Plângere contravenţională. Sentința nr. 9930/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9930/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 9930/2015
Plângere contravențională
ROMÂNIA
Judecătoria B.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința publică din 28 octombrie 2015
Completul compus din:
Președinte - H. F.
Grefier – O. B.
Sentința civilă nr. 9930
La ordine judecarea plângerii contravenționale, formulată de petentul H. P. G. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean B..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,
În baza art.131 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, conform prevederilor art. 32, alin.1 din O.G. nr.2/2001.
În privința probatoriului, instanța constată că la cererea de chemare în judecată, petentul a atașat înscrisuri, iar intimatul a atașat la întâmpinare o . înscrisuri.
În temeiul art. 255, alin.1 Cod procedură civilă și al art.258, al.1 Cod procedură civilă apreciindu-le utile, pertinente și concludente pentru soluționarea cauzei, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în temeiul art. 244, al.1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și, în baza art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și trece la soluționarea plângerii.
INSTANȚA,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 29.05.2015 sub nr._, petentul H. P. G. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., anularea procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor CP nr._ din 16.05.2015 întocmit de I.P.J. B. – Serviciul Rutier.
În motivare, petentul arată că în data de 16.05.2015 în timp ce conducea autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Națională din mun.B., a oprit în fața magazinului Kosarom, a pornit luminile de avarie, pentru a coborî o persoană din mașină și pentru a lua bagajul din portbagaj, moment în care în spatele autovehiculului a oprit o mașină de poliție, solicitându-i-se de către agentul de poliție documentele autoturismului.
Arată petentul că a fost întrebat de către agentul de poliție de ce a oprit autoturismul într-o zonă în care este indicatorul Oprirea interzisă și de a ce a pornit luminile de avarie, dacă autoturismul nu are nici o problemă tehnică, spunându-i că va fi sancționat contrravențional.
În subsidiar, solicită anularea procesului verbal contestat si a efectelor produse de acesta.
În dovedire, petentul a depus la dosar înscrisuri.
Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare prin serviciul registratură al instanței la data de 02.07 2015.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii, menținerea procesului-verbal de contravenție și a măsurilor dispuse prin acesta.
În motivarea susținerilor din întâmpinare, intimatul a arătat că în ziua de 16.05.2015, agentul constatator se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu care priveau controlul și supravegherea traficului rutier și acționa conform planificării pe raza mun.B. și în jurul orei 11,126 a constatat direct că petentul a oprit neregulamentar pe prima bandă de circulație în dreptul magazinului Kosarom de pe . marca Ford cu nr. de înmatriculare_, în zonă existând indicatorul „ Oprirea interzisă”. D_ asemenea avea în funcție luminile pe avarie.
Agentul de poliție a procedat la legitimarea conducătorului auto marca Ford cu nr. de înmatriculare_, constatând că se numește H. P. G., aducându-i-se la cunoștință despre abaterea care a fost săvârșită și, de asemenea, măsurile ce urmează a fi dispuse.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare intimata a depus la dosar materialul de verificare care a stat la baza încheierii procesului-verbal de constatare a contravenției și în temeiul art. 223 alin.3 Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Petentul H. P. G. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., anularea procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor CP nr._ din 16.05.2015 întocmit de I.P.J. B. – Serviciul Rutier.
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 16.05.2015 întocmit de I.P.J. B. – Serviciul Rutier, petentul H. P. G. a fost sancționat contravențional cu o amendă în cuantum de 195 lei, pentru săvârșirea contravenției prev.de art. 108 alin.1 lit.a pct.8 din OUG nr. 195/2002 și cu Avertisment pentru săvârșirea contravenției prev.de art. 156 alin.4 din HG nr.1391/2006, reținându-se că la data de 16.05.2015 a oprit neregulamentar autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ pe prima bandă de circulație în dreptul magazinului Kosarom de pe . zonă existând indicatorul „ Oprirea interzisă”. D_ asemenea avea în funcție luminile pe avarie.
