Plângere contravenţională. Sentința nr. 4968/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4968/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 14042/193/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4968
Ședința publică de la 15 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul S. D., în contradictoriu cu intimatul I. DE J. JUDEȚEAN B..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 07.05.2015, respectiv la data de 15.05.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.09.2014, sub numărul_, petentul S. D., în contradictoriu cu intimatul I. de J. Județean B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat de intimat la data dea 08.09.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în data de 08.09.2014, ora 11:00, aflându-se în curtea Mănăstirii Vorona, județul B., colectând donații bănești pentru lucrările de reconstrucție și renovare a Mănăstirii Plăviceni, județul Teleorman, unde are calitatea de frate de mănăstire, a fost sancționat contravențional de o patrulă a Jandarmeriei pe motiv că face cerșetorie.
A susținut acesta că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, întrucât în vederea desfășurării activității de colectare ajutoare avea delegație de la Episcopia Alexandriei și Teleormanului, precum și adeverință eliberată de conducerea mănăstirii Plăviceni.
În drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001 și ale Legii 61/1991.
În conformitate cu dispozițiile art. 223, alin. 3 și ale art. 411, alin. 1, pct. 2 C.pr.civ., petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea plângerii, petentul a depus, în copie: procesul verbal de constatare a contravenție contestat (fila 10), cartea de identitate (fila ), delegația nr. 15/14.01.2014 (fila 7), adeverința nr. 169/15.06.2014 (fila 6) și adresa nr. 1/14.01.2014 (fila 8).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 25.11.2014, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției contestat și a măsurilor dispuse prin acesta.
În fapt, intimatul a arătat că, în ziua de 28.06.2014, în jurul orei 10:50, agentul constatator aflat în exercitarea atribuțiilor în incinta curții Mănăstirei Vorona, cu ocazia sărbătoririi hramului acestui lăcaș de cult, l-a observat pe petent apelând la mila publicului și solicitând sume de bani, fără ca acesta să facă dovada deținerii unei autorizații în acest sens, valabile pe raza județului B. și fără a deține chitanțier prin care să justifice sumele de bani primite.
Totodată, a precizat intimatul că, actul sancționator îndeplinește condițiile de fond și formă prevăzute de lege, apreciind că agentul constatator a aplicat în mod corect sancțiunea contravențională.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-209 C.pr.civ.
În dovedire, intimatul a depus la dosar: raportul agentului constatator (fila 17).
În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ., nr._, din data de 08.09.2014, s-a reținut că, la data de 08.09.2014, ora 11:00, petentul, aflându-se în curtea mănăstirii Vorona, a fost surprins în timp ce apela la mila publicului, cerând sume de bani în mod repetat, atrăgând astfel indignarea persoanelor care participau la slujbă (fila 10).
Petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 400 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2, pct. 3 din Legea 61/1996 și sancționate de art. art. 3 alin. 1, lit. a din Legea 61/1991.
Procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost semnat de petent, fiind în schimb semnat de un martor asistent.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține că petentul nu a invocat nerespectarea unor dispoziții legale sancționate cu nulitatea relativă.
De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 08.09.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 2, pct. 3 din Legea 61/1996 și ale art. 3 alin. 1, lit. a din Legea 61/1991.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2, pct. 3 din Legea 61/1996: „Constituie contraventie savarsirea oricareia dintre urmatoarele fapte, daca nu sunt comise in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni: (...)3) apelarea, in mod repetat, la mila publicului, de catre o persoana apta de munca, precum si determinarea unei persoane la savarsirea unor astfel de fapte”, iar conform dispozițiilor art. 3, alin. 1, lit. a din Legea 61/1996: „(1) Contraventiile prevazute la art. 2 se sanctioneaza dupa cum urmeaza: a) cu amenda de la 100 lei la 500 lei, cele prevazute la pct. 3), 4), 11), 14), 17), 18), 22), 31), 33) si 34)”.
Prin plângerea formulată, petentul a contestat fapta reținută în sarcina sa, arătând că, deținea delegație de la Episcopia Alexandriei și Teleormanului, precum și adeverință eliberată de conducerea mănăstirii Plăviceni.
