Plângere contravenţională. Sentința nr. 8908/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8908/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 8908/2015
Dosar nr._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 5 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. A.
GREFIER: L.-M. V.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8908
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul M. I., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.-CESTRIN.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 21 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 26.03.2015, sub numărul_, petentul M. I., în contradictoriu cu intimata CNADNR S.A.-CESTRIN, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție ., nr._/10.04.2012.
În motivarea plângerii, petentul a arătat respectiva contravenție reținută în sarcina sa a fost săvârșită în data de 3.12.2011, sancțiunile fiind aplicate prin procesul verbal întocmit la data de 10.04.2012, actul sancționator fiindu-i comunicat la 17.03.2015, după 3 ani și, pe cale de consecință, invocă excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale.
A mai considerat petentul că procesul verbal încheiat este lovit de nulitate absolută, întrucât nu conține semnătura olografă a agentului constatator, potrivit Deciziei nr. 6/16.02.2015 pronunțată de ÎCCJ .
În drept, petentul a invocat disp. art. 31 din OG 2/2001 și O.5. 15/2002.
În dovedirea plângerii, petentul a depus, la dosar, în copie: cartea de identitate, procesul verbal de constatare a contravenției și notificare CNADNR.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 22.04.2015, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și netemeinică și, în subsidiar, menținerea procesului-verbal ca fiind temeinic și legal.
Intimata a înțeles să invoce, pe cale de excepție, tardivitatea formulării plângerii contravenționale, arătând că procesul verbal a fost comunicat petentului în anul 2012, conform dovezii de comunicare, iar plângerea acestuia a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la 26.03.2015, cu mult peste expirarea termenului legal de contestație, de 15 zile.
În fapt, a arătat intimata că, la data de 3.12.2011, pe DN 2 km115+80m, localitatea Mărăcineni, jud. B., vehiculul cu nr. înmatriculare_, aparținând petentului, a fost surprins circulând fără a deține rovinieta valabilă, sens în care la data de 10.04.2012 a fost întocmit procesul verbal de contravenție ., nr._.
A precizat intimata că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ îndeplinește toate condițiile prev. de O.G. nr. 15/2002, fiind întocmit cu respectarea art. 9 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale S.I.E.M.G.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. Mai mult, procesul verbal conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator B. D. A., cu certificatul calificat emis de CertSign S.A.
A menționat că, petentul a interpretat greșit art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, apreciind că răspunderea contravențională a acestuia este prescrisă, întrucât fapta a fost săvârșită la data de 3.12.2011, iar amenda a fost aplicată la data de 10.04.2012, când a fost întocmit procesul verbal de contravenție.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. 2/2001, ale O.G. 15/2002, ale Legii 455/2001 și Ordinul M.T.I. nr. 769/2010.
În conformitate cu dispozițiile art. 411, alin. 1, pct. 2 C.pr.civ., intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire, intimata a depus, la dosar, în copie, înscrisuri.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând cu prioritate excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . 12, nr._/10.04.2012 încheiat de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, prin CESTRIN București, petentul M. I. a fost sancționat contravențional, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
În cuprinsul actului de constatare a contravenției s-a reținut că, în data de 3.12.2011, vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat pe DN 2 KM.115+80m, pe raza localității Mărăcineni, jud. B., fără a deține rovinietă valabilă, faptă prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 și sancționată potrivit art. 8 alin. 2 din același act normativ.
Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa petentului, motiv pentru care nu a fost semnat de acesta.
Petentului i s-a comunicat procesul verbal de contravenție încheiat la data de 10.04.2012 prin afișare, la domiciliul acestuia, la data de 26.04.2012 ( conform procesului verbal de la dosar-fila 17). Intimatul nu a făcut dovada că mai întâi a încercat comunicarea procesului verbal de contravenție prin poștă, cu aviz de primire .
Comunicarea procesului verbal de contravenție, așa cum prevede art. 27 din OG nr. 2/2001 se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului, operațiunea de afișare fiind consemnată într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Prin plângerea formulată, petentul contestă că i s-ar fi comunicat procesul verbal de contravenție, prin afișare la domiciliu, susținând că a aflat de conținutul acestuia cu ocazia comunicării prin poștă la data de 17.03.2015 (fila 10).
