Plângere contravenţională. Sentința nr. 6954/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6954/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 08-07-2015 în dosarul nr. 6954/2015
Dosar Nr._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
HOTĂRÂRE
Ședința publică din data de 08.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - P. A. - M.
Grefier - Terțis G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6954
Pe rol judecarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul I.I. O. S., în contradictoriu cu intimatul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ BUCUREȘTI - DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISALĂ 1 SUCEAVA.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților la ambele strigări ale cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se constată că s-a depus delegația consilierului juridic desemnat să reprezinte A., după care instanța dispune rectificarea citativului și în sistemul informațional Ecris a denumirii intimatului ca fiind AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ BUCUREȘTI.
Fiind primul termen de judecată, conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri, pentru ambele părți.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, conform art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile în fond și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
La data de 06.04.2015, pe rolul Judecătoriei B. – Secția Civilă a fost înregistrată, sub nr._, plângerea contravențională formulată de petentul I.I. O. S. prin care a contestat procesul verbal . nr._ de constatare și sancționare a contravențiilor, încheiat la data de 22 martie 2015, în localitatea Scheia, județul Suceava de către inspectorii antifraudă din cadrul AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ, DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 1 SUCEAVA, solicitând anularea acestuia ca nelegal si netemeinic, cu exonerarea de la plata amenzii, iar in subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
În motivare, petentul arată că, prin procesul - verbal de contravenție contestat, agenții constatatori au reținut săvârșirea faptelor contravențională prev. de art. 10 lit. e din OUG Nr. 28/1999, respectiv: „neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota cu aparate de marcat electronice fiscale, achiziționate numai de la distribuitori autorizați sau unități acreditate pentru comercializare, conform prevederilor prezentei ordonanțe de urgență” și de art. 10 lit. f din OUG Nr. 28/1999, respectiv: „emiterea bonului fiscal conținând date eronate, altele decât cele prevăzute la lit. c) sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin. 1…”, findu-i aplicată sancțiunea cu amendă în cuantum de 10.000 lei, conform art. 11 alin. 1 lit. d din OUG Nr. 28/1999, sancțiunea cu avertisment conform art. 5,6,7 din OG Nr. 2/2001 și suspendarea activității economice la punctul de lucru, respectiv standul 104 - 105 pentru o lună de zile, conform art. 11 al. 1 lit. d pct. II din OUG Nr. 28/1999.
Susține petenta că, conform O.G. Nr. 2/2001, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată ca atare prin actele normative de drept, însă simpla desemnare a unei persoane drept contravenient nu înseamnă și stabilirea vinovăției sale, aspect ce rezultă și din posibilitatea reglementată de ordonanță de a formula plângere la judecătorie împotriva procesului - verbal.
În susținerea nelegalității și netemeiniciei procesului - verbal de contravenție, petentul învederează că acesta este lovit de nulitate sub aspectul prev. art. 16 din OG NR. 2/2001 care stipulează:
„(1) Procesul - verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat…, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite… Descrierea elementelor care duc la aprecierea gravității faptei contravenționale sunt decisive pentru verificarea corectitudinii și individualizării sancțiunii. În lipsa unor astfel de precizări din care să se poată trage o concluzie privind existența și gravitatea faptei se impune aplicarea principiului „dubiul profită celui acuzat”, astfel încât solicită a se observa că din conținutul procesului - verbal nu se desprind prevederile legale menționate, II O. S. deținând AMEF fiscalizat cumpărat în condițiile prevăzute de lege, respectiv de la distribuitori autorizați conform facturii nr._/28.04.2014, pe care o depune în copie la dosar.
