Plângere contravenţională. Sentința nr. 8344/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8344/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 8344/2015
Plângere contravențională
ROMÂNIA
Judecătoria B.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. 7812 /193/2015
Ședința publică din 24 septembrie 2015
Completul compus din:
Președinte - H. F.
Grefier – O. B.
Sentința civilă nr. 8344
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale, formulată de petenta S. M. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea cauzelor aflate pe lista de ședință, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza disp. art. 254 alineat 5 Cod procedură civilă instanța procedează la administrarea probei cu înregistrarea video a faptei consemnate în procesul-verbal de contravenție contestat.
În temeiul art. 244, al.1 Cod procedură civilă instanța constată încheiată cercetarea judecătorească, declară deschise dezbaterile, și nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecare se socotește lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza pentru a se pronunța pe fond.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 4.06.2015 sub nr._ , petenta S. M. a formulat plângere contravențională prin care a contestat procesul verbal de contravenție . nr._ din 23.05.2015, solicitând anularea sancțiunii constând în reținerea permisului de conducere pentru 30 de zile.
În motivare, petenta a arătat că data de 23.05.2015 în jurul orei 20,00 se deplasa cu autoturismul proprietate personală marca Audi A4 cu nr. de înmatriculare_ pe . în apropriere de sediul . intrat în depășirea autoturismului cu nr. de înmatriculare_, neobservând marcajul cu linie continuă ce desparte cele două sensuri de mers. Arată petenta că pentru efectuarea acestei manevre a accelerat pentru depășirea în siguranță a autoturismului, fiind posibil să fie ajuns la viteza menționată de 70 km/h din procesul verbal.
Susține petenta că în acel moment se îndrepta spre locuința personală pentru a ajunge în timp util la copilul său minor, în vârstă de un an ce rămăsese cu bona, deoarece aceasta din urmă trebuia să plece la locuința sa până la ora 20,30, motiv pentru care se grăbea spre casă.
Arată petenta că a achitat amenda în sumă de 390 lei dispusă prin procesul verbal de contravenție și că și-a însușit cele 2 puncte penalizatoare, arătând că are nevoie neapărat de permisul de conducere, fiindu-i necesar în activitatea sa de serviciu și în deplasarea sa către și dinspre locuință.
În susținerea acțiunii, petenta a depus la dosar procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 23.05.2015.
Intimatul, legal citat, nu a trimis reprezentant în fața instanței, însă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că petenta a fost sancționată pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 120 alin.1 lit.i din HG nr. 1391/2006, art.147 pct.1 din HG nr. 1391/2006 și art.108 alin.1 lit.a pct.4 din OUG nr. 195/2002 modificată, reținându-se că în ziua de 23.05.2015, agentul constatator se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu care priveau controlul și supravegherea traficului rutier și acționa conform planificării pe per . mun.B. și în jurul orei 19,55 a fost înregistrat cu mijloace tehnice omologate și avizate tehnologic, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, care efectua manevra ilegală de depășire a unui autoturism. De asemenea petenta a depășit viteza regulamentară înregistrându-se o viteză de 70 km/h și nu a avea asupra sa permisul de conducere.
A menționat intimatul că, în urma constatării abaterii, agentul constatator a procedat la oprirea autoturismului, conducătorul acestuia fiind identificat, i s-a adus la cunoștință despre abaterea care a fost săvârșită și, de asemenea, măsurile ce urmează a fi dispuse.
Intimatul a apreciat că fapta este probată, corect încadrată juridic, sancțiunile aplicate sunt în limitele legale și că nu există nicio încălcare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție.
În dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție.
În conformitate cu art. 223 alineat 3 Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului unității.
Instanța a administrat la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 23.05.2015 întocmit de intimatul I. Județean de Poliție B., petenta S. M. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 390 lei pentru încălcarea prevederilor art. 108 alin.1 lit.a pct.4 din OUG nr. 195/2002, republicată și modificată, cu 390 lei pentru încălcarea prevederilor art. 120 alin.1 lit.i din HG nr. 1391/2003 și cu sancțiunea Avertisment pentru încălcarea prevederilor art. 147 pct.1 din HG nr. 1391/2003,, reținându-se în sarcina acesteia că, în ziua de 23.05.2015, ora 19,55, a fost înregistrată cu mijloace tehnice omologate și avizate tehnologic, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, care efectua manevra ilegală de depășire a unui autoturism. De asemenea petenta a depășit viteza regulamentară înregistrând o viteză de 70 km/h și nu a avea asupra sa permisul de conducere.
