Obligaţie de a face. Sentința nr. 6879/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6879/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 6879/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Completul compus din
Președinte – N. M. A.
Grefier – A. M.
Ședința publică din data de 03.07.2015
Sentința civilă nr.6879
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare, formulată de reclamanții P. C. și P. I. D., în contradictoriu cu pârâta ..
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la termenul de judecata din data de 05.06.2015, fiind consemnate in incheierea din acea data care face corp comun cu prezenta hotarare, cand instanta, din lipsa de timp pentru deliberare, a amanat pronuntarea initial pentru data de 19.06.2015 si ulterior pentru astazi, cand:
I N S T A N ȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată în data de 18.09.2014 sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., reclamanții P. C. și P. I. D., au solicitat în contradictoriu cu pârâta . prin hotărârea ce o va pronunța, instanța:
- să constate caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în pct. 4, pct.8 lit. a, pct. 8 lit. b din contractul de credit nr. 821/11.09.2007, precum și al clauzelor cuprinse in pct. 2.10.a,pct. 3.1, pct. 3.7, pct.3.8, pct. 3.9, pct. 8.4 din Condițiile Generale de creditare – parte integrantă din Contractul de credit bancar nr. 821/11.09.2007,
- să dispună eliminarea clauzelor menționate anterior ca fiind nule, în cazul constatării caracterului abuziv al acestora;
- obligarea pârâtei la plata sumelor încasate în temeiul clauzelor constatate ca fiind abuzive, respectiv, comisionul de acordare credit, comision de administrare credit, comision de urmărire riscuri, diferența de dobândă plătită începând cu anul al doilea, precum si a dobânzii legale calculate de la data plății acestor sume de către reclamanți și pana la data achitării efective a acestora de către pârâtă;
- obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că au încheiat cu pârâta contractul de credit bancar nr. 821/11.09.2007 pentru suma de 26.060,62 Euro, pentru nevoi personale, creditul urmând a fi rambursat in termen de 360 luni de la data încheierii convenției, convenție ce intră sub incidenta legii nr. 193/2000, întrucât reclamanții au calitatea de consumatori, iar banca pe aceea de comerciant. Că potrivit pct.5 din Contractul de credit bancar, dobânda curentă este de 5,8 % pe an și este fixă în primele 12 luni și variabilă ulterior. După primele 12 luni, dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile B., la care se adaugă 1,2 puncte procentuale, iar conform art. 2.10.a din condițiile generale de creditare, pe parcursul derulării
creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimțământul împrumutatului, în funcție de
costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării
acestuia, la soldul creditului existent și modificarea dobânzii curente conduce la recalcularea
dobânzii datorate. Arată reclamanții că clauza prev. de pct.5 din Contractul de credit bancar nu este clar formulată. Astfel, se precizează că dobânda este de 5,8 %, ceea ce creează convingerea consumatorului că este vorba despre o dobândă fixă, iar apoi ca aceasta este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile B., la .care se adaugă 1,2 puncte procentuale, în final fiind o dobândă variabilă. Or, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 clauzele contractuale trebuie să fie clare, fără echivoc, iar înțelegerea lor nu trebuie să necesite cunoștințe de specialitate. În speță, clauza referitoare la dobândă nu îndeplinește aceste cerințe din moment ce poate fi interpretată și justificată de pârâtă după liberul său arbitru. Aceasta clauză cuprinde dispoziții contradictorii în măsura în care în același articol se stabilește că rata dobânzii este de 5,8 % pe an, fiind o dobândă fixă (și nu variabilă), și ca dobânda este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile B., la care se adaugă 1,2 puncte procentuale, adică de o dobândă variabilă, fiind prevăzut la pct. 2.10.a. și posibilitatea modificării unilaterale a dobânzii. Totodată, aceste clauze sunt cuprinse într-un contract preformulat, căruia îi lipsește caracterul negociat și creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe.
Mai mult decât atât, dezechilibrul contractual pe care îl generează acest tip de clauze este evident întrucât cuantumul dobânzii de referință variabilă afișată la sediile Băncii Comerciale Romane este lăsat la discreția acesteia. Aceasta componentă a dobânzii permite băncii ca în mod arbitrar să modifice cuantumul dobânzii, afectând astfel interesele legitime ale consumatorilor, întrucât nu se poate ști cu precizie prețul produsului cumpărat.
Clauza care permite băncii calculul dobânzii în funcție de dobânda de referință afișată la sediile acesteia – pct. 5, precum și clauza care permite băncii modificarea în mod unilateral a cuantumului dobânzilor și comisioanelor – pct. 2.10. lit. a și pct. 3.7 din condițiile de creditare – acordă un drept discreționar băncii de a modifica acordul de voință format la momentul semnării contractelor de credit. Costul resurselor de creditare este criteriul care permite băncii modificarea unilaterală a dobânzii curente contractuale, însă aceasta clauză încalcă prevederile legale incidente in materie, fiind de natură să îl prejudicieze pe consumator. Arată reclamanții că clauzele atacate nu îndeplinesc o condiție esențială pentru a nu fi considerate abuzive, respectiv nu au fost negociate cu consumatorul.
Se arata ca in momentul în care a fost încheiat acest contract, consumatorul a acționat de pe o poziție inegală în raport cu banca; contractul încheiat este unul de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de către împrumutător, fară a da posibilitatea co-contractantului de a modifica sau înlătura vreuna dintre aceste clauze, ca aspectele particulare au vizat doar cuantumul sumei împrumutate, al accesoriilor acestei sume, dobândă și comisioane, termenul împrumutului și garanțiile constituite, iar consumatorul nu a avut posibilitatea să negocieze nici o clauză din contract, întregul act juridic fiindu-i impus, în forma respectivă, de către bancă. Ca, desi prin lege nu se interzice incheierea de contracte preformulate, pentru a nu fi abuzive, clauzele negociate nu trbuie sa creeze in detrimentul consumatorului si contrar bunei credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. Prevederea care da dreptul imprumutatorului de a modifica unilateral dobanda nu este raportat la un indicator precis, individualizat, acest factor nfiind mentionat generic drept costul resurselor de creditare, modalitate de exprimare care face ca respectiva clauza sa fie interpretata doar doar in favoarea bancii, fara a da posibilitratea consumatorului de a verifica daca majorarea este judicios dispusa si daca era necesara si proportionala scopului urmarit. A mai arata reclamantii ca clauza prevazuta de art. 5 din conditiile speciale si art. 2.10 lit.a din conditiile generale este abuziva si pune problema sub aspectul echilibrului contractual, in sensul ca ofera bancii dreptul de a revizui rata dobanzii curente, fără ca noua rată să fie negociat cu clientul. Ca in aprecierea caracterului abuziv al unei clauze, in concordanță cu prevederile art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 trebuie să se analizeze si modul de exprimare a acestora, respectiv daca sunt exprimate . inteligibil, sintagma costul resurselor de creditare neputând fi considerata ca atare. Mai mult, coreland sipozitiile co0ntractuale, rezulta ca banca doar comunica decizia sa unilaterala de majorare a dobanzii imprumutatului, stabilindu-i, pur si simplu, noua rata a dobanzii, insă inscrierea unilaterala a dreptului de a ajusta dobanda, fără ca aspectul sa fie negociat cu partile contractante, face ca art. 5 din contractul de credit si art. 2.10.a din conditiile generale sa fie clauze abuzive, care aduc atingere echilibrului contractuilui si egalității părților.
