbal de contravenție, a fost efectul direct al stării conflictuale create prin luarea măsurii blocării roților autovehiculului ce îi aparținea, mai ales în contextul în care această măsură nu se impunea, astfel cum rezultă din înregistrarea video anexată la dosar.
În ceea ce privește prescripția executării sancțiunii contravenționale a amenzii, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 14 din O.G. nr. 2/2001, ”Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.”
Din interpretarea textului legal amintit mai sus, se desprinde concluzia că, în cazul necomunicării către persoana sancționată contravențional a actului constatator în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, executarea acesteia se prescrie, legiuitorul făcând astfel vorbire despre prescrierea executării sancțiunii aplicate prin procesul-verbal de contravenție. Or, în cazul de față, instanța, exercitându-și prerogativele prevăzute de art, 34, alin. 1 din OG nr. 2/2001, având posibilitatea de a verifica dacă individualizarea sancțiunii a fost corectă, a procedat la înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, astfel încât o eventuală prescriere a executării sancțiunii amenzii a rămas fără obiect.
În plus, instanța reține, în legătură cu acest aspect, astfel cum a arătat mai sus, că din probele administrate în cauză (plic și confirmare de primire- filele 33-34 dosar Judecătoria B.; proces-verbal de comunicare a actului constatator prin afișare- fila 25 din dosarul Judecătoriei Suceava) rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost comunicat legal la data de 03.12.2014, cu respectarea dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001 și în conformitate cu cele stabilite prin Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial la data de 23.07.2013, obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 517, alin. 4 Cod proc. civ, astfel încât, chiar dacă sancțiunea amenzii ar fi fost menținută, executarea acesteia nu ar fi fost prescrisă. În acest sens, instanța amintește că procesul-verbal contestat a fost comunicat inițial prin poștă, cu aviz de primire, la domiciliul contravenientului, confirmarea de primire fiind avizată la data de 05.11.2013 (așadar, în termenul de o lună de la data încheierii procesului-verbal și, implicit, de la data aplicării sancțiunii), iar ulterior, întrucât nu s-a reușit efectuarea corespunzătoare a comunicării prin poștă, plicul fiind returnat cu mențiunea ”avizat-reavizat-exp. termen de păstrare”, intimata a procedat la comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenției contestat prin afișare la domiciliul petentului la data de 03.12.2013.
Chiar în aceste condiții, în succesiunea firească a analizei efectuate de către instanță, prescripția urmează legalității și temeiniciei procesului-verbal, fiind firesc ca, atunci când instanța identifică vreun motiv de nulitate a procesului-verbal legat de nerespectarea dispozțiilor legale prescrise pentru întocmirea sa valabilă sau de constatarea unei situații de fapt neconforme cu realitatea sau când apreciază că sancțiunea aplicată nu a fost corect individualizată, să dea eficiență acestor verificări și, numai în condițiile în care procesul-verbal este temeinic și legal, iar sancțiunea corect individualizată, să verifice incidența prescripției executării sancțiunii.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 01.11.2013, instanța, în temeiul art. 34 O.G. nr.2/2001, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul V. R., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI B. și va modifica procesul-verbal contestat, în sensul că va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 500 de lei cu sancțiunea contravențională a avertismentului și va menține restul dispozițiilor din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că, potrivit art. 453, alin. 1 Cod proc. civ., ”Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.” Având în vedere faptul că instanța urmează să mențină procesul-verbal de constatare a contravenției contestat, procedând doar la reindividualizarea sancțiunii, nu se poate susține că intimata ar avea vreo culpă procesuală, motiv pentru care va fi respins capătul de cerere accesoriu privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul V. R., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Suceava, .. 10, ., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI B., cu sediul în B., .. 16, jud. B..
Modifică procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 01.11.2013, în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 500 de lei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Menține restul dispozițiilor din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 01.11.2013.
Respinge cererea petentului de obligare a intimatei Poliția L. a Municipiului B. la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. A.-M.,H. A.
Aflată în C.O., semnează
președintele instanței
Red.C.M./tehnored. A.H.
4ex./ 22.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2216/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2251/2015.... → |
|---|
