Plângere contravenţională. Sentința nr. 4288/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4288/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 13443/193/2014
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4288
Ședința publică din data de 04.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. A.-M.
GREFIER: H. A.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul BEJUȘCĂ N., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI B..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 30.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 19.09.2014, sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., petentul Bejușcă N. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Poliția L. a Municipiului B., anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ încheiat la data de 07.09.2014.
În motivare, a arătat că a fost sancționat contravențional pentru aceeași faptă în două procese-verbale diferite, cu amendă în cuantum de 300 lei și, respectiv, de 500 lei, iar cu privire la faptul că nu s-ar fi legitimat, a precizat că nu avea asupra sa documentele de identitate, agentul constatator cerându-i permisul de conducere, deși nu era de la Biroul Rutier.
Cererea petentului nu a fost motivată în drept.
În dovedire a depus la dosar procesul-verbal de contravenție contestat.
Acțiunea petentului a fost legal timbrată, conform dispozițiilor art. 19 din OUG nr. 80/2013.
La data de 23.12.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal și a măsurilor dispuse prin acesta.
În motivare, a arătat că la data și ora menționată în procesul-verbal, la solicitarea îndreptățită a polițistului local de a prezenta un act de identitate sau de a da relații despre identitatea sa, petentul a refuzat, fapt ce a avut consecință întocmirea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 07.09.2014.
A menționat intimata că afirmația petentului, potrivit căreia “nu s-a legitimat, deoarece nu avea asupra sa actul de identitate” nu are relevanță în cauză, motivat de faptul că, în vederea stabilirii identității petentului, agentul constatator i-a solicitat să menționeze numele, prenumele, data nașterii și prenumele părinților, or este greu de crezut că petentul nu avea cunoștință de aceste date, pentru a-i fi stabilită identitatea, considerente pentru care apreciază intimata că fapta, în materialitatea ei, există, așa cum a fost reținută prin procesul-verbal de contravenție.
În drept, intimata și-a întemeiat apărările pe dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă, dar și pe cele ale Legii nr. 61/1991.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, intimatul a depus la dosar, în copie, raportul agentului constatator, întocmit în data de 12.12.2014.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile anexate la dosarul cauzei. De asemenea, la termenul din data de 30.04.2015, instanța a respins ca nefiind utilă cauzei proba cu martora Bejușcă M., propusă de petent, prin apărător.
Din oficiu, instanța a anexat la dosar, în copie, procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._ din data de 07.09.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 07.09.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei, pentru săvârșirea a contravenției prevăzute de art. 2 pct. 31 din Legea nr. 61/1991 și sancționate de art. 3, alin. 1, lit. a din același act normativ, reținându-se că la data de 02.09.2014, în jurul orei 20:20, petentul a adus injurii persoanelor din zona scării blocului de pe .. 47, . B. și a refuzat să se legitimeze cu cartea de identitate sau să dea relații despre identitatea sa.
Procesul-verbal nu a fost semnat de petent, fiind semnat în schimb de un martor asistent, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001. La rubrica ”alte mențiuni”, au fost consemnate următoarele: ”contravenientul nu este de față la încheierea procesului-verbal, fiind identificat ulterior ; a fost înștiințat de fapta săvârșită”.
Față de cele consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, petentul a formulat plângere în termen legal, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, motivând că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Conform dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petentul nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă a procesului-verbal de contravenție, contestând doar temeinicia procesului-verbal.
Totodată, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 07.09.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 2, pct. 31 și ale art. 3, alin. 1, lit. a din Legea nr. 61/1991.
Astfel, potrivit art. 2, pct. 31 din Legea nr. 61/1991, Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: (...) 31) refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu.”
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 3, alin. 1, lit. a din același act normativ, ” 1) Contravențiile prevăzute la art. 2 se sancționează după cum urmează:a) cu amendă de la 100 lei la 500 lei, cele prevăzute la pct. 3), 4), 11), 14), 17), 18), 22), 31), 33) și 34).”
Petentul, legal citat, s-a prezentat în instanță prin apărător și a solicitat administarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martora Bejușcă M.. Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și a respins ca nefiind utilă cauzei proba cu martora Bejușcă M..
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza N. G. împotriva României (cererea nr._/05) că procedura de contestare a unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții în domeniul asigurării ordinii și liniștii publice intră în sfera de aplicare a art. 6 CEDO sub aspect penal. Garanțiile prevăzute de acest articol, inclusiv prezumția de nevinovăție, sunt pe deplin aplicabile. Curtea a statuat că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.
În speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată petentului, în cuantum de 300 de lei, nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință directă, în privința probațiunii, incidența prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și, pe cale de consecință, obligația organelor statului de a convinge instanța în privința vinovăției ”acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, dând astfel posibilitatea petenților de a proba cu probe certe și concludente contrariul celor constatate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
Instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Analizând probatoriul administrat, instanța constată că, în speță nu s-a probat o realitate contrară celei menționate în procesul-verbal contestat.
Astfel, din coroborarea situației de fapt reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat cu raportul agentului constatator, care, deși constituie un înscris întocmit pro causa, poate servi la lămurirea împrejurărilor de fapt, în măsura în care se coroborează cu alte probe și cu precziările petentului din cuprinsul plângerii contravenționale, care a arătat că nu avea asupra sa niciun act doveditor, instanța concluzionează că la data de 02.09.2014, în jurul orei 20:20, petentul a refuzat să se legitimeze cu cartea de identitate sau să dea relații despre identitatea sa.
Faptul că petentul nu avea asupra sa documentele care să îi ateste identitatea nu constituie o situație dintre cele prevăzute de art. 11 din OG nr. 2/2001, mai ales în contextul în care din raportul agentului constatator și din cuprinsul actului sancționator al conduitei petentului rezultă că petentul a refuzat să dea orice relații cu privire la identitatea sa. Tot astfel, faptul că agentul constatator i-ar fi solicitat permisul de conducere, în vederea stabilirii identității, nu constituie vreo cauză de nulitate sau netemeinicie a procesului-verbal.
În ceea ce privește critica petentului referitoare la faptul că a fost sancționat de două ori pentru aceeași faptă, prin două procese-verbale diferite, instanța reține că, într-adevăr, la data de 07.09.2014, pe numele petentului au fost încheiate două procese-verbale de contravenție (procesul-verbal de contravenție contestat, respectiv procesul-verbal ., nr._ din data de 07.09.2014, anexat la dosar la fila 22), pentru fapte săvârșite în același context temporal, însă, în timp ce prin actul constatator contestat prin prezenta plângere, petentul a fost sancționat pentru fapta prevăzută de art. 2, alin. 1, pct. 31 din Legea nr. 61/1991, prin procesul-verbal de contravenție ., nr._ din data de 07.09.2014, contestatorului i s-a aplicat amendă pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 2, pct. 1 din Legea nr. 61/1991. Pe cale de consecință, nu se poate susține că petentul a fost sancționat de două ori, în același context, pentru săvârșirea aceleiași fapte.
Având în vedere că petentul nu a adus probe pertinente pentru a-și dovedi susținerile, instanța nu poate reține o altă situație decât cea menționată de agentul constatator în procesul- verbal de contraventie, astfel încât plângerea este apreciată ca neîntemeiată.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța apreciază că situația de fapt reținută corespunde adevărului, iar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 07.09.2014 îndeplinește condiția temeiniciei.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentului, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale, raportat la criteriile prevăzute de textul de lege: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal, apreciază că agentul constatator a proporționalizat corect sancțiunea aplicată.
În ceea ce privește amenda aplicată, în cuantum de 300 de lei, instanța constată că nivelul acesteia, reprezentând minimul special al sancțiunii, corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului, executarea sancțiunii pecuniare fiind de natură să asigure faptul că petentul va avea un comportament civilizat pe viitor, în acord cu normele de conviețuire socială.
Instanța nu poate retine motive pentru înlocuirea sancțiunii cu avertisment, întrucât nu au fost invocate împrejurări în acest sens, și cu atât mai puțin nu au fost dovedite.
Pentru aceste motive, instanța, apreciind că există fapta contravențională și că aceasta a fost corect sancționată, iar procesul–verbal legal întocmit, instanța urmează ca, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, să respingă plângerea formulata de petent ca neîntemeiată și să mențină procesul–verbal de constatare a contravenției ca legal și temeinic.
Totodată, în temiul art. 453 C.pr.civ și a dreptului de dispoziție a părților prevăzut de art. 9 C.proc civ., instanța urmează să ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul BEJUȘCĂ N., CNP_, cu domiciliul în municipiul B., ..47, ., județul B., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI B., cu sediul în municipiul B., .. 16, județul B., prin reprezentantul său legal I. O..
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ din data de 07.09.2014.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.05.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. A.-M.H. A.
Red. C.M./Tehnored. LMV/ex.4/08.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5013/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5076/2015. Judecătoria... → |
|---|
