Plângere contravenţională. Sentința nr. 5778/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5778/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 16316/193/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5778
Ședința publică de la 05.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată petentul T. D., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea cauzelor aflate pe lista de ședință, la prima strigare a cauzei, a răspuns petentul și consilierul juridic G. G., în reprezentarea intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art.131 Cod de procedură civilă instanța își verifică competența și acordă cuvântul asupra competenței părților, care arată că instanța este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, față de dispozițiile art. 32, alin.1 din O.G. 2/2001, fiind judecătoria în a cărei rază teritorială fost săvârșită contravenția.
Instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului.
Petentul și reprezentantul intimatului arată că estimează durata cercetării procesului la o lună.
În temeiul art. 238 C.pr.civ., instanța estimează durata cercetării procesului la o lună.
La interpelarea instanței, petentul și reprezentantul intimatului arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Petentul solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar, iar reprezentantul intimatului solicită de asemenea, încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 250-255 și a art. 258 Cod de procedură civilă, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că sunt admisibile și pot duce la soluționarea cauzei
La interpelarea instanței, petentul și reprezentantul intimatului arată că nu mai au alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat instanța, în temeiul art. 244 C.pr.civ. declară terminată cercetarea judecătorească.
În baza art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă părților cuvântul pe fond.
Petentul având cuvântul pe fond solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată, respectiv înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii, cu cea a avertismentului, învederând totodată că recunoaște fapta reținută în sarcina sa, că se află la prima abatere de la normele rutiere și că imediat după ce a fost sancționat și-a achiziționat o nouă asigurare. De asemenea, precizează acesta că dată fiind situația sa financiară precară, îi este imposibil să achite amenda contravențională în cuantum de 1000 lei.
Reprezentantul intimatului solicită admiterea în parte a plângerii formulate, în sensul înlocuirii sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
În baza art. 394 C.pr.civ., considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare, pe baza probelor aflate la dosar.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.11.2014, sub numărul_, petentul T. D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat de intimat la data dea 04.11.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în data de 04.11.2014, în jurul orei 15:30, în timp ce se deplasa din localitatea B. spre localitatea B. cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, a fost oprit în trafic de un echipaj al poliției, și sancționat, pentru faptul că e polița RCA era expirată.
A susținut acesta că nu a știut că îi expirase asigurarea obligatoriei a autoturismului, întrucât de fiecare dată, cu cel puțin o săptămână înainte de a-i expira asigurarea, era contactat de brokerul de asigurări, pentru reînnoirea acesteia, însă acest lucru nu s-a întâmplat și de această dată, motiv pentru care, nemaiverificând valabilitatea poliței, nu și-a dat seama că este expirată din data de 29.11.2014.
În susținerea cererii subsidiare, de înlocuire a sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului, a invocat petentul situația sa precară financiară, precum și faptul că nu a mai comis alte abateri de la normele rutiere, învederând că regretă fapta reținută în sarcina sa.
În drept, au fost invocate prevederile Legii 136/1995 și OG 2/2001.
În dovedirea plângerii, petentul a depus, în copie: procesul verbal de constatare a contravenție contestat (fila 10), cartea de identitate (fila 9), bilet de trimitere (fila 11) și poliță asigurare RCA (fila 12). Totodată a solicitat încuviințarea administrării probei testimoniale cu martora T. Artimiza.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 18.01.2015, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției contestat și a măsurilor dispuse prin acesta.
În fapt, intimatul a arătat că, în data de 04.11.2014, în jurul orei 16:08, agentul constatator aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe DN 29C, pe raza localității Cucorăni, județul B., a constatat direct că petentul conducea autoturismul marca Daewoo, cu nr. de înmatriculare_, fără a avea asupra sa asigurarea obligatorie de răspundere civilă valabilă, aceasta fiind expirată din data de 28.10.2014.
Totodată acesta a precizat că petentul a semnat procesul verbal de contravenție cu mențiunea „am uitat să verific asigurarea”.
A mai arătat intimatul că, în urma verificărilor efectuate s-a stabilit că cele consemnate în procesul verbal de contravenție se confirmă, apreciind măsura luată de agentul constatator ca fiind legală și oportună.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 48 din Legea 136/1995.
În dovedire, intimatul a depus la dosar: raportul agentului constatator (filele 23-24) și procesul verbal de constatare a contravenție în original (fila 22).
În conformitate cu dispozițiile art. 223, alin. 3 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 31.03.2015, petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat, în esență, cele susținute în cuprinsul plângerii contravenționale. În plus, a precizat acesta că, cele menționate de agentul constatator în cuprinsul raportului, în sensul că soția sa i-ar fi adresat acestuia injurii agentului constatator, nu corespund realității.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 04.11.2014, s-a reținut în sarcina petentului faptul că, la data de 04.11.2014, în jurul orei 16:00 a condus autoturismul, marca DAEWOO, cu numărul de înmatriculare_, pe raza localității Cucorani, fără a avea asupra sa asigurare obligatorie de răspundere civilă valabilă, aceasta expirându-i din data de 28.10.2014 (fila 22).
Petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei, pentru fapta prevăzută de art. 48 din Legea 136/1995 și sancționată de art. 64 din Legea 136/1995.
Procesul-verbal a fost semnat de petent, cu mențiunea ”am uitat să verific asigurarea, aceasta fiind expirată din data de 28.10.2014”.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu.
Instanța reține că petentul nu a invocat nerespectarea unor dispoziții legale sancționate cu nulitatea relativă.
De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 04.11.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.
Instanța constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 48 din Legea 136/1995 și ale art. 64 din Legea 136/1995.
Astfel, potrivit art. 48 din Legea 136/1995: „persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum și să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta”, iar conform art. 64 din Legea 136/1995: „încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de asigurare prevăzute la art. 48 și 56 constituie contravenție și se sancionează cu amendă de la 1000 lei la 2000 lei și cu reținerea certificatului de înmatriculare a vehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării”.
Petentul s-a prezentat în instanță și a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, care pot fi abordate și cumulativ, atunci când analiza lor separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, respectiv: natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată petentului, în cuantum de 1000 de lei, nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință directă, în privința probațiunii, incidența prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și, pe cale de consecință, obligația organelor statului de a convinge instanța în privința vinovăției ”acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentului.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt, în principiu, contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragraful 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În speță, petentul a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, acestuia fiindu-i comunicate întâmpinarea depusă de intimată, precum și înscrisurile anexate, având totodată posibilitatea de a solicita administrarea de probe și obținând încuviințarea de către instanță a probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Pe cale de consecință, instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina acesteia responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Prin urmare, din tot ansamblul materialului probator, respectiv din procesul verbal de constatare a contravenției contestat aflat la fila 22 din dosar și din raportul agentului constatator aflat la fila 23-24 din dosar, reiese că, la data de 04.11.2014, în jurul orei 16:00, petentul a condus autoturismul, marca DAEWOO, cu numărul de înmatriculare_, pe raza localității Cucorani, fără a avea asupra sa asigurare obligatorie de răspundere civilă valabilă, aceasta expirându-i din data de 28.10.2014.
De altfel, instanța reține că, atât prin plângerea formulată, cât și în fața instanței de judecată, petentul a recunoscut situația de fapt reținută în actul constatator.
În consecință, întrucât contravenția reținută în sarcina petentului a fost constatată în mod direct de agentul constatator, situație în care procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de temeinicie și cum aceasta, prin probele propuse și administrate nu a făcut dovada pozitivă a unei alte situații de fapt, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 04.11.2014 a fost încheiat cu respectarea condiției temeiniciei.
În ceea ce priveștesancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 1000 lei aplicatăpetentului pentru fapta prevăzută de art. 48 din Legea 136/1995 și sancționată de art. 64 din Legea 136/1995, instanța are în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001), iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța reține că, în speță nu s-a făcut dovada persistenței petentului într-un comportament contravențional similar și anterior sancționat, comportament care să excludă posibilitatea funcționării eficiente a principiului aplicării graduale a sancțiunilor. Mai mult decât atât prin plângerea formulată, cât și în fața instanței acesta a recunoscut fapta reținută în sarcina sa. În plus, reține instanța că, petentul și-a achiziționat la scurt timp o asigurare valabilă.
Având în vedere aceste aspecte, instanța apreciază că petentul a înțeles pericolul social al faptei sale, iar avertismentul, ca sancțiune contravențională principală, este suficient pentru atingerea scopului preventiv și sancționator. Astfel, instanța va înlocui cu avertisment sancțiunea contravențională de 1000 lei amendă aplicată petentului prin procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._, din data de 04.11.2014, petentul urmând a avea în vedere că eventuala reiterare a comportamentului contravențional va atrage sancțiuni mai severe, chiar orientate spre maximul amenzii prevăzute de lege.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 04.11.2014, instanța, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul T. D., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.și, în temeiul art. 7 și 21 din O.G. nr. 2/2001 va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii, în cuantum de 1000 lei aplicată petentului, cu sancțiunea contravențională a avertismentului și va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul T. D., cu domiciliul în B., Bulevardul M. E., nr. 57, județul B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BOTOȚANI, cu sediul în B., Bulevardul M. E., nr. 57, județul B..
Modifică procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 04.11.2014, întocmit de intimat, în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 1000 lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 48 din Legea 136/1995, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptelor, cu recomandarea ca în viitor să respecte dispozițiile legale.
Menține în rest procesul-verbal atacat.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A.-A. C. I. V.
Red: Z.A.A/.Tehnored: C.I.V./4 ex./08.06.2015
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 5804/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5797/2015.... → |
|---|