Mai arată petentul că același organ de control a fost în verificarea respectării normelor de comerț - OUG Nr. 28/1999 și Legea nr. 82/1991 - în luna decembrie 2014 și a considerat legal ca petentul să aibă o singură casă de marcat, chiar dacă avea și atunci două puncte de lucru situate în aceeași locație, la fel ca și în luna martie, când nu a mai avut aceeași optică în aplicarea prev. OUG Nr. 28/1999 în ce privește casele de marcat fiscale, sens în care depune, în copie, pagina din registrul unic de control. De asemenea, în luna decembrie 2014 nu au fost probleme nici în interpretarea informațiilor de pe bonurile fiscale, fiind în regulă și, mai mult, respectau specificul activității desfășurate, așa cum se menționează în HG nr. 479/2003 privind aprobarea Normelor de aplicare a OUG Nr. 28/1999, iar dacă se va aprecia că nu sunt îndeplinite cerințele netemeiniciei și nelegalității actului contravențional, solicită a se avea în vedere că sancțiunea stabilită nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei fiind una din cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, în cauze precum Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elveției, orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii cu măsuri complementare drastice, sancțiunile constituie un mijloc de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate, în consecință, în cazul faptelor cu un grad scăzut de pericol social, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului, fără aplicarea amenzii contravenționale, ca sancțiunea corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
Ca atare, arată petentul, având în vedere prev. art. 21 alin. 3 din OG Nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale petentului, solicitând a se constata că sancțiunea amenzii contravenționale aplicată este neproporțională cu gradul de pericol social al faptei, de asemenea și sancțiunile complementare trebuie supuse controlului judecătoresc, conform art. 34 din OG Nr. 2/2001 și art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, individualizarea pedepsei trebuie să se facă în funcție de gravitatea faptei, or măsurile decise de D. și în mod deosebit cele cu suspendarea activității aduc pagube materiale și de imagine foarte mari, nici bugetul nu câștigă nimic, dacă sunt închise activități care creau locuri de muncă și plăteau impozite la stat, în speță, salariata B. A. a fost nevoită să plece forțat în concediu, considerând că măsurile luate de intimat sunt abuzive și împovărătoare, arătând că vânzările zilnice sunt foarte mici (378 lei, 145 lei, 548 lei), așa cum rezultă din copia raportului zilnic al casei de marcat, solicitând a se avea în vedere și faptul că nu a mai fost sancționat pentru abateri legale de disciplină fiscală, respectând legislația în domeniu, iar amenda aplicată este mult prea aspră în raport cu gradul de pericol social redus al faptei și în contextul socio - economic în care puterea de cumpărare a cetățeanului este foarte mică.
În drept, petentul a invocat disp. O.G. nr. 2/2001 și art. 6 alin. 3 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
În susținerea plângerii, petentul a depus la dosar înscrisuri, în copie (filele 8 - 24).
Plângerea a fost legal timbrată cu 20 lei (fila 7).
Intimatul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a formulat întâmpinare (33 - 37), prin care a solicitat respingerea plângerii petentului, ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal contestat, ca temeinic și legal întocmit, la data de 01.08.2013 a intrat in vigoare H.G. nr.520/24.07.2013 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala care prevede la art. 15: „(1) în cadrul Agenției se organizează și funcționează Direcția generală antifrauda fiscală, structură fără personalitate juridică, cu atribuții de prevenire, descoperire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscală și fraudă fiscală și vamală (2) în cadrul Direcției generale antifrauda fiscală funcționează direcții regionale antifrauda fiscală, conduse de inspectori generali adjuncți antifrauda "
Astfel, arată intimatul, având in vedere textul de lege mai sus menționat, solicită modificarea citativului si comunicarea tuturor actelor de procedura întocmite in cauza la sediul Agenției Naționale de Administrare Fiscala din .. sector 5, București.
În motivare, intimatul arată că, prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/22.03.2015, I.I. O. C. S. a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea a două fapte, fiindu-i aplicate următoarele sancțiuni: sancțiunea principală a amenzii, în cuantum de 10.000 lei, conform art. 11 alin. 1) lit. d) din OUG nr. 28/1999, pentru neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota cu aparate de marcat electronic fiscale, achiziționate numai de la distribuitori autorizați sau unități acreditate pentru comercializare, faptă incriminată de art. 10 lit. e) din OUG nr. 28/1999, sancțiunea complementară constând în suspendarea activității de livrări de bunuri direct către populație, la punctul de lucru situat în mun B., . comercial „TATI", stând 104-105, jud. B., pe termen de 1 lună, conform art. 11 alin. 1) lit. d) pct.ii din OUG nr. 28/1999, pentru nedotarea punctului de lucru cu aparat de marcat electronic fiscal, sancțiunea principală a avertismentului, conform art. 5, 6 și 7 din OG nr. 2/2001, pentru emiterea bonului fiscal conținând date eronate, altele decât cele prevăzute la lit. c), sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4, alin. 1, faptă incriminată de art 10 lit. f) din OUG nr. 28/1999.
