Pretenţii. Hotărâre din 11-12-2015, Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 11-12-2015 în dosarul nr. 11927/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 11.12.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – B. I.
GREFIER - P. M.-E.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol judecata pricinii având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta . B. în contradictoriu cu pârâtul S. I..
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 27.11.2015, situație consemnată în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 26.06.2015, în procedura cu privire la cererile de valoare redusă prevăzută de Codul de procedură civilă, reclamanta . B. a chemat în judecată pe pârâtul S. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să oblige pe acesta din urmă la plata sumei de 281,61 lei reprezentând contravaloare cote comune de energie termică aferentă perioadei noiembrie 2011-aprilie 2014 și a sumei de 97,05 lei - penalități de întârziere. Reclamanta a solicitat, de asemenea, cheltuieli de judecată în cuantum de 50 lei și obligarea pârâtului la plata penalităților în procent de 0,04% pe zi de întârziere de la data promovării acțiunii și până la achitarea integrală a debitului.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că a furnizat către Asociația de proprietari nr. 52 B., asociație din care face parte și pârâtul, servicii și utilități cu privire la care se încheiase contractul de furnizare nr. 52T/2010, în temeiul dispozițiilor Ordinului ANRSC nr. 91/2007 și ale Legii nr. 51/2006. Ulterior, s-a semnat actul adițional nr. 1 la contractul de furnizare menționat, act prin care părțile au convenit ca reclamanta să repartizeze, să factureze și să încaseze contravaloarea serviciilor furnizate, în mod individual, pentru toți proprietarii din condominiu.
Învederează reclamanta că, dată fiind calitatea pârâtului de membru al Asociației de proprietari nr. 52, toate actele juridice încheiate de respectiva asociație îi sunt opozabile, inclusiv prevederea că S.C. M. C. SA B. facturează și încasează în mod individual contravaloarea serviciilor prestate. Întrucât pârâtul apare deconectat de la sistemul centralizat de furnizare a energiei termice, în sarcina sa a fost calculată doar valoarea energiei termice utilizate pentru încălzirea spațiilor comune, în temeiul dispozițiilor HG nr. 1588/2007 (art. 52 alin. 1 și art. 32 alin. 3), ale Legii nr. 325/2006 – art. 38 alin. 2, ale Legii nr. 230/2007 – art. 48 alin. 1 și ale Ordinului ANRSC nr. 343/2010 – art. 9, respectiv suma de 281,61 lei aferentă perioadei indicate în petit. Se mai arată că reclamanta a inițiat procedura de conciliere directă, demers care nu a produs efectul scontat.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 325/2006, ale Legii nr. 51/2006, ale Legii nr. 230/2007, ale H.G. nr. 1588/2007, ale Ordinului nr. 483/2008 al ANRSC, ale Ordinului nr. 343/2010 și ale art. 1025-1032 din Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii, s-a administrat proba cu înscrisuri, reclamanta depunând la dosar, în copie, contractul de furnizare și actul adițional invocate, facturi fiscale, invitație la conciliere, situație debit restant.
Cererea a fost legal timbrată, cu taxa judiciară de timbru de 50 lei, în temeiul art. 6 din OG 80/2013.
Reclamanta a solicitat ca judecata să se realizeze fără înfățișarea părților și fără dezbatere orală, instanța constatând, față de motivele acțiunii și față de documentele aflate la dosar, că în speță nu este aplicabilă pe deplin regula caracterului exclusiv scris al procedurii. Ca atare, au fost citate părțile, sens în care s-au reținut dispozițiile art. 1030 alin. 2 coroborat cu art. 1030 alin. 10 din Codul de procedură civilă.