Se arata ca in momentul incheierii contractului, consumatorul a actionat de pe o pozitie enegala cu banca, contractul incheiat fiind unul de adeziune, cauzele cuprinse fiind prestabilite de către banca, fara a da posibilitatea co-contractantului de a modifca sau inlatura vreuna dintre aceste clauze, aspectele particulare vizand doar cuantumul sumei imprumutate, al acesoriilor acestei sume, dobanda si comisioanele, termenul imprumutului si garantiile constituite. Mai mult, noțiunile de „comision de acordare credit, comision de administrare și comision de urmărire riscuri" prevăzute în pct.8 lit.a și b din contractul de credit și la punctele 3.1.,3.8.și 3.9. din condițiile generale, nu au fost explicate în mod clar și neechivoc sub aspectul motivelor și al condițiilor în care sunt percepute. Fără o detaliere explicită și o justificare obiectivă a perceperii acestor comisioane, care să fie evidențiate în chiar contractul de credit, fie în cadrul conditiilor generale, nu se poate aprecia asupra legalității acestor sume. Deși legea nu interzijc e încheierea de contracte preformulate, pentru a nu fi abuzive, clauzele nenegociate trebuie sa nu creeze în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Echilibrul contractual presupune ca drepturile fiecăreia dintre părți să aibă corespondent într-o contraprestație a celeilalte părți ori un asemenea echilibru nu există în măsură în care clauzele contractuale dau dreptul unei părți să beneficieze de avantaje care nu au corespondent într-o contraprestație din partea sa. Rezultă așadar, că prin perceperea comisionului de acordare, de administrare si de urmarire riscuri s-a creat un dezechilibru in privindta contraprestatiilor părților deaoarece aceste comisioane nu au o justificare obiectiva, neavand un corespondent . imprumutatorului. Se arata ca clauzele nu au font negociate, nu au fost explicitate sub aspectul riscurilor pentru care este instituit, atât timp cât contractul are și garanții imobiliare, respectiv care anume sunt elementele în raport de care se datorează comisionul de risc, al condițiilor în care eștje perceput „comisionul de administrare", și de asemenea, creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, pârâtele având posibilitatea de a o interpreta în mod unilateral. Aceste comisioane, calculate și percepute lunar, disimulează în realitate un procent consistent de dobândă, mărind artificial costul efectiv al creditului și, în plus, creând băncii un avantaj concurențial, contrar uzanțelor bunei credințe față de celelalte bănci.
În drept au fost invocate disp. OG nr. 50/2010 și ale Legii nr. 193/2000, actualizată, art. 992, art. 998 C.civil.
În dovedire au fost depuse la dosar înscrisuri
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pe cale de exceptia a invocat, excepția lipsei de interes a anulării comisionului de risc, excepția nulității capătului de cerere privind constatarea ca abuzivă a clauzelor de la pct. 3.7 și 8.4 din conditiile generale de creditare, si a cererii privind restituirea sume incasate in baza clauzelor abuzive, pentru neprecizarea sumei solicitate si a modalitatii de calcul pentru fiecare suma in parte, excepția inadmisibilității actiunii, exceptia prescriptiei dreptului de a solicita anularea clauzelor din contract.
Pârâta a formulat totodata cerere reconventionala, prin care a solicitat inlocuirea clauzelor constatate ca fiind abuzive cu dispozitiile legale aplicabile, cu luarea in considerare pentru viitor a dobanzii variabile calculata potrivit Euribor la 6 luni + 5,5 puncte procentuale si aplicarea comisionului de administrare de 0,05% la soldul creditului.
În motivare, pârâta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de credit nr. 821/11.09.2007, prin care s-a acordat împrumutaților un credit in valoare de 26.060,62 Euro, cu o durata de rambursare de 360 luni Potrivit prevederilor contractuale, reclamanții s-au obligat să plătească în primul an de creditare o dobândă fixă de 5,8% și variabilă ulterior, precum și comision de administrare, percepute în schimbul creditului pus la dispoziția acestora. Că urmare a intrării in vigoare a OUG nr. 50/2010, banca a comunicat reclamantilor un act aditional prin care a aliniat prevederile contractului de credit cu disp. OUG nr. 50/2010, act aditional ce a ramas nesemnat de către reclamanti si a fost considerat acceptat tacit.
S-a mai arata ca legea nu permite instanței ingerințe in determinarea pretului contractului, prevazand in mod expres ca analiza caracterului abuziv nu poate viza cuantumul pretului, modalitatea de stabilire a acestuia si nici oportunitatea/justetea pretului prin raportare la serviciile prestate. Ca in cauza de fata clauzele privind dobanda si comisioanele contractuale fac parte din obiectul principal al contractului, pentru ca sunt cele care stabilesc prestatiile esentiale ale contractului si care il caracterizeaza iar prevederile contractuale pe care reclamantii le reclama vizeaza in mod direct si exclusiv elementele constitutive ale pretului contractului – dobanda si comisioanele. Arată pârâta că dispozițiile contractului de credit respectă legislația in vigoare de la data încheierii sale, inclusiv reglementările privind protecția consumatorului, acesta conținând informații clare si complete, exprimate într-un limbaj ușor de înțeles și accesibil, de natură a permite cunoașterea de deplin a drepturilor și obligațiilor instituite prin acesta. Se arata ca banca nu are obligatia de a nu introduce . un termen tehnic, insa in masura in care o face, este obligata sa lămurească intelesul termenului tehnic doar la solicitarea consumatorului, in scris. Or in prezenta cauză reclamantii nu au solicitat niciodata pârâtei, anterior sau ulterior semnarii contractului de credit, lamurirea interesului notinii contestate, prin urmare se poate prezuma in mod rezonabil că aceștia au fost mulțumiți cu modul de redactare a clauzei din contract si au ainteles semnificatia acesteia. Apreciaza parata ca in speta, reclamantii nu sun t oameni obisnuiti, avand experienta in domeniul contractelor de credit si cel financiar, reclamanta, la momentul acordarii creditului, avand functia de consilier financiar. Mai mult, reclamantii au mai incheiat, anterior si ulterior contractului contestat, alte doua contracte de credit cu parata, putandu-se prezuma in mod rezonabil ca acestia erau multumiti de oferta B. si de modul cum se derulau contractele. Nu in ultimul rand, arata parata ca de la data depunerii de catre reclamanti a cererii de acordare credit – 04.09.2007 si data semnarii contractului de credit – 11.09.2007, a treut o perioada suficientă de timp pentru ca acestia sa analizeze si sa evalueze clauzele contractuale.