Obligația de a dovedi data la care a fost comunicat procesul-verbal revine, în temeiul art. 25 alin. 2 din OG nr. 2/2001 organului constatator, iar nu contravenientului.
Scopul comunicării procesului verbal de contravenție nu este pur formal, ci trebuie să asigure petentului cunoașterea efectivă a acestuia și posibilitatea de a contesta legalitatea și temeinicia actului. În condițiile în care nu există certitudinea că procesul verbal a ajuns efectiv la cunoștința contravenientului, existând așadar un dubiu cu privire la regularitatea comunicării, acest dubiu îi profită petentului.
De altfel, prin Decizia Î.C.C.J. nr. 10 din 10 iunie 2013 (RIL) dată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. 1, art. 25 alin. 2 și art. 31 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare-obligatorie pentru instanță, s-a statuat că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Cu toate că procesul verbal a fost încheiat la o dată anterioară publicării deciziei sus menționate, considerentele Curții confirmă practica instanțelor care au apreciat că procedura de comunicare a procesului verbal de contravenție prin afișare trebuie precedată de o comunicare prin poștă, cu aviz de primire, iar atunci când persoana sancționată contravențional, deși avizată, nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru ridicarea corespondenței ori a refuzat primirea corespondenței, autoritatea din cadrul căreia face parte agentul constatator trebuie să procedeze la comunicarea actului prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului.
Nefiind precedat de o comunicare anterioară prin poștă, cu aviz de primire, procesul verbal de afișare este nelegal din această perspectivă.
Ca atare, instanța apreciază ca nelegală modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție către petent și pe cale de consecință va respinge excepția tardivității plângerii contravenționale, ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul cauzei
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, potrivit art. 16 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petentă, instanța reține că acesta nu a fost întocmit cu respectarea mențiunilor obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsind semnătura olografă a agentului constatator.
Instanța reține că, deși procesul-verbal de constatare a contravenției cuprinde data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, termenul de exercitare a caii de atac și organul la care se depune plângerea, acesta nu cuprinde semnătura olografă a agentului constatator.
Astfel, potrivit art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul–verbal de constatare a contravenției.
În situația acestor contravenții, constatate cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, potrivit art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, modificată și completată, procesul-verbal de constatare se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese- verbale de constatare a aceleiași contravenții.
Art. 10 din O.G. nr. 15/2002 conține o normă de trimitere la O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, astfel încât această reglementare este aplicabilă, ca lege generală, și în privința contravențiilor prevăzute de art. 8 din O.G. nr. 15/2002.
Excepțiile de la aplicarea procedurii contravenționale de drept comun sunt indicate expres și limitativ în cuprinsul O.G. nr. 15/2002 și constau, pe de o parte, în posibilitatea încheierii procesului-verbal de constatare a contravențiilor în condiții derogatorii de la art. 19 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la semnarea procesului-verbal de contravenient și prezența unui martor, atunci când procesul-verbal se încheie în lipsa contravenientului și pe de altă parte, în stabilirea unei competențe teritoriale speciale a instanței care soluționează plângerea contravențională (art. 101 din O.G. nr. 15/2002 derogator de la art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001).
Sub toate celelalte aspecte care nu au primit o soluție legislativă specială prin O.G. nr. 15/2002 prevederile O.G. nr. 2/2001 rămân pe deplin aplicabile.
Instanța reține că, procesul-verbal de contravenție contestat în cauză nu cuprinde semnătura olografă a agentului constatator, ci mențiunea că documentele au fost generate și semnate electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și Hotărârii de Guvern nr. 1259/2001, prin folosirea semnăturii electronice extinse, bazată pe un certificat calificat.
Instanța apreciază că aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică și a Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 1259/2001 este incompatibilă cu procedura contravențională, reglementată de O.G. nr. 2/2001.
Așadar, fără a exclude de plano utilizarea semnăturii electronice extinse în cazul actelor de drept public, atunci când această posibilitate este permisă printr-o dispoziție expresă a legii, pentru a asigura compatibilitatea cu modalitatea în care actul este cunoscut de către destinatarul său, prin raportare la suportul de transmitere a informației, se observă că, în procedura contravențională, reglementată de O.G. nr. 15/2002 (lege specială), care se completează sub aspectele nereglementate expres și distinct cu O.G. nr. 2/2001 (dreptul comun în materie contravențională), de lege lata, o atare posibilitate nu există.
