Plângere contravenţională. Sentința nr. 2963/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2963/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 10057/193/2014
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința publică din data de 20 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – U. A. C.
GREFIER – B. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR.2963
La ordine, cauza având drept obiect „plângere contravențională” privind pe petenta .. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI B..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că s-a depus la dosar răspuns la relațiile solicitate intimatei.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, în temeiul art. 244 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului.
Față de lipsa părților și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art.258 Cod procedură civilă încuviințează înscrisurile existente la dosar, constată cauza în stare de judecată, și în baza art.394 Cod procedură civilă reține cauza spre deliberare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
La data de 09.07.2014, pe rolul Judecătoriei B. a fost înregistrată sub nr._, plângerea contravențională formulată de către petenta .., prin care a contestat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr.932 din 18.06.2014 întocmit de către intimata POLIȚIA L. a municipiului B., solicitând, în principal, anularea actului constatator și, în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment. Petenta a mai solicitat nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție întrucât a fost încheiat de o persoană ce nu avea calitate.
În motivare, a arătat că, la data de 18.06.2014, la sediul unității ., s-a prezentat un agent constatator, solicitând autorizația pentru desfășurarea serviciilor de alimentație publica. Petenta arată că deține acest tip autorizație încă din anul 1994, fiind vizată anual în termen legal. La data aplicării sancțiunii, nu a putut prezenta agentului constatator autorizația, întrucât aceasta era la Primăria B. în vederea aplicării vizei de funcționare. Deși aceasta a fost depusă încă din luna mai, nici până în acest moment reprezentanții primăriei nu au dispus eliberarea acesteia.
Față de această situație apreciază că lipsa autorizației și imposibilitatea prezentării in momentul controlului, nu îi este imputabilă, întrucât reprezentantul legal al unității a făcut toate demersurile necesare în vederea vizării acesteia, însă reprezentanții primăriei au tergiversat fără motiv eliberarea acesteia, deși procedura de vizare este una extrem de simplă.
În cuprinsul procesului verbal, agentul constatator menționează ca a constatat si sancționat în temeiul art. 73 pct. 1 lit. a din OG 99/2000 (R ) invocând si dispozițiile art. 268 alin. 6 din Codul Fiscal, faptul ca unitatea comercială nu deține autorizația pentru desfășurarea serviciilor de alimentare publică, or, pentru contravenția constatată Codul Fiscal nu prevede nici o sancțiune.
În drept, petenta a invocat prevederile art. 31 din O.G. nr. 2/2001 și ale art. 194 Cod procedură civilă..
În susținerea plângerii, petenta a depus la dosar înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei.
Intimata POLIȚIA L. A MUN. B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii petentului ca nefondată și menținerea procesului verbal contestat.
În motivare, a solicitat respingerea excepției lipsei competenței materiale a Poliției locale de a constata faptele prevăzute de art. 73 din O.G. nr. 99/2000, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 10 lit. c din Legea nr. 155/2010 și dispozițiile art. 76 raportat la art. 73 din O.G. nr. 99/2000. În fapt, a arătat că, în urma controlului efectuat în data de 18.06.2014 la punctul de lucru al petentei situat în B., ., s-a constatat că activitatea se desfășura fără respectarea prevederilor legale, respectiv petenta nu deținea autorizație pentru desfășurarea serviciilor de alimentație publică vizată de Primăria mun. B. conform art. 268 alin. (5) și (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.. A mai arătat intimata că până la data controlului petenta nu a întreprins nici un fel de demersuri pentru . ce privește vizarea autorizației de alimentație publică, desfășurând activitatea cu nerespectarea prevederilor legale.
Petenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că nu este suficientă achitarea unei simple taxe și primăria nu emite avizul într-o săptămână ci poate dura și două luni până în momentul analizării dosarului și a verificării dacă unitatea ce solicită viza anuală îndeplinește toate condițiile. Astfel, apreciază că lipsa vizei nu-i este imputabilă, din moment ce a depus cererea de emitere și dosarul complet încă din luna mai, înainte de efectuarea controlului.
Intimata a formulat precizări arătând că la data efectuării controlului petenta nu avea aplicată viza pe autorizația de alimentație publică, demersurile în vederea intrării în legalitate fiind întreprinse la data de 30.06.2014, dovadă fiind achitarea taxei în valoare de 910 lei.
În susținerea apărării, intimata a depus înscrisuri.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei .
Analizând ansamblul probator administrat, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr.932 încheiat la data de 18.06.2014, petenta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 73 pct. 1 din O.G. nr. 99/2000 cu sancțiunea contravențională principală a amenzii în cuantum de 400 de lei. S-a reținut că petenta nu deține autorizație vizată de Primăria mun. B. pentru desfășurarea serviciilor de alimentație publică, în conformitate cu dispozițiile art. 268 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
În drept, instanța, în temeiul disp. art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor aprobată prin Legea nr. 180/2002 cu modificările și completările ulterioare, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În ce privește motivul de nulitate absolută a procesului verbal de contravenție privind necompetența agentului constatator de a constata contravenția și de a aplica sancțiunea, invocat de petentă, instanța constată că acesta nu este incident în cauză. Astfel, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenție a fost întocmit de un agent constatator din cadrul Poliției Locale a mun. B..