In ce priveste susținerile reclamanților privind impunea formatului de contract se arata ca oferat de a contracta nu a provenit de la banca, ci de la reclamanți, care au avut libertatea de a aopta pentru acest tip de credit, pentru modalitatea de calcul a dobânzii si a comisioanelor si chiar pentru institutia bancara care urma sa le acorda împrumutul, banca neputând face altceva decât sa prezinte clientului optiunile existente, ca este perfect normal ca banca sa puna la dispoziția consumatorului un model de contract preconstituit, reprezentand punctul de plecare in negocierea conditiilor de creditare. In cauza de fata, eliminarea clauzelor ar determina un dezechilibru semnificativ in defavoarea bancii, din moment ce ar duce practic la acordarea unui credit si prestarea unor servicii conexe creditarii cu titlu gratuir de catre o societate bancara obligata sa functioneze pe principiile obtinerii de profit. Se arata ca nivelul dobanzii percepute in baza contractului dedus judecatii este la un nivel comparabil cu nivelul de dobanda practicat de alti prestatori de servicii financiare, fiind evident ca acesta este unul rezonabil si justificat de costul resurselor de creditare. In fapt reclamantii vorbesc despre un dezechilibru contractual numai in mod generic, pierzand din vedere continutul obligatiilor asumare, care, din punct de vedere juridic, sunt echilibrate, fata de natura contractului.
Referitor la sustinerile reclamantilor privind faptul ca banca ar avea posibilitatea sa modifice discretionar dobanda curenta, se arata ca aceste sustineri sunt neintemeiate, posibilitatea modificarii dobanzii de catre banca fara consimtamantul imprumutatului nu opereaza in mod arbitrar, ci doar in functie de dobanda de referinta a bancii, care la ransul sau variaza in functie de costul resurselor de creditare. Cat timp dobanda de referinta a BCXR este facuta publica prin afisare, este evident ca si reclamantii au avut cunostinta de ea inca de la momentul semnarii contractului, putans esima oricand costurile creditului. Mai mult, contrar celor sustinute de reclamanti, dobanda de referinta nu a variat doar in sens crescator, ci si descrescator.
Arată pârâta că clauzele contestate nu îndeplinesc condițiile obligatorii prevăzute de art. 4 alin.1 din Legea nr. 193/2000, întrucât ele descriu obiectul principal al contractului de credit, au fost negociate, în contextul în care oricare dintre prevederile cuprinse in contractul de credit puteau fi negociate de către un consumator diligent, conduita contractuală a băncii s-a caracterizat prin bună credință, nefiind utilizate practici comerciale incorecte iar echilibrul contractual a fost stabilit, toate costurile aferente creditului reprezentând un echivalent al unor prestații determinate ale subscrisei. Că, trecând peste netemeinicia vădiră a pretențiilor formulate de reclamanți,unicul scop urmărit de către aceștia prin formularea prezentei cereri de chemare in judecată este diminuarea obligațiilor de plată, solicitând instanței, în mod inadmisibil, să intervină peste acordul de voință neviciat al părților contractante și să consfințească un refuz abuziv de executare a obligațiilor în mod liber asumate.
Parata a formulat totodată si cerere reconvenționala prin care a solicitat adaptarea contractului de credit negarantat, în sensul luării in considerare a propunerii băncii, respectiv dobânda variabila potrivit Euribor la 6 luni + 5,5 puncte procentuale si aplicarea comisionului de administrare de 0,05% la soldul creditului, cu cheltuieli de judecata.
În dovedire au fost depuse la dosar înscrisuri și s-a solicitat administrarea probei cu interogatoriul reclamanților.
Reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinare (f. 392 - 396) prin care au solicitat instanței respingerea excepțiilor invocate de pârâtă și respingerea cererii reconvenționale.
Cu privire la excepția lipsei de interes a anularii comisionului de urmărire riscuri, solicită, în principal, daca instanța va constata faptul că comisionul de urmărire riscuri, nefiind prevăzut în contractul de credit, ci doar in condițiile generale, se aplică doar prevederile contractului de credit și nu se poate solicita un asemenea comision pe parcursul derulării creditului. În subsidiar, daca instanța va constata ca acest comision de risc completează contractul de credit, solicită respingerea excepției lipsei de interes a anulării acestui comision.
Este adevărat că din graficul de rambursare depus de către pârâtă, anexă la contractul de credit nr. 821/11.09.2007, nu rezultă încasarea de către aceasta a vreunei sume de bani cu titlu de comision de risc, dar având in vedere faptul că reclamanții au plătit rate care depășesc cuantumul ratei care apare in graficul de rambursare, reclamanții nu știau ce plătesc, care era componența ratelor pe care le plătesc. Arată că acest comision apare in condițiile generale, unde se prevede modul de calcul, dar fără a se prevedea si un cuantum, dar interesul reclamanților in constatarea caracterului abuziv este faptul că la pct. 3.7 din condițiile generale se prevede că banca poate modifica unilateral nivelul comisioanelor, notificând in acest sens clienții, care nu pot negocia, având la dispoziție doar doua variante – de a returna creditului in termen de 10 zile de la notificare, in caz contrar considerându-se că s-a acceptat nivelul noilor comisioane. Susținerile pârâtei, cum ă acest comision nu a fost niciodată perceput nu pot fi luate in considerare deoarece reclamanții au plătit sume mai mari decât cele din graficul de eșalonare, si tot din acest grafic rezultă o dobândă despre care reclamanții nu au avut cunoștință, respectiv dobânda anuală efectivă de 7,03%. Reclamanții au depus la dosar precizări (f. 411 – 419) prin care au arătat din graficul de rambursare depus de către pârâtă anexă la contractul nr. 821/11.09.2007 nu rezultă încasarea de către aceasta a vreunei sume cu titlu de comision de risc, cel puțin în mod evident cu această denumire,dar având în vedere faptul că reclamanții au plătit rate care depășesc cuantumul ratei care apare în graficul de rambursare, reclamanții nu știau ce plătesc de fapt, care era componența ratelor pe care le plăteau . Menționează faptul că în fiecare lună cuantumul ratei îl aflau de la ghișeul băncii deoarece era diferit decât cuantumul ratei pe care o plăteam în luna anterioară. Referitor la comisionul de urmărire riscuri, este adevărat faptul că în contractul de credit bancar nu se prevede un comision de urmărire riscuri, dar în condițiile generale, la pct. 3.8 se prevede „Comisionul de urmărire riscuri se calculează flat, prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului contractat de la pct. l din contract . Clientul achita comisionul de urmărire riscuri lunar odată cu rata de credit și dobânda .Comisionul de urmărire riscuri se percepe integral, inclusiv pentru fracțiunile de lună." și totodată pct. 3.7 din aceleași condiții generale .prevăd faptul că „pe parcursul derulării creditului banca poate modifica nivelul comisioanelor în funcție de evoluția pieței financiar -bancare. În cazul modificării nivelului comisioanelor în sensul majorării acestora, banca va notifica împrumutatul în momentul în care intervine această modificare ,prin afișare la sediul băncii sau prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
În cazul în care împrumutatul nu este de acord cu noul nivel al comisioanelor are dreptul să ramburseze anticipat creditul și să achite dobânzile aferente în termen de 10 zile de la data notificării, în caz contrar, părțile convin ca împrumutatul accepta in mod tacit noile niveluri ale comisioanelor. În cazul în care nivelul comisioanelor se reduce, acestea se afișează la sediile băncii, cu excepția liniilor de credit, la care se comunica în scris ,în momentul modificării prin scrisoare recomandata, extras de cont eliberat împrumutatului în mod gratuit. Totodată, în contractul de credit nu se prevede un asemenea comision și conform pct. 18 și pct. 19 din Condițiile generale de creditare, cererea de credit și graficul de rambursare fac parte integrantă din prezentul contract. Contractele de garanție, dacă este cazul, sunt accesorii prezentului contract de credit. In cazul în care între condițiile generale anexate și clauzele din contractul de credit există diferențe, se aplică dispozițiile din prezentul contract de credit.”