Aceasta susține că situația de fapt descrisă în procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr. 8327/22.03.2015 a fost constatată „ex propriis sensibus" de către inspectorii antifraudă în urma controlului efectuat în ziua de 22.03.2015, probele administrate în cauză fiind de natură a dovedi, dincolo de orice dubiu, existența faptei și vinovăția operatorului economic I.I. O. C. S..
Cu privire la prima faptă, intimatul arată că, potrivit raportului intermediar „X” al aparatului de marcat electronic fiscal, emis cu prilejul controlului, suma înregistrată în AMEF era de 739 lei, iar conform monetarului redactat olograf de titularul întreprinderii individuale dl. O. S., suma existentă efectiv în casieria unității de la standurile 104-105 din Complexul comercial „TATI", era în suma de 309 lei, restul sumei, respectiv 428 lei, provenind din vânzările de la standurile 62-63, așa cum este specificat în monetarul completat de către vânzătoarea G. E..
Rezultă astfel că, suma de 309 lei a fost înregistrată în AMEF de la standurile 62, 63 din Complexul comercial „TATI", chiar dacă acestea se aflau la o distanța de aproximativ 48 de metri față de standurile 104-105, gestiunile fiind evidențiate separat în rapoartele de gestiune și existând câte un vânzător la fiecare punct de lucru, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 10 lit. e) din OUG nr. 28/1999 („neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota cu aparate de marcat electronice fiscale, achiziționate numai de la distribuitori autorizați sau unități acreditate pentru comercializare, conform prevederilor prezentei ordonanțe de urgență ").
Titularul întreprinderii individuale dl. O. S., prin nota explicativă din data de 22.03.2015, a declarat că nu s-a dotat cu aparat de marcat electronic fiscal, deoarece nu i s-a adus la cunoștința de către inspectorii antifrauda din cadrul Direcției regionale antifrauda fiscala 1 Suceava care au fost in acțiunile de monitorizare și informare cu privire la respectarea normelor privind OUG 29/1999 și Legea nr. 82/1991 din data de 24 12.2014.
A mai precizat intimatul ca aceste afirmații nu sunt de natură a înlătura răspunderea contravențională a operatorului economic I.I. O. C. S., deoarece a fost verificat punctul de lucru situat la standurile 62-63 din Complexul comercial „TATI" care se afla alăturat și nu sunt delimitate fizic, iar controlul desfășurat în data de 22.03.2015 s-a finalizat cu amendarea și suspendarea punctului de lucru de la standurile 104-105.
Operatorul economic avea obligația de a se dota cu aparat de marcat electronic fiscal, fiind astfel încălcate prevederile art.1 alin 1) și art. 10 lit. e) din OUG nr. 28/1999, republicata, în prezenta cauză, fiind evident faptul că petentul nu s-a dotat cu aparat de marcat electronic fiscal (AMEF) pentru activitatea desfășurată la punctul de lucru situat la standurile 104-105, iar aparatul de marcat electronic fiscal de la standurile 62-63 a fost achiziționat în data de 28.04.2014 cu factura nr._, iar operatorul economic a ignorat faptul că are două puncte de lucru în cadrul Complexului comercial „TATI".
La data controlului, respectiv 22.03.2015, operatorul economic I.I. O. C. S., până la ora 11:30 avea înregistrat în sertarul casei de marcat de la standurile 62-63 la un număr de 4 clienți, suma de 739 lei, iar în zilele precedente controlului, respectiv în data de 17.03.2015 un număr de două bonuri fiscale emise, în suma totală de 505 lei, în data de 18.03.2015 un bon fiscal emis, în suma totală de 360 lei, în data de 19.03.2015 un bon fiscal emis, în suma totală de 145 lei, în data de 21.03.2015 trei bonuri fiscale emise, în suma totală de 378 lei, în data de 22.03.2015 (data controlului) un număr de 5 bonuri fiscale emise, în suma totală de 868 lei din care s-a plătit suma de 320 lei, din încasările operatorului economic II O. C S., rezultă că are încasări scăzute, deoarece, neavând aparat de marcat electronic fiscal instalat la standurile 104-105, acesta nu înregistrează veniturile obținute de la standurile respective.