Petentul nu s-a prezentat în instanță, dar a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Referitor la procesul verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza N. G. împotriva României (cererea nr._/05) procedura de contestare a unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții în domeniul asigurării ordinii și liniștii publice intră în sfera de aplicare a art. 6 CEDO sub aspect penal. Garanțiile prevăzute de acest articol, inclusiv prezumția de nevinovăție, sunt pe deplin aplicabile. Curtea a statuat că odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.
În speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, dând astfel posibilitatea petenților de a proba cu probe certe și concludente contrariul celor constatate în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori, nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Analizând probatoriul administrat, instanța constată că, în speță nu s-a probat o realitate contrară celei menționate în procesul-verbal contestat.
Astfel, din coroborarea procesului-verbal întocmit la data de 08.09.2014 (fila 10), cu raportul agentului constatator din data de 13.11.2014 (fila 17), precum și cu înscrisurile depuse de către petent la dosar, respectiv: delegația nr. 15/14.01.2014 (fila 7), adeverința nr. 169/15.06.2014 (fila 6) și adresa nr. 1/14.01.2014 (fila 8), rezultă că, petentul, la data de 08.09.2014, ora 11:00, aflându-se în curtea mănăstirii Vorona, a apelat la mila publicului, cerând sume de bani în mod repetat, fără a avea aprobare pe raza județului B., ci numai pe raza județului Teleorman, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar de către petent și fără a avea un chitanțier prin care să justifice sumele de bani primite.
Mai mult, în ceea ce privește susținerea petentului, în sensul că, avea aprobare de la M. Stareță și de la preotul locului, instanța o va respinge, ca neîntemeiată, dat fiind faptul că, petentul nu a făcut dovada celor susținute.
În consecință, întrucât contravenția contestată de către petent a fost constatată în mod direct de agentul constatator, situație în care procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de temeinicie și cum petenta, prin probele propuse și administrate nu a făcut dovada pozitivă a unei alte situații de fapt, instanța apreciază că acesta nu poate să-și invoce propria culpă pentru a obține anularea procesului verbal de constatare a contravenției contestat, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Astfel, instanța consideră că petentul S. D. se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.
Față de aceste aspecte, instanța constată că procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._, din data de 08.09.2014, a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.
În ceea ce priveștesancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 400 lei aplicatăpetentului pentru fapta prevăzută de art. 2, pct. 3 din Legea 61/1996 și sancționată de art. 3 alin. 1, lit. a din Legea 61/1991, instanța are în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001), iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța apreciază că, în speță, se impune reindividualizarea sancțiunii contravenționale aplicate petentului, scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii putând fi atins și prin aplicarea sancțiunii contravenționale a avertismentului. Astfel, în temeiul art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 (Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite) și art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 (Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă), instanța va înlocui sancțiunea pecuniară cu o sancțiune morală, cea a avertismentului, atrăgând atenția petentului că, dacă va mai săvârși o altă contravenție, i se va aplica o sancțiune mai aspră.
Conform dispozițiilor art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 (Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale), instanța atrage atenția petentului, că avertismentul dat cuprinde, pe lângă elementul de mustrare și pe acela de atenționare cu privire la conduita ce trebuie să o adopte pentru viitor. Instanța apreciază că sancțiunile juridice nu constituie mijloace de răzbunare ale societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate.
În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 08.09.2014, instanța, în temeiul art. 34 O.G. nr.2/2001, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul S. D., în contradictoriu cu intimatul I. de J. Județean B.,și în temeiul art. 7 și 21 din OG nr. 2/2001 va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii în valoare de 400 lei aplicată petentului, cu sancțiunea contravențională a avertismentului și va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul S. D., cu domiciliul în .-Văii, județul Bacău, în contradictoriu cu intimatul I. DE J. JUDEȚEAN B., cu sediul în B., .. 16, județul B..
Modifică procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 08.09.2014, întocmit de intimat, în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 400 lei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei, cu recomandarea ca în viitor să respecte dispozițiile legale.
Menține în rest procesul-verbal atacat.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A.-ALIOARACUȘNIR I. V.
Red: Z.A.A/.Tehnored: C.I.V./4 ex./28.05.2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 4483/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4455/2015. Judecătoria... → |
|---|