Față de aceste dispoziții, reclamanții solicită, în principal, dacă instanța va constata faptul că acest comision de urmărire riscuri, nefiind prevăzut în contractul de credit, ci doar în condițiile generale, se aplică doar prevederile contractului de credit și nu se poate solicita un asemenea comision pe parcursul derulării creditului, admiterea excepției invocate. În subsidiar, dacă instanța va constata faptul că comisionul de urmărire riscuri completează contractul de credit, solicită „respingerea excepției lipsei de interes a anulării comisionului de urmărire riscuri".
Față de Actul adițional la contract, arată reclamanții că înțeleg să invoce, în primul rând, nulitatea absolută a acestui act adițional, pentru lipsa consimțământului lor, având in vedere că din actele depuse la dosar nu rezultă că pârâta ar fi făcut toate diligențele pentru informarea lor cu privire la semnarea actului adițional, iar in subsidiar, solicită constatarea caracterului abuziv al. pct. 1,pct. 4, pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 9, pct. 11 și 12 din actul adițional, solicitând restituirea sumelor încasate in temeiul acestor clauze., cu dobânda legala calculată de la data plății acestor sume de către reclamanți și pana la data achitării efective.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri si a probei cu expertiza contabilă.
Reclamanții au depus la dosar precizări (f. 63, vol II ds.) prin care au arătat că comisionul de acordare perceput este de 635,62 Euro, comisionul de administrare este in cuantum de 13,03 euro lunar, precizând că suma solicitată este de 1.094,52 Euro si in continuare pana la înlăturarea clauzei din contract, in cazul in care instanța va constata caracterul abuziv al acestui comision. Au precizat reclamanții că renunță la capătul de cerere privind restituirea diferenței de dobânda încasata de pârâtă in cazul in care instanța va constata caracterul abuziv al art. 5 din contractul de creditare care se referă la dobanda curentă, formată după primul an din dobanda de referință variabilă, la care se adaugă 1,2 puncte procentuale, arătând ca își mențin solicitarea de constatare a caracterului abuziv al clauzei de la art. 5.
Pârâta a formulat precizări (f. 64, 65,vol II ds.) prin care a arătat că comisionul de acordare este de 635,63 euro, comisionul de administrare este de 1042,4 euro, dobanda curentă încasata este de 4847,32 euro, dobanda restantă încasata este in suma de_,23 euro iar dobanda aferentă creditului restant este de 30,41 euro.
La data de 28.04.2015 (f73- 76 vol II ds.) reclamantii au depus precizări prin care au arătat că înțeleg să renunțe la capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al pct. 5 din contractul de credit bancar, pct. 2.10.a din Condițiile Generale și restituirea diferenței de dobanda încasata de pârâtă, având in vedere faptul că se va încerca ajungerea la o înțelegere amiabila cu pârâta.
Cu privire la comisioane s-a aratat că comisionul de acordare este in cuantum de 635,62 euro, comisionul de administrare este de 13,03 euro/lunar, suma solicitat cu titlu de comision de administrare fiind de 1094,52 euro, calculata pana la data înregistrării acțiunii.
Au mai arătat reclamanții că își mențin cererile privind constatarea caracterului abuziv al pct. 8 lit. a, pct. 8 lit. b din contractul de credit bancar referitor la comisioane, pct. 3.1, 3.7, 3.8 și 3.9 din Conditiile generale de creditare (mod de stabilire a comisioanelor), pct. 6 și pct. 7 din contractul de credit bancar (stabilirea dobanzii in functie de serviciul datoriei), al clauzelor inserate la pct. 2.1 – 2.6, 2.8 și 2.11 (referitoare la dobanda), cererea privind constatarea nulității absolute a actului aditional, si in subsidiar a caracterului abuziv al clauzelor din actul adițional cuprinse la pct. 1, 4, 5, 6, 7, 9 și 11, pct. 12, solicitând totodată obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate in temeiul clauzelor constatate ca fiind abuzive (comision acordare, comision administrare), cu dobanda legala, cu obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare, cu cheltuieli de judecată.
F. de precizările la acțiune formulate de reclamanți, parata a formulat cerere de renunțare la petitul din cererea reconvenționala referitoare la dobanda aplicata creditului calculata după formula E6M + 5,5 puncte procentuale, menținand cererea privind valoarea comisionului de administrare de 0,05% la soldul creditului.
La termenul de judecata din 20.03.2015 instanța a unit excepțiile lipsei de interes a anulării comisionului de risc, excepția lipsei de obiect a anulării actului adițional, excepția nulității capătului de cerere privind constatarea ca abuzivă a clauzelor de la pct. 3.7 și pct. 8.4 din contract, excepția nulității capătului de cerere având ca obiect restituire sume, excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect restituire sume percepute, si excepția prescripției dreptului de a solicita anularea clauzelor din contractul de credit, invocate de pârâtă prin întâmpinare, cu fondul cauzei.
La termenul de judecata din 11.05.2015, instanta din oficiu a invocat exceptia netimbrarii cererii reconventionale mentinute, ce a fost prorogata pentru termenul din 5.06.2015.
Prin concluziile scrise depuse la data de 19.06.2015, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar in subsidiar, admiterea cererii reconvenționale, așa cum a fost precizată; cu cheltuieli de judecata.
Instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba cu interogatoriul reclamanților.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt si de drept:
În fapt, la data de 11.09.2007 reclamanții au încheiat cu pârâta S.C. B. S.A.- Sucursala B., contractul de credit bancar nr. 821 prin care au primit un credit în sumă de 26.060,62 Euro, pe o perioada de 360 luni, garantat cu ipotecă.
Ulterior, la data de 21.06.2010, parata a comunicat reclamantilor un act aditional, care, potrivit recunoasterilor proprii ale paratei (fila 37), nu a fost semnat de catre reclamanti, si care, de altfel, a fost denuntat chiar de catre parata unilateral la 22.02.2011.
In cuprinsul contractului de imprumut sunt inscrise clauze precum pct. 8 lit. a, pct. 8 lit. b din contractul de credit bancar referitor la comisioane de acordare si administrare, pct. 3.1, 3.7, 3.8 și 3.9 din conditiile generale de creditare referitoare la modul de stabilire a comisioanelor, pct. 6 și pct. 7 din contractul de credit bancar referitoare la stabilirea dobanzii in functie de serviciul datoriei, clauzele inserate la pct. 2.1 – 2.6, 2.8 și 2.11 referitoare la dobanda, prevederi contractuale cu privire la care reclamantii au solicitat a se constata caracterul abuziv, precum si restituirea sumelor încasate in temeiul clauzelor constatate ca fiind abuzive (comision acordare, comision administrare), cu dobanda legala, cu obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare.
