Pretenţii. Sentința nr. 8261/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8261/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 8261/2015
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința Publică din data de 04.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – B. N.-E.
GREFIER – C. I. V.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8261
Pe rol cauza civilă având ca obiect pretenții, privind pe reclamanta S.C. D. .. în contradictoriu cu pârâta ÎNTREPRINDEREA I. O. V. M..
Procedura legal îndeplinită.
La apelul realizat în ședința publică, răspunde reprezentantul pârâtei, numita O. V. Miahela.
Procedura de citare fiind legal îndeplinită, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței stadiul în care s-a aflat dosarul, măsurile dispuse de instanță, modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Reprezentantul pârâtei depune la dosarul cauzei înscrisuri reprezentate de copii ale chitanțelor prin care a fost achitat debitul datorat reclamantei.
Instanța ia act de depunerea acestor înscrisuri și văzând că nu sunt alte cereri ori probe de administrat, acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul pârâtei solicită instanței respingerea cererii având în vedere că debitul a fost achitat.
Instanța, în temeiul art. 244 NCPC, declară încheiată cercetarea procesului și, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre deliberare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față instanța constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 22.12.2014 sub nr._ reclamanta S.C. D. .. a solicitat în contradictoriu cu pârâta ÎNTREPRINDEREA I. O. V. M., ca instanța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 1208,82 lei cu titlul de marfă livrată și la plata sumei de 4671,01 lei penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată. În motivare reclamanta a arătat că a livrat pârâtei mărfuri alimentare și nealimentare, conform facturilor depuse la dosar, aceasta însușindu-și marfa primită prin semnarea și ștampilarea acestora, cuantumul debitului fiind de 1208,82 lei. A mai arătat reclamanta că potrivit mențiunilor din fiecare factură pârâta s-a obligat la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,5 % pe zi iar cuantumul acestora este de 4671,01 lei. În drept au fost invocate prevederile art.1270, art.1650 și art.1538 Cod civil. În dovedire au fost depuse înscrisuri. Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.115 din Legea 85/2014. Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele: Între părți s-au desfășurat relații comerciale concretizate în furnizare de mărfuri, pentru care s-au emis facturile fiscale depuse la dosar. Pârâta nu a achitat debitul, astfel cum rezultă din situația facturilor, rămânând astfel o sumă neachitată de 1208,82 lei.
În prezenta cauză, instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada că deține împotriva pârâtei o creanță certă, lichidă și exigibilă pentru următoarele motive:
Sub aspectul certitudinii creanței, potrivit art.662 alin.2 Cod procedură civilăcreanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. În speță, reclamanta pretinde executarea de către pârât a obligației de plată a sumei de 1208,82 lei, creanță ce își are izvorul în facturile fiscale emise de către reclamantă.
Factura comercială are natura juridică a unui înscris sub semnătură privată care face dovadă împotriva emitentului și în favoarea destinatarului ei, însă în condițiile în care factura este acceptată la plată de către destinatar ea face dovadă și împotriva acestuia în ceea ce privește existența actului juridic și executarea operațiunii care constituie obiectul ei. Acceptarea poate fi expresă prin semnarea sau ștampilarea facturilor de către persoana împuternicită în acest sens de către societatea pârâtă sau poate fi tacită, dacă rezultă cu certitudine din acte sau fapte ale acesteia.
În speță, facturile fiscale care atestă creanța reclamantei au fost acceptate la plată de către pârâtă în mod tacit întrucât acesta nu a contestat cuantumul facturilor fiscale, deși avea această posibilitate. În ceea ce privește condiția lichidității creanței, conform art.662 alin.3 Cod procedură civilă creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Raportat la cauza dedusă judecății, instanța reține că lichiditatea creanței rezultă din facturile fiscale emise, în valoare totală de 1208,82 lei, care atestă obligația pârâtei de plată a serviciilor prestate.
Și condiția exigibilității creanței, prevăzute de art.662 alin.4 Cod procedură civilă este îndeplinită, având în vedere că, în cuprinsul facturilor fiscale se precizează momentul împlinirii scadenței obligației, termene care în mod vădit s-au împlinit.
În aceste condiții instanța constată că reclamanta are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei, a cărei executare se poate îndeplini în natură, respectiv, prin plata unei sume de bani, pârâta nefăcând dovada achitării acesteia, deși, îi revenea această obligație, motiv pentru care urmează să admită capătul principal de cerere și să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1208,82 lei, reprezentând debit restant.
La termenul de astăzi s-a prezentat în instanță reprezentantul pârâtei care a depus la dosarul cauzei chitanțele reprezentând plata debitului restant datorat reclamantei.
Având în vedere înscrisurile depuse de reclamantă prin care se atestă plata debitului datorat, instanța va respinge cererea reclamantei ca rămasă fără obiect.
Referitor la cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 4671,01 lei reprezentând penalități de întârziere instanța constată că în cuprinsul facturilor fiscale a fost înserată clauza potrivit căreia se vor achita daune moratorii de 0,5 % pe zi în caz de neplată la scadență.
Instanța constată că între părți nu s-au încheiat raporturi contractuale sub forma înscrisului unic în care să se înscrise o clauză penală privind sancționarea părții în culpă pentru neexecutarea obligațiilor contractuale iar faptul, că în facturi vânzătoarea a înscris o mențiune, în sensul că, pentru întârzieri la plată, se aplică daune moratorii de 0,5 % pe zi de întârziere, nu constituie o clauză penal, neexistând acordul părților exprimat de persoane ce sunt îndreptățite, în condițiile legii să angajeze părțile contractante.
Față de dispozițiile art.453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada avansării cheltuielilor de judecată, motiv pentru care instanța va respinge ca nedovedită cererea acesteia de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. D. .. cu sediul Suceava, ., nr.47, județul Suceava în contradictoriu cu pârâta ÎNTREPRINDEREA I. O. V. M. cu sediul în localitatea Băiceni, județul B., ca rămasă fără obiect. Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere ca neîntemeiat. Respinge ca nedovedită cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B.. Pronunțată în ședință publică, azi 23.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. BNE /tehnored. CMA
4 ex., 25.09.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8296/2015.... → |
|---|