Astfel, arată intimatul că sancțiunea aplicată conform art. 11 alin 1 lit. d) din OUG nr. 28/1999, republicata și sancțiunea complementară, de suspendare a activității operatorului economic I.I. O. C, S., pentru o lună de zile, la punctul de lucru de la standurile 104-105, conform art. 11, alin 1. lit. d) este proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite, deoarece atât amendă în cuantum de 10.000 lei. având posibilitatea potrivit legii de a achita in termen de 48 de ore jumătate din minimul amenzii, cât și suspendarea activității au fost cele minime dispuse prin OUG nr. 28/1999 republicata.
Cu privire la cea de a doua faptă, intimatul arată că, în urma controlului s-a constatat că operatorul economic, conform rolelor jurnal ale aparatului de marcat electronic fiscal instalat. în perioada 02 03._15, a emis bonuri fiscale conținând denumiri generice respectiv .pantofi", „pantaloni", „costum", fără a consemna denumirea fiecărui bun livrat, (ex. „pantofi Rețin", „pantaloni Modatex", etc.) pentru a putea evita inventarierea stocurilor deținute în cele două puncte de lucru din cadrul Complexului comercial „TATI", astfel încât, având in vedere cele de mai sus, apreciază ca nu se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate de către agenții constatatori, întrucât aceasta a fost corect individualizata prin raportare la pericolul social al faptei, care rezulta nu numai din modul in care a fost săvârșita fapta, ci si din modul in care legiuitorul a stabilit limitele amenzii contravenționale, stabilirea unui minim special . duce la concluzia ca fapta este considerata de legiuitor ca prezentând o gravitate ridicata, fapta constatata în cauză este un act de indisciplină în respectarea legislației incidente în cauză și aduce atingere autorității instituțiilor statului, considerăm că este imperios necesar ca instanța să mențină procesul-verbal contestat, pentru ca plata amenzii aplicate cu titlu de sancțiune sa fie un mijloc de a impune ca pe viitor să se respecte prevederile legale.
Referitor la solicitarea petentului privind înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment intimatul precizează că această solicitare reprezenta deja o recunoaștere a săvârșirii faptei, motiv pentru care solicită respingerea, ca nefondată, petentul nu aduce niciun element probatoriu in fata instanței, menit sa demonstreze contrariul celor constatate in procesul - verbal de contravenție, argumentele acestuia nefiind suficiente pentru a răsturna prezumția de legalitate de care se bucura actul de control, sancțiunile aplicate petentului mai sus menționat s-au dispus in concordanta cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor potrivit cărora "sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal "
Cu privire la solicitarea anularii procesului verbal de contravenție, arată intimatul că din interpretarea sistematica a dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, rezultă ca procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor beneficiază de o prezumție relativa de legalitate si temeinicie, anularea acestuia fiind condiționata de dovedirea de către contestator a unei situații contrare, conform art. 249 Cod procedură civilă („Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.."), cu precizarea ca din jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului rezulta ca "dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se imputa nu este absolut, in măsura in care statul respecta limite rezonabile, având in vedere importanta scopului urmărit dar si respectarea dreptului la apărare iar forța probanta a proceselor verbale este lăsata la latitudinea fiecărui sistem național de drept, aspecte coroborate cu dreptul fiecărei persoane sancționate la un proces echitabil in cadrul căruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurarii ca situația de fapt din procesul - verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, conduc la concluzia ca faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, in sensul ca situația de fapt si împrejurările reținute corespund adevărului
Gradul de pericol social concret al faptei, circumstanțele în care a fost săvârșită, atitudinea contravenientei fata de fapta săvârșita, justifică pe deplin menținerea sancțiunilor contravenționale astfel cum au fost aplicate de agentul constatator, interpretând „per a contrario" daca instanțele de judecata ar admite astfel de cereri, s-ar crea un precedent prin care o societate sancționată contravențional se prevalează de propria culpă (nerespectarea legislației in materie) și obține astfel o sancțiune mai blândă, ceea ce ar implica o insecuritate a raporturilor juridice fiscale protejate și sancționate prin acte normative și ar încuraja nerespectarea unor dispoziții imperative legale.