Pârâtul, căruia i s-au comunicat formularul de cerere al reclamantei și copii de pe înscrisurile doveditoare, însoțite de formularul de răspuns, a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, în data de 24.08.2015 (fila 55), prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar, pe fond a solicitat respingerea cererii. Pe cale reconvențională, a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 2000 lei daune materiale și morale, și obligarea acesteia la închirierea contractului de închiriere a instalațiilor de transport și distribuție energie termică, aferente stării de fixație a blocului, utilizate abuziv de reclamantă pentru transportul energie termice la cei 8 proprietari racordați la sistemul centralizat, fără acordul celorlalți 24 coproprietari din condominiu. A mai solicitat rezilierea contractului de furnizare energie termică nr. 52T/01.10.2010. Cu cheltuieli de judecată.
A invocat pârâtul, în principal, excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu este parte în contract, nu i s-a solicitat acordul, nu și-a exprimat consimțământul și nu a semnat convenția de facturare individuală, anexa 4 din contractul de furnizare nr. 52T/2010, care lipsește din contract. Nu a semnat contractul de furnizare nr. 52T/2010 și nu și-a asumat nicio obligație. Reclamanta a încălcat disp. art. 7 pct. 2 și ale art. 1270 al. 1 din Codul civil privind forța obligatorie a contractului, prin faptul că nu a încheiat cu pârâtul convenția de facturare individuală a consumului de energie termică. Nu i s-a adus la cunoștință că va fi preluat de M. C. pentru a fi facturat individual, nu i s-a dat posibilitatea de a-și exprima liber consimțământul în acest sens, contrar disp. art. 4 din Ordinul ANRSC 483/2008, HCL 220/2009, HCL 291/2009, art. 2 din HCL 369/2010 și art. 7 pct. 2, art. 23 din contractul de furnizare nr. 52T/2010. Prin semnarea actului adițional nr. 1 la contractul de furnizare nr. 52T/2010 nu se suplinește neîncheierea convențiilor de facturare individuală anexa 4 la contractul de furnizare nr. 52T/2010. Actul subsecvent încheiat este o încercare a M. C. de eludare a dispozițiilor anterior menționate.
În subsidiar, a arătat pârâtul că înțelege să conteste modalitatea, calculul și cuantumul debitului de 378,66 lei. Reclamanta a calculat abuziv, cu încălcarea disp. art. 2517 Cod civil, penalități în sumă de 10,61 lei, pentru debite prescrise, respectiv pentru 5 facturi.
Susține pârâtul că nu există în spațiul comun al bolului în care locuiește instalație de încălzire, coloane termice, calorifere, respectiv în hol intrare, uscător, subsol, scara blocului. Datorită lipsei instalații de încălzire, nu există posibilitatea fizică a încălzirii spațiului comun al blocului, aspect confirmat prin adeverințele nr. 203/20.02.2014, 212/18.03.2012, 213/18.03.2014 ale Asociației de Proprietari nr. 52 B.. Potrivit adeverinței nr. 450/24.01.2011 a Asociației de Proprietari nr. 52 B., înregistrată la M. C. sub nr. 232/24.01.2011, coloanele de distribuție energie termică, dispuse în subsolul blocului, sunt izolate termic. Izolarea cu canal termic s-a făcut pentru prevenirea pierderilor de energie termică, iar nu pentru încălzirea subsolului tehnic al blocului. Conductele de distribuție energie termică din subsolul blocului, izolate cu canal termic, nu au rolul de a încălzi subsolul blocului.
Eventuala disipare de energie reprezintă o pierdere de energie termică, iar nu un consum de energie termică pentru încălzirea unui spațiu comun. Operatorul utilizează gratuit aceste coloane, nu le întreține, nu le izolează termic. Nu există vreun consum de energie termică aferent încălzirii spațiului comun al blocului. Din cei 32 de proprietari de apartamente și garsoniere din . racordați la sistemul centralizat, având centrale proprii, iar 8 proprietari sunt racordați. Obligația de plată nu este legală. Reclamanta încearcă să ascundă în cadrul consumului plata contravalorii pierderilor tehnologice de energie termică ce aparțin furnizorului, pe care le facturează drept consum pentru încălzirea spațiului comun. Astfel, obiectul contractului de furnizare nr. 52T/2010 este ilicit, conform disp, art. 1225 al. 1 și 3 din Codul civil.