Petenta a semnat de luare la cunoștință procesul verbal cu mențiunea „ nu are obiecții”.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 15.07.2012, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Instanța subliniază că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Instanța consideră că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 108 alin.1 lit.a pct.4 din OUG nr. 195/2002, republicată și modificată potrivit căruia se constituie contravenție “ depășirea cu 10 - 20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Potrivit art. 120 alin. 1 lit. i) din H.G. nr. 1391/2006pentru aprobarea Regulamentului de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, se interzice depășirea vehiculelor:
i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
În fine, potrivit art. 147 pct.1 din HG nr. 1391/2006pentru aprobarea Regulamentului de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de autovehicul este obligat:
(1) “ să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare”
În fapt, instanța reține că petentei i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina acesteia responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, însă acesta nu a propus probe în susținerea plângerii formulate și nu s-a prezentat în instanță pentru a viziona CD-ul cu înregistrarea video a contravenției.
În acest sens, se înscrie și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza I. P. contra României în care Curtea a observat că, în ceea ce privește dreptul la apărare al petentului din speța respectivă, analizând exclusiv datele cuprinse în hotărârile judecătorești pronunțate, instanțele i-au dat ocazia de a-și prezenta punctul de vedere, în special în ce privește declarația privind faptul că agentul constatator nu a avut în vedere normele metodologice de verificare a aparatelor radar sau de a solicita administrarea probelor pe care le aprecia pertinente.
Cu toate acestea, instanța a reținut că petenta s-a limitat la expunerea unor motive de netemeinicie a procesului-verbal, fără a solicita administrarea vreunei probe în acest sens. Curtea a reamintit că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează. Potrivit Convenției, rolul Curții nu este de a decide dacă declarațiile de martori au fost admise în mod corect ca probe, ci dacă întreaga procedură, incluzând modul în care proba a fost obținută, este echitabilă (a se vedea Doorson c. Țărilor de Jos, 26 martie 1996, par. 67; V. Mechelen și alții c. Țărilor de Jos 23 aprilie 1997, par. 50).
Ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul că instanțele naționale i-au oferit petentei cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Prin urmare, Curtea a constat că singurele probe pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator, reclamantului dându-i-se pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.
În speță, instanța reține că la dosarul cauzei se află înregistrarea video a abaterii din care se observă că autoturismul marca Audi A4 cu nr. de înmatriculare_ efecta manevra ilegală de depășire a unui autoturism și că autoturismul rula cu o viteză de 70 km./h în localitate.
Astfel, în cauza dedusă judecății, instanța constată că petenta nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acesteia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat, prin procesul-verbal contestat reținându-se în sarcina sa că, în ziua de 23.05.2015, ora 19,55 a fost înregistrată cu mijloace tehnice omologate și avizate tehnologic, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, care efectua manevra ilegală de depășire a unui autoturism și de asemenea autoturismul rula cu o viteză de 70 km./h în localitate.
În consecință, cu toate că petenta a contestat prin prezenta plângere situația de fapt, astfel cum a fost reținută de către agentul constatator, instanța consideră că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Noul Cod de procedură civilă. Astfel, instanța apreciază că petenta se face vinovată de contravențiile reținute în sarcina sa.
Cu privire la sancțiunea complementarã a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, instanța reține cã potrivit art. 96 alin.1 din O.U.G. 195/2002 sancțiunile contravenționale complementare, printre care și cea aplicată în cauză, se aplicã prin același proces verbal prin care se aplicã și sancțiunea principalã a amenzii sau avertismentului.
În conformitate cu prevederile art.100 alin.3 din OUG nr.195/2002, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a uneia sau mai multor contravenții prevăzute de acest text de lege atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Devreme ce aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile este o sancțiune contravențională complementară, care se aplică automat pe lângă sancțiunea contravențională principală în sensul prevederilor art.96 din O.U.G .nr.195/2002, modificată, ca atare poate fi anulată numai în situația anulării procesului-verbal, nu și în situația în care acesta a fost modificat prin înlocuirea amenzii cu avertisment. Astfel, aplicarea avertismentului nu este de naturã sã excludã aplicarea punctelor de penalizare.
Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petenta S. M. în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean B., ca neîntemeiată, menținând dispozițiile cuprinse în procesul verbal de contravenție . nr._ din 23.05.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, plângerea contravențională, formulată de petenta S. M., cu domiciliul în B.,..2,.,. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în municipiul B., Bulevardul M. E., nr. 57, județul B..
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare la Tribunalul B., cerere care se va depune la Judecătoria B.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2015
Președinte, Grefier,
Redactat H.F./Tehnoredactat O.B.
Ex.5/15.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8296/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2524/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