Petentul a semnat de luare la cunoștință procesul-verbal, fiind consemnată următoarea mențiune: ” Nu sunt de acord, deoarece eram pe trotuar „
Față de cele consemnate în procesul-verbal, petentul a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, motivând că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Conform dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu, iar petentul nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă pentru a fi analizat de către instanță.
În plus, instanța apreciază că faptele reținute în sarcina petentului au fost descrise suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, astfel încât nu se poate susține că în cauză petentul a făcut dovada existenței unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, constând în aceea că, prin descrierea insuficientă a faptei, este lipsit de posibilitatea efectivă de a supune controlului instanței judecătorești legalitatea și temeinicia actului constatator încheiat, de vreme ce instanța are, pe baza descrierii furnizate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, posibilitatea efectivă de a verifica elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 16.05.2015 întocmit de I.P.J. B. – Serviciul Rutier, respectă condiția legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, care pot fi abordate și cumulativ, atunci când analiza lor separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, respectiv: natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată petentului, în cuantum de 195 de lei, nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință directă, în privința probațiunii, incidența prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și, pe cale de consecință, obligația organelor statului de a convinge instanța în privința vinovăției ”acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentului.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt, în principiu, contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragraful 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În ceea ce privește fapta reținută în sarcina petentului prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 16.05.2015 întocmit de I.P.J. B. – Serviciul Rutier, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 108 alin.1 lit.a pct.8 din OUG nr. 195/2002.
Astfel potrivit dispozițiilor art. 108 alin.1 lit.a pct.8 din OUG nr. 195/2002 : Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:2 puncte de penalizare pentru „ oprirea neregulamentară”, iar art. 156 alin.4 din HG nr. 1391/2006 arată că „ se interzice folosirea triunghiurilor reflectorizante ori a luminilor de avarie în mod nejustificat sau pentru a simula o rămânere în pană în locurile unde oprirea ori staționarea este interzisă „
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor, instanța consideră că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
În situația în care agentul nu a constatat personal fapta contravențională prezumția de temeinicie nu poate funcționa, întrucât nu își găsește rațiunea.
Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu aceasta caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității.
Este evident că această rațiune nu se regăsește în situația în care fapta nu este constatată personal. În sprijinul acestei afirmații se poate aduce și argumentul că și Codul Civil tratează diferit mențiunile constatate personal din actele autentice față de celelalte mențiuni.
Așa cum rezultă din actele dosarului, situația de fapt în cauza de față a fost constatată personal de către agentul constatator, iar întreg ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză vine să susțină mențiunile din cuprinsul procesului verbal atacat.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei prevăzute de art. 108 alin.1 lit.a pct.8 din OUG nr.195/2002 republicată.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentului, instanța reține că, potrivit art. 34 din OG nr.2/2001, după verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, hotărăște asupra sancțiunii, iar conform art. 21, alin. 3 O.G. nr.2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale raportat la împrejurările săvârșirii faptei, instanța consideră că aplicarea sancțiunii avertismentului este suficientă pentru îndeplinirea scopului preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale.
Instanța va atrage atenția petentului cu privire la respectarea pe viitor a tuturor obligațiilor legale ce îi revin, în caz contrar, sancțiunile care i se vor aplica vor fi mult mai aspre și nu va mai beneficia de clemență pentru înlăturarea sancțiunilor pecuniare.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 16.05.2015, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul H. P. G. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii în valoare de 195 lei cu sancțiunea Avertismentului și va menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.
Totodată, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă și a dreptului de dispoziție a părților prevăzut de art. 9 Cod procedură civilă, instanța urmează să ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul H. P. G. , cu domiciliul în B., ., ., județul B. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., .. 57, jud. B..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea „Avertisment”.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare la Tribunalul B., cerere care se va depune la Judecătoria B.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 octombrie 2015.
Președinte, Grefier,
Redactat H.F./Tehnoredactat O.B.
Ex.4/12.11.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 9924/2015.... → |
|---|