Cu privire la actul aditional, reclamantii au solicitat in principal a se constata nulitatea absoluta a acestuia, si in subsidiar, caracterul abuziv al clauzelor din actul adițional cuprinse la pct. 1, 4, 5, 6, 7, 9 și 11, pct. 12. Se retine ca, desi initial reclamanta a formulat capete de cerere multiple, prin precizarile depuse ulterior (fila 73 – 75 vol. II), si-a precizat actiunea in sensul retinerii doar acestor din urma solicitari.
Analizand cererea reclamantei, instanta retine, in primul rand, faptul ca, convențiile încheiate între părți, intră sub incidența Legii nr. 193/2000, întrucât împrumutata are calitatea de consumator, iar banca pe aceea de comerciant.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 193 din 6 noiembrie 2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. In caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului. Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Art. 4 din Legea nr. 193/2000 prevede: O clauză contractuală care nu a fost negociată direcți cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. S-a realizat astfel, prin dispozițiile legale mai sus citate, transpunerea dispozițiilor Directivei nr. 93/13/CEE din 5 aprilie 1993. Potrivit reglementării comunitare, pentru a putea fi calificată drept abuzivă o clauză trebuie să îndeplinească trei condiții, două negative și una pozitivă: să nu fi fost negociată, să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților și să nu se refere la obiectul principal al contractului.
Din definitia data clauzelor abuzive, rezulta conditile ce trebuie indeplinite pentru stabilirea caracterului abuziv: clauza sa nu fie rezultatul unei negocieri, clauza sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si.obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei – credinte in detrimentul consumatorului.
In ce priveste prima conditie, potrivit dispozitiilor legale, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsură în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
In ce priveste cea de-a doua conditie, dezechilibrul contractual reprezinta o nepotrivire, o discrepanta intre elementele continutului contractului, adica alterarea globala a armoniei sale, inclinarea . alta a balantei justului contractual. Libertatea de vointa constituie, de asemenea, un criteriu util in aprecierea dezechilibrului, clauza urmand a fi apreciata ca dezechilibrata in cazul in care consumatorul nu ar fi acceptat-o daca ar fi avut posibilitatea de alegere efectiva. Totodata, potrivit art. 4, la aprecierea caracterului semnificativ al dezechilibrului, trebuie avute in vedere, pe langa criteriile ideale, toate circumstantele de fapt legate de incheierea contractului, cum ar fi natura bunurilor sau serviciilor care fac obiectul contractului, imprejurarile existente la incjeirea lui, celelalte clauze ale contractului sau clauzele unui alt contract de care este legala clauza respectiva.
Legea nr. 193/2000 ofera doua modalitati de determinare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale, una principala, conturata in criteriile generale prevazute de art. 4 alin. 1 si una suplimentara, reprezentata prin lista indicativa a clauzelor abuzive din anexa la lege, fara insa ca, clauzele ce pot fi apreciate ca abuzive sa se reduca la cele indicate in aceasta lista, revenind doctrinei si practicii judecatoresti sarcina de a califica ca abuzive si alte tipuri de clauze, in masura in care se constata indeplinirea criteiilor de evaluare reglementate in lege.
Astfel, potrivit legii, printre clauzele considerate de plano abuzive sunt cele care dau dreptul profesionistului sa modifice unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract. Pentru a nu fi apreciata ca fiind abuziva, legea stabileste doua obligatii exprese in sarcina profesionistului care ar dori sa introduca o clauza care sa contina un astfel de mecanism, in contractul cu un consumator: interdictia de a introduce o prevedere care sa dea posibilitatea profesionistului sa modifice unilateral clauzele contractului fara a avea un motiv intemeiat, motivul intemeiat care ar da posibilitatea introducerii unei astfel de clauze trebuie sa fie precizat in cuprinsul contractului. Evaluarea motivului intemeiat este lasata in caz de litigiu la aprecierea instantei de judecata.
In materia contractelor de credit, OUG 50/2010 aprobata prin Legea nr. 288/2010 reglementeaza posibilitatea includerii unor clauze de modificare unilaterala a conditiilor contractuale. Aceasta posibilitate este insa, stict reglementata de actul normativ, pentru a se evita introducerea unor clauze care sa afecteze pe consumator. Astfel, contractul de credit trebuie sa cuprinda obligatoriu rata dobanzii aferente creditului si tipul acesteia, fixa sau variabila, de asemenea, trebuie prevazute expres conditiile care guverneaza aplicarea ratei dobanzii aferente creditului, formula de calcul a acesteia, precum si termenele, conditiile si procedura pentru modificarea ratei dobanzii aferente creditului si, in cazul in care se aplica rate diferite ale dobanzii aferente creditului in circumstante diferite, informatiile privind toate ratele dobanzii aplicabile (art. 46 alin.1, lit. f si g).
In cazul in care consumatorul a optat pentru un credit cu dobanda variabila, ordonanta stabileste regulile ce urmeaza a fi aplicate pentru calcularea acesteia: dobanda urmeaza a fi compusa dintr-un indice de referinta Euribor/Robor/Libor, la o anumita perioada sau din rata dobanzii de referinta a BNR, in functie de valuta creditului, la care institutia bancara adauga o anumita marja fixa pe toata perioada derularii contractului.Se acorda asadar, o atentie deosebita modului de stabilire a ratei dobanzii datorate de consumator in baza unui contract de credit bancar. Se observa ca prin aceasta reglementare a fost exclusa posibilitatea pentru institutia bancara de a introduce criterii greu de verificat sau care sa de a posibilitatea unei interpretari unilaterale din partea institutiei de credit, care nu are dreptul de a interveni asupra nivelului marjei in sensul majorarii acesteia.
De asemenea, pot fi apreciate ca abuzive, clauzele care obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist. Prin OUG 50/2010, legiuitorul a intervenit in acest sens si in materia penalitatilor, stabilind reguli stricte in aceasta privinta, pentru a asigura o protectie corespunzatoare consumatorilor, in fata pozitiei dominante a institutiilor de credit, care ar putea impune penalizari disproportionate in raport cu prejudiciul suferit. Astfel, potrivit OUG 50/2010, dobanda penalizatoare se calculeaza pe baza de procent fix si se aplica la sumele restante, in conformitate cu prevedrile contractului de credit, cu exceptia sumelor provenite din calculaul dobanzii. Practic legiuitorul a stabilit ca dobanda penalizatoare se datoreaza numai pentru suma efectiv imprumutata si inregistrata ca restanta, ea neputand fi calculata si aplicata asupra dobanzii calculate pentru creditul acordat.