Menționează pârâtul că acțiunea reclamantei este lipsită de temei legal. Susținerea reclamantei că nici un proprietar nu poate renunța la dreptul său de proprietate asupra cotei părți din instalațiile comune și că este obligat la plata cotelor de întreținere pentru acestea, este contrară dispozițiilor legale. Sunt încălcate astfel disp. art. 544 al. 2 din Codul civil. Conform art. 654 al. 2 Cod civil, cheltuielile legate de coloanele de distribuție energie termică din subsolul blocului, utilizate de M. C. pentru furnizarea exclusivă de energie termică celor 8 proprietari din . acestui serviciu, cad în sarcina exclusivă a acestora, inclusiv eventualele pierderi de energie termică din coloanele de distribuție din subsolul blocului.
La semnarea contractul de furnizare nr. 52T/2010 președintele Asociației de proprietari nr. 52 nu a avut împuternicirea Adunării Generale și a Comitetului executiv a asociației. Astfel, s-au încălcat disp. art. 1301 Cod civil. La fel, actul adițional nr. 1 la contractul de furnizare nr. 52T/2010 a fost semnat de președintele Asociației de proprietari nr. 52, în calitate de reprezentant al membrilor asociației, fără a aduce la cunoștință și a consulta membrii asociației și fără a ava mandatul Adunării generale a membrilor asociației. În consecință, s-au încălcat disp. HCL 220/2009, HCL 291/2009, art. 2 din HCL 369/2010 și art. 7 pct. 2, art. 23 din contractul de furnizare nr. 52T/2010. Cheltuielile cu privire la întreținerea, repararea și exploatarea părților comune sunt în sarcina celor 8 coproprietari racordați la sistemul centralizat de energie termică.
A invocat pârâtul nulitatea absolută a contractului, întrucât este incomplet, lipsesc convențiile de facturare individuală, anexele 4 din contractul de furnizare nr. 52T/2010. Reclamanta a încălcat disp. art. 2 din HCL 369/21.12.2010. Consimțământul său este viciat, întrucât nu i s-a dat posibilitatea de ași exprima acordul cu privire la încheierea contractului de furnizare și a convenției de facturare individuală. Obiectul contractului de furnizare nr. 52T/2010 este ilicit, conform disp. art. 654 al. 2 din Codul civil, întrucât nu există obligația legală de plată a unor costuri privind exploatarea coloanelor de distribuție energie termică utilizate exclusiv de către reclamantă, în beneficiul a 8 proprietari din . centralizat de încălzire. Cauza contractului nu există, întrucât nu este racordat la încălzirea centralizată din anul 2002, nu a beneficiat de încălzirea spațiului comun al blocului, care nu era dotat c instalație de încălzire. Nu i s-a adus la cunoștință intenția de încheiere și semnare a contractului de furnizare, și convenția de furnizare individuală a consumului de energie termică pentru consumatori, și nu i s-a solicitat să o semneze. Cauza contractului de furnizare nr. 52T/2010 este imorală, conform disp. art. 1236 al. 3 din Codul civil, deoarece îi este impus nelegal, cu forța.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 2000 lei daune materiale și morale, întrucât l-a acționat nelegal în judecată. Reclamanta a solicitat nelegal plata unor servicii nesolicitate și neasumate de pârât. Reclamanta i-a trimis ani de zile facturi de plată emise nelegal, a solicitat nelegal plata unor pierderi tehnologice, prezentate drept consum pentru încălzirea spațiului comun, care nu are instalație de încălzire, și facturate, prin dol. S-au încălcat disp. art. 654 al. 2 din Codul civil. Deși a plătit pentru izolarea țevilor instalației cu alimentare cu energie termică, fără a fi racordat la sistemul centralizat, reclamanta a continuat să emită facturi nelegale, prin care a solicitat plata contravalorii pierderilor de energie termică furnizată celor 8 apartamente racordate la sistemul centralizat de energie termică, pierderi cu care locatarii care nu sunt racordați nu au nicio legătură. Subsolul blocului nu este amenajat cu boxe, este un spațiu destinat instalațiilor tehnice, insalubru și inundat mai tot timpul.