Astfel, arată intimatul, având in vedere ca din considerentele expuse rezulta faptul ca prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/22.03.2015 s-a formulat o descriere detaliata a faptelor contravenționale, procedându-se la o corectă individualizare a acestora, cu respectarea dispozițiilor legale, solicită respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale
În drept, intimatul a invocat dispozițiile O.U.G nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparatele de marcat electronice fiscale, republicata, ale O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor si ale H.G. nr.520/24.07.2013 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către ambele părți.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la 22 martie 2015, s-a reținut că, la data de 22.03.2015, ora 11:30, reprezentanții intimatului s-au deplasat la Complexul Comercial Tati, unde a fost verificat punctul de lucru din Calea Națională, stand 104, 105, unde I.I. O. S. derulează activități de comerț cu amănuntul de produse nealimentare direct către persoane fizice, constatându-se că nu există instalat un aparat de marcat electronic fiscal (AMEF), la ambele puncte de lucru ci doar la unul dintre acestea și că bonurile fiscale emise de aparatul fiscal din dotare conține denumirile generice ale bunurilor, respectiv „Pantofi”, „Pantaloni”, „Costum”, fără a fi menționată denumirea fiecărui bun livrat.
Pentru fapta prev. de art. 10 lit. e) din OUG Nr. 28/1999, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în valoare de 10.000 lei, în baza art. 11 alin. (1) lit. d) din OUG Nr. 28/1999 și suspendarea activității de livrări de bunuri direct către populație, la punctul de lucru situat în mun B., . comercial „TATI", stand 104-105, jud. B., pe termen de 1 lună, și cu avertisment pentru încălcarea dispozițiilor art. 10 lit. f) din OUG nr. 28/1999.
În drept, instanța, în temeiul art.34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art.34 O.G. nr.2/2001.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr.2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art.17 din O.G.nr.2/2001.
Cu privire la motivele de nelegalitate invocate petentă privind descrierea necorespunzătoare a faptei contravenționale, instanța apreciază că sunt neîntemeiate și le va respinge, întrucât, verificând conținut actului constatator, se constată că acesta conține toate elementele necesare aprecierii asupra gravității faptelor reținute de organul constatator, nefiind dat nici un motiv de nelegalitate a acestuia.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a respectă condiția legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța constată că prin acesta s-a reținut contravenția prevăzută de art. 10 lit.e din O.U.G. nr.28/1999, conform căruia, constituie contravenție neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota cu aparate de marcat electronice fiscale, achiziționate numai de la distribuitori autorizați sau unități acreditate pentru comercializare, conform prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
Petenta nu a contestat această faptă reținută în sarcina sa ci doar s-a apărat susținând că, la controalele anterioare efectuate de reprezentanții organului constatator nu i s-a adus la cunoștință această obligație și nu a fost reținută această faptă în sarcina sa deși această situație de fapt exista și la acel moment. Instanța nu poate reține însă aceste apărări întrucât, obligația de a se dota cu aparate de marcat electronice fiscale este una legală, inserată într-un act normativ în vigoare cu privire la care petenta avea obligația să îl cunoască și să-l respecte în calitate de operator economic, iar nesancționarea sa la controalele anterioare pentru aceeași faptă preexistentă nu poate conduce la netemeinicia actului constatator prin care s-a reținut această faptă în sarcina sa.