Or, in cauza, in primul rand, instanța constată că în momentul în care a fost încheiat acest contract, consumatorii au acționat de pe o poziție inegală în raport cu banca. Contractul încheiat este de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de către împrumutător, fără a da posibilitatea reclamanților de a modifica sau înlătura vreuna dintre aceste clauze. Consumatorii nu au avut posibilitatea să negocieze nici o clauză din contract, actul juridic fiind impus, în forma respectivă, de către bancă. Conform art. 4 alin. ultim din Legea nr. 193/2000, băncii îi revenea obligația de a dovedi că a negociat în mod direct clauzele contractuale cu împrumutații, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză. Instanța reține că, deși legea nu interzice încheierea de contracte preformulate, pentru a nu fi abuzive, clauzele ce nu au fost negociate trebuie să nu creeze în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Prin prima celor mai sus aratate, instanta retine ca, prevederile din contract, referitoare la comisioanele de acordare si administrare, au fost instituite in cuprinsul unor clauze abuzive, prin raportare la prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000.
Astfel, in ce priveste comisionul de administrare si de risc lunar, este de observat ca acestea se percepe lunar, la valoarea initiala a creditului acordat, astfel ca in timp aceste comisioane au perspectiva de a adauga la dobanda. Or, o astfel de clauza disimuleaza de fapt, un procent consistent de dobanda, marind artificial costul efectiv al creditului. Dezechilibrul generat de atari clauze este dat de faptul ca asemenea comision nu reprezinta un cost actual al creditului ci o asigurare pe care banca si-o ia o data in plus impotriva riscului intrarii consumatorului in incapacitate de plata. Caracterul abuziv este dedus si din faptul ca banca isi ia masuri de prevedere contra riscului de neplata, prin obligarea consumatorului la aducerea de garantii reale sau personale, ori prin obligarea sa la incheierea unor polite de asigurare a riscului de neplata, sau instituirea unei ipoteci, precum in cazul de fata. Pentru a garanta restituirea creditului contractat reclamanta a instituit ipotecă în favoarea pârâtei asupra unui imobil proprietatea lor. Astfel, au fost acoperite riscurile referitoare la o eventuală depreciere a garanției, precum și cele referitoare la costurile unei eventuale urmăriri silite. Prin urmare, prin perceperea comisionului se creează un dezechilibru în privința contraprestațiilor părților, deoarece acest comision nu are o justificare obiectivă, el neavând un corespondent într-o contraprestație a împrumutătorului.
Așadar, ceea ce este abuziv, în speță, la perceperea comisionului și creează un dezechilibru între părți este dubla asigurare a creditului, impusă împrumutaților - atât prin ipoteca constituită în favoarea băncii și prin asigurarea băncii că în caz de neplata a ratelor împrumutatul este executat silit, cât și prin perceperea unor sume de bani pentru acoperirea riscului creditului. In schimb, suma retinuta cu acest titlu este incasata lunar de banca si nu este restituita la finalul perioadei de creditare, chiar daca clientul este bun platnic. De altfel, potrivit regulilor generale din materia obligatiilor, riscul deprecierii garantiilor si al neincasarii valorii este suportat de catre consumatorul imprumutat, care raspunde cu toate bunurile sale.
Este de retinut si faptul ca ulterior OUG 50/2010 a statuat expres necesitatea unui nivel rezonabil, aratand ca comisionul de administrare poate fi stabilit in suma fixa sau procent, fiind justificat pentru monitorizarea/inregistrarea/efectuarea de operatiuni de catre creditor in scopul utilizarii/rambursarii, creditului acordat consumatorului, insa numai in cazul stabilirii acestui comision in procent raportat la la soldul curent al creditului.
De asemenea, relativ la comisioanele percepute, instanta retine ca prin clauzele de la punctele 3.1, 3.7, 3.8, 3.9, din conditiile generale, parata a inserat o . prevederi, de asemenea netransparente si care fac ca prin simpla sa manifestare de vointa unilaterala, costurile acestor comisioane sa creasca, prevederi a caror aplicare depinde exclusiv de vointa bancii, si care astfel, vor fi retinute de instanta ca fiind abuzive.
Nu în ultimul rând, sub aspectul verificării existenței caracterului abuziv al clauzelor referitoare la comisioane din condițiile speciale ale convenției de credit, instanța reține că aceste comisioane nu fac parte nici din preț și nici din obiectul principal al contractului: pentru suma împrumutată clientul restituie împrumutul la care se adaugă prețul cerut de bancă, adică dobânda, și dobânda penalizatoare aferentă. Toate celelalte comisioane sau tarife stabilite în contract trebuie să aibă ca și corespondent prestarea unui serviciu (conform OG 21/1992), ceea ce nu este cazul în speță.
Se mai retine, cu privire la caracterul abuziv al clauzelor mai sus mentionate ca, potrivit art. 4 alin. 3 teza finală din Legea nr. 193/2000, dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. În schimb, în cauză pârâta nu a probat în nici un mod că ar fi negociat in mod real cu reclamanta clauzele conventiei de împrumut ceea ce face ca, în privința clauzelor contestate, să fie aplicabile dispozițiile art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 193/2000.
Ca urmare a celor mai sus aratate, instanta va dispune obligarea paratei la plata catre reclamanta a sumelor totale de 635,62 Euro cu titlu de comision acordare, 1094,52 Euro comision administrare, percepute in mod nelegal cu titlu de comisioane aferente, cu dobanda legala. Se retine, asupra intinderii sumelor percepute cu acest titlu, ca aceasta este cea care rezulta din recunoasterile concordante pe acest aspect, ale partilor, si de altfel, si din inscrisurile prezentate.
Instanta subliniaza relativ la comisionul de risc ca acesta, desi nu a fost perceput efectiv, este totusi prevazut in contract – art. 3.7, intrucat chiar daca nu s-au perceput sume cu acest titlu, aceasta nu inseamna legalitatea mentinerii in contract a unei atari dispozitii. Simpla inscriere in contract a unei atari dispozitii este cea care intereseaza sub aspectul verificarii legalitatii contractului, fiind indiferent faptul ca parata a ales sa nu fac aplicarea ei, acest aspect tinand, in contextul actual – cat timp aceasta prevedere exista, de simpla sa voint.
Asupra cererii accesorii celei principale, constand in obligarea paratei la plata dobanzii legale pentru sumele de mai sus, instanta retine ca, in materie contractuala, in cazul neexecutarii/ executarii necorespunzatoare a obligatiilor avand ca obiect o suma de bani, in lipsa unei evaluari conventionale a prejudiciului cauzat prin lipsa de folosinta a unei sume de bani, evaluarea prejudiciului se face de catre legiuitor: astfel, legea, prin art. 1088 C.civ. (contractul de fata este guvernat de legea veche, fiind incheiat sub imperiul ei), prezuma in mod absolut ca lipsa de folosinta a unei sume de bani este de natura a cauza un prejudiciu egal cu dobanda legala, de la data punerii in intarziere. In cauza, nu exista punere in intarziere carea sa fie anterioara formularii prezentei actiuni (prin cealalata modalitate – prin somatie pri executor judecatoresc), astfel ca instanta va dispune aceasta obligatie, de la data introducerii actiunii, 18.09.2014, si pana la plata efectiva.
Totodata, legat de aceasta cerere, instanta va respinge exceptia inadmisibilitatii actiunii, cu motivarea ca, o data ce clauzele respective au fost apreciate ca abuzive, cererea in restituire devine perfecta admisibila.