În acest sens, potrivit prevederilor art. 10 lit. c) din Legea nr. 155/2010 a Poliției Locale: „În domeniul activității comerciale poliția locală are următoarele atribuțiii:… c) verifică existența la locul de desfășurare a activității comerciale a autorizațiilor, a aprobărilor, a documentelor de proveniență a mărfii, a buletinelor de verificare metrologică pentru cântare, a avizelor și a altor documente stabilite prin legi sau acte administrative ale autorităților administrației publice centrale și locale.”
În conformitate cu dispozițiile art . 76 din O.G. nr. 99/2000 republicată: „Contravențiile prevăzute la art. 73 se constată și se sancționează de către: a) organele de control abilitate ale primăriilor, pentru cele prevăzute la pct. 1 - 4, 6 - 11, 13 și 20^1 – 23”, în speță de către polițiștii locali din cadrul Poliției Locale B..
De asemenea, prin Dispoziția Primarului nr. 429/12.02.2014 funcționarii publici din cadrul Poliției Locale B. sunt împuterniciți să constate și să sancționeze faptele ce constituie contravenții conform art. 73, pct. 1-4, 6-11, 13, 20"-23 din O.G. nr. 99/2000.
Din coroborarea dispozițiilor legale indicate și din înscrisurile depuse de intimată la dosar (dispoziția primarului mun. B. nr. 429 din 12.02.2014 și anexa la aceasta – filele 30-36) rezultă că agentul constatator D. D. din cadrul Poliției locale a municipiului B., agentul constatator care a întocmit procesul verbal de contravenție, era competent să constate contravențiile prevăzute de O.G. nr. 99/2000 și să aplice sancțiunile contravenționale corespunzătoare.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că acesta de bucură de prezumția de temeinicie până la proba contrară.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României (cererea nr. 7034/07) că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră ce intră în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Așadar, prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției nu este, în sine, contrară dispozițiilor art.6, paragraful 2 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, atât timp cât aceasta se păstrează în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor si păstrând dreptul la apărare (Cauza_/03, A. împotriva României, paragraful 60).
În concluzie, procesul-verbal de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor contravenționale legal întocmit face dovada, până la proba contrarie, asupra celor menționate în cuprinsul său, contravenientul având posibilitatea de a propune probe în apărarea sa, iar instanța având un rol activ în administrarea probatoriului specific procedurii contravenționale.
Din înscrisurile de la dosar depuse de petenta, (autorizația . nr. 0051 din 28.03.2007 privind desfășurarea activității de alimentație publică și chitanța . nr._ din 30.06.2014 și certificatul de înregistrare) instanța reține că aceasta deținea autorizație pentru desfășurarea activității specifice obiectului său de activitate la momentul controlului însă autorizația nu era vizată de de Primăria mun. B., conform prevederilor art. 268 alin. (5) din Legea nr. 571/2003. Potrivit acestui text de lege: „Comercianții a căror activitate se desfășoară potrivit Clasificării activităților din economia națională - CAEN, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997, cu modificările ulterioare, în clasa 5530 - restaurante și 5540 - baruri, datorează bugetului local al comunei, orașului sau municipiului, după caz, în a cărui rază administrativ teritorială se află amplasată unitatea sau standul de comercializare, o taxă pentru eliberarea/vizarea anuală a autorizației privind desfășurarea activității de alimentație publică, stabilită de către consiliile locale în sumă de până la 3.000 lei.”
Potrivit dispozițiilor art. 73 pct. 1 lit. a) din O.G. nr. 99/2000 republicată: ”Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, și se sancționează după cum urmează: 1. desfășurarea oricărui exercițiu comercial cu încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1), cu suspendarea activității comerciale până la data autorizării și cu amendă: a) de la 200 lei la 500 lei pentru structurile de vânzare cu suprafață mică”.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din același act normativ: „(1) Orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii”.
Din coroborarea acestor texte de lege instanța constată că existența materială a autorizației nu este suficientă, fiind necesar și ca aceasta să fie vizată de către organele administrației publice locale în vederea desfășurării activității comerciale cu respectarea prevederilor legale în materie.
Or, instanța observă că pentru a se conforma dispozițiilor legale de mai sus petenta avea de achitat o taxă bugetului local, pe care a achitat-o abia la data de 30.06.2014, dată la care a obținut și viza din partea primăriei.
Astfel, instanța reține că petenta s-a conformat cerințelor legale abia după un interval de timp de la întocmirea procesului verbal de contravenție și nu din luna mai a anului 2014 așa cum a indicat în cuprinsul plângerii. De altfel, petenta nu a produs nici o dovadă că a întreprins demersuri pentru a obține viza anuală de la autoritățile locale anterior controlului.
Față de aceste considerente, instanța reține că prezumția de temeinice a procesului verbal nu a fost răsturnată.
Cu privire la sancțiunea pecuniară aplicată petentei, respectiv amenda în cuantum de 400 lei, instanța constată că aceasta reprezintă minimul prevăzut de dispozițiile legale care sancționează fapta contravențională și ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale raportat la împrejurările săvârșirii faptei, instanța apreciază că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată.
Cu aceste argumente, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petenta .. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI B., ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta .., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, cu sediul în mun. B., ., jud. B., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în mun.București, ., ., ., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI B., cu sediul în mun. B., .. 16, județul B..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică din data de 20.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Redact.U.A.C./tehnoredact//B.M.
Ex.4 /09.04.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3014/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2519/2015. Judecătoria... → |
|---|