De asemenea, s-a mai reținut în sarcina petentei fapta prevăzută de art.10 lit.f din O.U.G. nr.28/1999, conform căruia, constituie contravenție emiterea bonului fiscal conținând date eronate, altele decât cele prevăzute la lit. c), sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin. (1) sau alin. (2), după caz, iar potrivit art.4, bonul fiscal este documentul emis de aparatul de marcat electronic fiscal care trebuie să cuprindă cel puțin: denumirea și codul de identificare fiscală ale operatorului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal; logotipul și . ale aparatului; numărul de ordine; data și ora emiterii; denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat; prețul sau tariful unitar; cantitatea; valoarea pe fiecare operațiune, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cu indicarea cotei de taxă; valoarea totală a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată; valoarea totală a taxei pe valoarea adăugată pe cote de taxă, cu indicarea nivelului de cotă; valoarea totală a operațiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum și valoarea altor taxe care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul.
În cazul de față, se constată că bonurile fiscale emise de aparatul de marcat electronic fiscal, deținut și utilizat la punctul de lucru, nu cuprind pe tipizat, la interogare, denumirea exactă a produsului livrat către populație, folosindu-se denumiri generice, respectiv „Pantofi”, „Pantaloni”, „Costum”…, aspect recunoscut și de petentă care, prin apărările formulate susține că la controalele anterioare nu a fost sancționată pentru această faptă preexistentă.
Instanța apreciază că, în mod temeinic, s-a reținut în sarcina petentei fapta prevăzută de art.10 lit.f din O.U.G. nr.28/1999, întrucât denumirea completă a produsului este o garanție a consumatorului care poate sesiza anumite nereguli legale de produsul respectiv și care nu poate face dovada achiziționării acestuia de la un anumit comerciant decât cu bonul fiscal care i s-a remis odată cu predarea bunului respectiv. Astfel, indicarea generică doar a categoriei din care face parte bunul nu satisface interesul consumatorului pe care legiuitorul a dorit să-l protejeze în fața comercianților, punându-i la dispoziție posibilitatea de a semnala încălcarea drepturilor sale în calitate de consumator, drepturi care, față de un anumit comerciant, nu pot fi apărate decât dacă dovedește relația contractuală cu acesta prin prezentarea bonului fiscal emis de comerciant la achiziționarea unui produs. De asemenea, apărarea petentei privind netemeinicia actului constatator datorită nesancționării sale anterior pentru aceeași faptă preexistentă, nu poate fi reținută de către instanță, întrucât obligația de a menționa pe bonul fiscal denumirea completă a produsului este una legală, care trebuie respectată în mod continuu de către operatorul economic, indiferent de vigilența organului constatator.
Având în vedere că faptele reținute în sarcina petentei au fost constatate în mod direct de reprezentanții organului constatator, instanța va reține că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de veridicitate și cum petenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt, se constată că această prezumție dobândește valoare absolută, fapt ce dovedește temeinicia actului constatator.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională principală aplicată petentului, respectiv amenda în cuantum de 10.000 lei pentru fapta prevăzută de art.10 lit.e din O.U.G. nr.28/1999, instanța apreciază că a fost corect individualizată de agentul constatator, având în vedere gradul de pericol ridicat al faptei și apărările puerile ale petentei care dovedesc că aceasta nu a conștientizat gravitatea faptei sale, fiind astfel necesară executarea sancțiunii pecuniare pentru adoptarea pe viitor a unui comportament în acord cu dispozițiile legale care i se adresează, aplicarea sancțiunii complemetare a suspendării activității pentru o perioadă de 1 lună, nefiind suficientă în acest sens.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . ne._ din 22.03.2015, instanța, în temeiul art.34 O.G. nr.2/2001, va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul I.I. O. S., în contradictoriu cu intimatul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ BUCUREȘTI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul I.I. O. S., CUI_, înregistrată la ONRC B. sub Nr. F7/252/25.04.2014, reprezentată legal prin O. S. - administrator, cu sediul în mun. B., ., 49, scara A, etaj 3, ., în contradictoriu cu intimatul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ BUCUREȘTI, CUI_, cu sediul principal în București, ., sector 5, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțata în ședința publică din data de 08.07.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
P. A. – MihaelaTerțis G.
Redact. + tehnoredact. Jud. P.A.M.
Tehnoredact. T.G.
Ex. 5 - 30.07. 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6957/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 6820/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