In ce priveste dobanda, reclamantii au aratat (fila 73), ca asupra modului concret de stabilire a acesteia inteleg sa renunte si sa nu mai solicite revizuirea dobanzii si restituirea diferentelor, mentinand insa, potrivit acelorasi precizari, cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzelor legate de modificarea dobanzii prin exceptie, in functie de serviciul datoriei imprumutatului - art. 6 si 7 din contract. si art. 2.1 – 2.6, 2.8. si 2.11 din conditii generale, ce curpind dispozitii legate de calcul dobanda D..
Relativ la aceste prevederi contractuale, instanta retine ca atari dispozitii nu au fost respectate de profesionist la incheierea contractului de credit, stipulandu-se practic o dobanda variabila, dar nu . si inependenta de vointa bancii. In aceasta modalitate, cat timp dobanda depinde de un anume nivel al datoriei, dezechilibrul contractual generat este determinat de faptul ca intervine abuzul de pozitie dominanta, intrucat cuatumul dobanzii de referinta afisata la sediul institutiei de credit este lasat la discretia acesteia. Aceasta componenta a dobanzii permite institutiei de credit sa modifice in mod arbitrar cuantumul dobanzii, afectand astfel interesele legitime ale consumatorilor, intrucat acestia nu pot sti cu precizie pretul produsului final, care nu este unul predictibil. Or, obiectul unui contract trebuie sa fie determinat si licit, sub sanctiunea nulitatii absolute. De asemenea, obiectul unei obligatii trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil si licit. Insa in cauza, prin aceasta modalitate de concepere a dobanzii, consumatorul este lipsit de posibilitatea de verificare a intinderii obligatiei sale, neputand estima care este valoarea dobanzii ce urmeaza sa o achite, ceea ce face practic din acea clauza o clauza ce cuprinde o conditie pur potestativa pentru institutia de credit, in calitatea sa de debitor al obligatiei de a calcula corect si transparent cuantumul dobanzii.
De retinut ca aceasta suplimentare a dobanzii are loc exclusiv prin puterea creditoarei, si este de natura sa impieteze asupra justului echilibru contractual, prin aceea ca impovareaza situatia debitorului prin simplul act de vointa al creditorului si in absenta unui motiv intemeiat. Faptul ca se are in vedere o intarziere la plata de o perioada sau alta, nu constituie ‘motiv intemeiat’ in acceptiunea legii pentru majorarea dobanzii, ci reprezinta mai degraba o modalitate de penalizare a debitorului, care incalca, de exemplu si dispozitiile art. 93 lit. g pct. 1 si 3 din OG 21/1992, care stabileste ca variatia ratei dobanzii trebuie sa fie independenta de vointa furnizarului de servicii financiare.
In ce priveste prevederile art. 2.1 – 2.6, 2.8. si 2.11 din conditii generale, acestea cuprind dispozitii legate de calculul dobanzii, respectiv dobanda anuala efectiva D.. Instanta insa retine ca, analiza dispozitiilor in cauza este insa strans legata de prevederile de baza care prevad dobanda, respectiv cele prevazute la art. 5 din contract, si art. 2.10 din conditiile generale, cu privire la care insa, reclamantii au inteles sa nu mai solicite analiza. Or, aprecierea asupra acestui capat de cerere – care de exemplu prevede ca modalitatea de calcul este sol x rata anuala dobanda x nr. zile, trebuie sa se faca tinand cont de ceea ce semnifica efectiv aceasta rata dobanzii – si care este dat de art. 5 din contract, sens in care instanta va admite in parte exceptia inadmisibilitatii invocate de parata si va respinge acest capat ca atare, acesta, in absenta cererii initiale privind dobanda, aparand ca inadmisibil, putand fi reformulata in eventualitatea unei noi judecati care sa puna in dicutie modalitatea de calcul a dobanzii (la care s-a renuntat in prezenta cauza).
Tot fara suport, in aceleasi conditii, ramane si cererea reclamantilor de obligare a paratei la emiterea unui nou grafic de rambursare, acesta capat de cerere, presupunand prin excelenta, analiza modului de calcul al dobanzii (pentru comisioanele de administrare fiind suficienta simpla anulare a clauzelor respective, pentru a fi inlaturate cu totul), sens in care instanta va pronunta aceeasi solutie ca mai sus asupra acestei cereri.
Instanta va admite si cererea de constatare a nulitatii actului aditional din 21.06.2010, intrucat, asa cum insasi parata admite, acesta nu a fost niciodata insusit de parata prin semnatura (fila 37), nu este la randu-i rezultatul acordului de vointa al partilor, si nu poate fi apreciat ca valabil, dovada in acest sens fiind insasi conduita ulterioara a paratei ca, cu de la sine putere, asa cum a instituit acest act aditional, la fel, unilateral a si revenit asupra lui, asa cum ea insasi recunoaste, la 22.02.2011. se retine ca, chiar daca acest act a fost desfiintat in cele din urma chiar de parata, actiunea reclamantilor de anulare isi pastreaza interesul pentru perioada in care acest act aditional a fost in fiinta.
Pe cale de consecinta, va fi respinsa ca ramasa fara obiect cererea de constatare ca abuziva doar a unor dispozitii din acest act aditional, formulata de altfel, de catre reclamanti, subsidiar, in masura in care nu s-ar fi admis cereea de anulare a actului aditional in intregime.
În ce privește excepția prescripției a restituirii sumelor incasate de banca în temeiul clauzelor instanța o va respinge, cu motivarea că, deși este adevărat că Legea nr. 193/2000 nu prevede, ca sancțiune, anularea clauzelor cu caracter abuziv, ci inopozabilitatea (sau ineficacitatea) acestora în raport cu consumatorul, însă, așa după cum se va arăta mai jos, regimul juridic al acestei sancțiuni este practic identic cu al nulității absolute, acest lucru decurgând din practica Curții de Justiție a Uniunii Europene. Astfel, în ce privește natura interesului protejat, norma respectivă ocrotește un interes general, si nu unul individual, așa cum susține pârâta. De altfel, chiar susținerea pârâtei este contradictorie în conținut, fiind evident faptul că legea ocrotește o categorie generică, aceea a consumatorilor, și nu o persoană particulară, strict determinată.
Legea nr. 193/2000 nu reprezintă decât transpunerea în legislația românească a Directivei nr. 93/13/CEE, or, potrivit jurisprudenței Curții Europene de Justiție, dispozițiile acestei directive sunt de ordine publică (cauza Mostaza Claro).
Tot în acest sens, în cauza C-76/10 Pohotovost’ s.r.o. Vs Iveta Corčkovská, în considerentul nr. 50 s-a precizat că „dată fiind natura și importanța interesului public pe care se întemeiază protecția pe care Directiva nr.93/13/CEE o asigură consumatorilor, art.6 din acesta trebuie să fie considerat ca o normă echivalentă cu normele naționale care ocupă, în cadrul ordinii interne, rangul de ordine publică. În același sens, în cauza Salvat Editores SA v José M. Sánchez Alcón Prades C-241/98, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat că recunoaște judecătorului puterea de a declara din oficiu, ca nule, clauzele abuzive ale unui contract” arătând totodată că această putere „se încadrează pe deplin în contextul general al protecției speciale pe care directiva tinde să o recunoască interesului colectivității, care, făcând parte din ordinea publică economică, depășește interesele specifice ale unor părți. Există, cu alte cuvinte un interes public ca aceste clauze prejudiciabile pentru consumator să nu-și producă efectele”.