Subliniază pârâtul că a notificat . că nu are nicio obligație de plată generată de un contract sau convenție, deoarece este deconectat de la sistemul de încălzire centralizată din 2002 și nu a semnat sau împuternicit pe nimeni să-l reprezinte într-o relație comercială de tip contractual cu reclamanta.
De asemenea, a solicitat pârâtul obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât a formulat prezenta acțiune fără temei legal. A mai solicitat obligarea reclamantei la închirierea contractului de închiriere a instalațiilor de transport și distribuție energie termică, aferente stării de fixație a blocului, dispuse în subsolul blocului și în apartamente, potrivit principiului simetriei juridice. Reclamanta le utilizează gratuit pentru transportul energiei termice la cei 8 proprietari racordați la sistemul centralizat, exclusiv în favoarea acestora, fără acordul celorlalți proprietari din condominiu, fără contract de închiriere și fără a le întreține.
Întrucât reclamanta solicită plata contravalorii unor servicii neprestate, arată pârâtul că solicită obligarea reclamantei la plata chiriei aferente cotei parte indivize, îi revine din instalația de încălzire existentă în starea de fixație a blocului, conform cotei părți indiviză, utilizată de reclamantă pentru prestarea serviciilor de furnizare energie termică celor 8 proprietari racordați la sistemul de încălzire centralizată.
Solicită pârâtul să se dispună obligarea reclamantei să încheie contract de închiriere a porțiunii de 3,6 m din cele 3 coloane tur de alimentare cu agent termic și cele 3 coloane retur de evacuare agent termic, care fac parte din starea de fixație a apartamentului său și sunt proprietatea sa și pe care reclamanta le utilizează abuziv, fără acordul său și fără a plăti chirie pentru ele.
A solicitat pârâtul obligarea reclamantei la rezilierea contractului, în partea ce îl privește, în temeiul disp. art. 41 alin. 2 din Legea 51/2006, având în vedere că nu a cunoscut existența acestuia, nu a dorit să îl încheie, nu l-a solicitat, nu l-a semnat, nu și l-a asumat și nu a împuternicit sau mandatat pe nimeni să îl semneze. Reclamanta nu a încheiat cu el convenția de facturare individuală a consumului de energie termică - anexa 4 la contractul de furnizare nr. 52T/2010, prin dol înlocuind-o cu actul adițional nr. 1 la contractul de furnizare. A mai arătat că solicită rezilierea contractului de furnizare nr. 52T/2010, în temeiul disp. art. 1276 al. 2 Cod civil, având în vedere clauza abuzivă, prevăzută la art. 5 al. 1 din contract, referitoare la încheierea acestuia pe durată nedeterminată.
În subsidiar, pârâtul a arătat că înțelege să conteste modalitatea, calculul și cuantumul debitului de 378,66 lei, ca fiind fără temei legal. Subsolul blocului în care locuiește are instalația de energie termică cu țevile izolate cu canal termic, fapt confirmat prin Adeverința nr. 450/24.01.2011 a Asociației de Proprietari nr. 52 B.. În cadrul sumei de 97,05 lei penalități de întârziere este inclusă suma de 10,61 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate nelegal pentru debite prescrise ca urmare a depășirii termenului general de prescripție de 3 ani, aferente facturilor nr._/31.10.2010,_/30.11.2010,_/31.12.2010,_/31.01.2011,_/28.02.2011,_/30.04.2011,_/31.03.2011. Astfel, s-au încălcat disp. art. 2517 Cod civil.