Astfel, potrivit art. 26 alin. (3) și art. 27 din O.G. nr. 2/2001, dispoziții aplicabile, cu titlu de normă generală, în lipsa unor norme speciale, derogatorii în cuprinsul O.G. nr. 15/2002, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, încheiat de agentul constatator în lipsa persoanei sancționate, precum și înștiințarea de plată se comunică acesteia prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului.
Această modalitate de comunicare prin care conținutul informațional al actului emis ajunge la cunoștința destinatarului său presupune eo ipso utilizarea formei scrise clasice, pe suportul de hârtie.
În plus, sfera de aplicare a semnăturii electronice, indiferent de forma acesteia, simplă sau extinsă, rezultă cu evidență dintr-o interpretare gramaticală a dispozițiilor art. 4 pct. 1-4, art. 5, art. 7 din Legea nr. 455/2001.
Astfel, art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001 definește înscrisul în formă electronică ca fiind o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificația inteligibilă destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
Prin urmare, pentru ca un act juridic, înțeles atât ca negotium, cât și ca instrumentum, să intre în sfera de aplicare a Legii nr. 455/2001 trebuie ca manifestarea de voință a celui de la care actul emană să îmbrace forma electronică și, totodată, să ajungă la destinatarul transmiterii în aceeași formă, prin intermediul unor mijloace de transmitere a datelor în format electronic.
Această specificitate distinge înscrisul electronic de înscrisurile pe suport de hârtie.
În caz contrar, atunci când manifestarea de voință a emitentului actului este expediată și ajunge la destinatarul său pe suport de hârtie, înscrisul astfel transmis nu mai este în formă electronică.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Art. 4 pct. 3 din aceeași lege definește semnătura electronică ca reprezentând date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronic și care servesc ca metodă de identificare.
Semnătura electronică extinsă este definită de art. 4 pct. 4 din aceeași lege ca reprezentând semnătura electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: a) este legată în mod unic de semnatar, b) asigură identificarea semnatarului, c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar, d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează, în așa fel încât orice modificare ulterioară acestora este identificabilă.
Din coroborarea acestor dispoziții legale, rezultă că, logic și juridic semnătura electronică se atașează unor date în formă electronică, fiind improprie primirii, de către destinatar, a informațiilor pe suport de hârtie.
Pe baza acestor considerente, instanța arată că procesului-verbal imprimat pe suport de hârtie, comunicat persoanei sancționate în această formă, impusă de art. 27 din O.G. nr. 2/2001, nu i se poate asocia, logic și juridic, o semnătură electronică extinsă.
Raportat la forma de emitere și comunicare a actului, semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie.
Inserarea în cuprinsul procesului-verbal de contravenție transmis persoanei sancționate contravențional pentru fapta prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 a mențiunii că procesul-verbal a fost semnat cu semnătura electronică extinsă și indicarea certificatului calificat emis de furnizorul de servicii de certificare nu pot avea semnificația acoperirii nulității absolute care intervine în condițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, întrucât aceste nulități nu pot fi acoperite.
În același sens este și Decizia nr. 6/2015 a Î.C.C.J., prin care s-a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului, care statuează că:
„În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și alin. (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator”.
Având în vedere starea de fapt expusă și dispozițiile legale incidente, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petentul M. I., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- Cestrin și va anula procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/10.04.2012 întocmit de intimată și măsurile dispuse prin acesta.
Întrucât, în cauză s-a constatat existența unui motiv de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța apreciază că nu se mai impune și analizarea procesului-verbal contestat sub aspectul temeiniciei și nici din perspectiva incidenței prescripției executării sancțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității introducerii plângerii invocată de intimată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Admite plângerea contravențională formulată de petentul M. I., domiciliat în municipiul B., ., ., ., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA- S.A.- prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, cu sediul în București, sector 6, .. 401A, Cod Unic de Înregistrare_, nr. de ordine Reg. ..01.2014, cont bancar RO84 RNCB 0072 0497 deschis la BCR sector 1, reprezentată de dr. ing. B. T..
Anulează procesul-verbal . nr._/10.04.2012 întocmit de intimat și măsurile dispuse prin acesta.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria
B..
Pronunțată în ședință publică, azi 05.10.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. C.A.M./tehnored. L.M.V./ex.4/26.X.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8884/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8890/2015.... → |
|---|