Așa după cum se poate constata din examinarea cererii introductive formulată de către reclamanți, aceasta nu se referă la vicierea consimțământului ci la constatarea caracterului abuziv al unor clauze în contractul de credit, or, după cum s-a arătat mai sus, consecința constatării caracterului abuziv al unor clauze este echivalentă cu constatarea nulității absolute a acestora, nefiind aplicabilă sancțiunea existentă în cazul nulității relative, și anume anularea clauzei respective.
După cum s-a arătat mai sus, potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care, potrivit dispozițiilor constituționale și ale Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, este obligatorie pentru instanțele românești, există un interes public ca aceste clauze, constatate ca fiind abuzive pentru consumator, să nu-și producă efectele, recunoscând judecătorului național puterea de a le declara nule, chiar din oficiu.
Prin urmare, neputând fi vorba de o nulitate relativă, nu sunt aplicabile dispozițiile art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, nulitatea absolută putând fi invocată oricând, ca atare, dreptul la acțiune al reclamanților neputând fi apreciat ca prescris.
Exceptia lipsei de interes a anulării comisionului de risc (art. 3.7) invocata de parata prin intampinare, urmeaza a fi respinsa, intrucat, indiferent de imprejurarea ca parata nu a perceput sume reclamantilor cu acest titlu, aceasta nu inseamna legalitatea mentinerii in contract a unei atari dispozitii. Simpla inscriere in contract a unei atari dispozitii este cea care intereseaza sub aspectul verificarii legalitatii contractului, fiind indiferent faptul ca parata a ales sa nu fac aplicarea acestei dispozitii, acest aspect tinand, in contextul actual – cat timp aceasta prevedere exista, de simpla sa vointa.De asemenea, va fi respinsa si excepția nulității cererii, aceasta fiind motivata corespunzator.
In ce priveste cererea reconventionala formulata de parata, instanta va lua act, pe de o parte, de renuntarea partiala la aceasta, de catre parata (fila 233), iar, pe de alta parte, pentru partea de cerere mentiunuta, va respinge exceptia netimbrarii invocata din oficiu in sedinta din 11.05.2015 si prorogata pentru 5.06.2015, intrucat parata a facut dovada admiterii cererii de reexaminare a obligatiei de plata taxa de timbru.
Asupra fondului cererii reconventionale, cu privire la solicitarea paratei ca instanta sa stabileasca pentru viitor comisionul de administrare printr-o formula de 0,05 % aplicat la sold, instanta apreciaza atari cereri nu pot fi primite, deoarece acest aspect ar presupune o incalcare a principiului libertatii contractuale.
Aceasta intrucat, in cazul constatarii caracterului abuziv al unei clauze contractuale sanctiunea pe care instanta o poate dispune este numai aceea de a inlatura aceasta clauza din contract, potrivit art. 6 si 13 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 193/2000, ci nu de a adapta contractul prin modificarea clauzelor, impotriva si peste vointa ambelor parti. Astfel, cu privire la soarta contractului, privit ca întreg, legea insasi stabilește că un contract afectat de existența unor clauze abuzive se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, dacă după eliminarea acestor clauze, mai poate continua.
Acest aspect s-a retinut si in practica judicara ( decizia 40/2014 a Tribunalului Timis in dosar nr._ ), precum si in practica ICCJ, care prin decizia nr. 3234/23.10.2014 pronuntata in dosar nr._/3/2012 de Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca este gresita interpretarea ca o data constatata ca abuziva o clauza contractuala, instanta ar putea interveni asupra continutului ei, in sensul modificarii ei, in forma solicitata de reclamanti, adica de a interpreta dobanda de referinta variabila ca fiind data de valoarea indicelui de referinta Euribor plus marja fixa de o anume cota procentuala; instanta poate interveni asupra contractului doar in sensul anularii acelei clauze sau parti din clauza care este gasita ca abuziva, contractul urmand sa continue doar daca partile accepta acest lucru. Arata Inalta Curte ca, aceasta concluzie rezulta si din jurisprudenta CJUE, care, in cauza C618/10, a statuat ca instanta nationala nu poate modifica continutl unei clauze abuzive care fugureaza . intre un vanzator sau un furnizor si un consumator; atunci cand constata existenta unei astfel de clauze, instanta nationala trebuie sa dispuna ca aceasta nu se aplica.
Se mai retine, sub aspectul cererii paratei, si ca reclamanta nu mai poate apela la o clauză care a fost anulata, astfel încât odată anulată nu mai poate ființa de această dată în favoarea paratei în privința formulei pe care aceasta o doreste.
Întrucat parata este in culpa procesuala, instanta va dispune obligarea acesteia la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata in suma de 1500 lei, reprezentand onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte acțiunea precizata formulată de reclamantii P. C. si P. I. D., cu domiciliu ales la cabinet avocat Mustiata M. M., din mun. Botosani, Calea N. nr. 72, ., în contradictoriu cu pârâta . SA, cu sediul in Bucuresti, .. 5, sector 2, si sediu ales pentru comunicarea actelor de procedura la . Kingston Petersen, in Bucuresti, Bucharest Business Park, .. 1A, . sector 1.
Ia act de renuntarea reclamantilor la judecata cererii privind dispozitiile art. 5 din contract si dispozitiile art. 2.10 din conditiile generale la contract.
Admite in parte exceptia inadmisibilitatii cererii avand ca obiect constatarea nulitatii clauzelor de la pct. 2.1-26, 2.8, 2.11 din conditii generale, si cererea avand ca obiect obligare parata la emiterea unui nou grafic de rambursare, pe care le respinge ca inadmisibile.
Respinge excepțiile invocate de parata prin intampinare, a prescripției dreptului material la acțiune, exceptia inadmisibilitatii pentru celelalte capete, exceptia lipsei de interes si exceptia nulitatii ca neintemeiate.
Ia act de renuntarea partiala la cererea reconventionala, si respinge exceptia nulitatii cererii reconventionale pentru neplata taxaei de timbru invocata din oficiu.
Respinge cererea reconventionala partiala ca neintemeiata.
Constata nulitatea clauzelor abuzive prevazute la art. 8 lit. a, 8 lit. b din contractul de credit nr. 821/11.09.2007, art. 3.1, 3.7, 3.8 si 3.9 din conditii generale contract, art. 6 si 7 din contract.
Obliga parata la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata in suma de 1500 lei.
Obliga parata la plata catre reclamanta a sumelor de 635,62 Euro comision acordare si 1094,52 Euro comision administrare, cu dobanda legala de la data introducerii actiunii 18.09.2014 si pana la plata efectiva.
Constata nul absolut actul aditional din 21.06.2010, si respinge ca ramasa fara obiect cererea subsidiara de constatare ca abuziva doar a unor dispozitii din acest act aditional.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică din data de 3.07.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. NMA
Tehnored .>
5ex/03.07.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6820/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Partaj judiciar. Sentința nr. 6874/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