În dovedire, pârâtul a depus la dosar înscrisuri.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare și la cererea reconvențională (f. 89), prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâtului ca neîntemeiate și nefondate, și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, reiterând susținerile din cererea principală.
A învederat reclamanta că pârâtul nu a dovedit prejudiciul cauzat de reclamantă. Suma solicitată de pârât cu titlu de daune morale și morale reprezintă o îmbogățire fără justă cauză a acestuia. Obligația de plată a cheltuielilor de judecată cade în sarcina pârâtului, pentru neplata la scadență a debitelor către reclamantă. Fiind vorba de o obligație comercială cu executare succesivă, debitorul se află de drept în întârziere, conform art. 1523 lit. c din Codul civil. Chiria solicitată de pârât pentru instalațiile de transport și distribuție energie termică este nejustificată, întrucât această instalație a fost executată înainte de darea în folosință a scării de . comună a tuturor proprietarilor. Pârâtul nu are calitate să solicite rezilierea contractului nr. 52T/01.10.2010, legal încheiat, în conformitate ci disp. Ordinului 483/2008 al ANRSC. Obiecțiunile formulate de unele asociații de proprietari la semnarea contractului au fost analizate în ședințele publice, la care au participat autoritățile locale și furnizorul. Obiecțiunile s-au negociat și s-a ajuns la un punct de vedere comun.
A solicitat reclamanta să se respingă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului. Pârâtul este membru al Asociației de proprietari nr. 52 B., cu care M. C. a încheiat contractul de furnizare nr. 52T/2010, ca titular de contract în cazul imobilelor tip condominiu, potrivit Ordinului nr. 483/2008 al ANRSC, rezultând că pârâtul se află în relații contractuale cu reclamanta.
Arată reclamanta că semnarea convențiilor nu îi poate fi imputată, întrucât pârâtul se poate prezenta oricând la sediul societății pentru a semna convenția pe care o invocă în apărarea sa. Nici un act normativ nu prevede obligativitatea încheierii de convenții individuale cu toți proprietarii dintr-un condominiu. Consumatorii deconectați de la sistemul centralizat de alimentare cu energie termică rămân în relații contractuale cu furnizorul, întrucât facturarea contravalorii cotelor comune de energie termică de către reclamantă se face în temeiul unor dispoziții legale, iar nu a unor contracte.
Subliniază reclamanta că . B. a montat în imobilul din care face parte apartamentul pârâtului, repartitoare de costuri, societate cu care atât proprietarii branșați, cât și asociați de proprietari a încheiat contract. În baza consumurilor stabilite de . B., s-a procedat la facturarea acestora. Astfel, în condominiul respectiv există instalații comune, respectiv conductele și coloanele din subsol, țevi care tranzitează apartamentele, iar nu calorifere montate la subsol, în uscător și pe casa scării, așa cum susține pârâtul. Obligația de plată a pârâtului este legală, atâta timp cât imobilul în care aceasta deține un apartament este branșat la sistemul centralizat de furnizare a energiei termice. Operațiunea de izolare a țevilor nu scutește pârâtul de contribuția la plata cotelor de energie termică aferente părților comune, și a coloanelor ce trec prin apartamente, conform Ordinului ANRSC nr. 255/2006.
Asociația de proprietari eliberează adeverințe care nu relatează situația reală a subsolului imobilului. Imobilul nu este dotat cu subsol tehnic, cum susține pârâtul și asociația. Deși în adeverința nr. 213, asociația afirmă că în cadrul imobilului nu există coloane de transport, aceasta este imposibil din punct de vedere tehnic, întrucât imobilul este branșat. În noiembrie 2012 în imobil erau branșate 12 apartamente. Izolarea în canal tehnic a țevilor din cadrul apartamentului nu este posibilă, termenul respectiv nici măcar nu există în legislație. Izolarea conductelor de la instalația de distribuție din subsolul blocului nu elimină în totalitate pierderile de căldură, întrucât nu există un izolator perfect, având ca rezultat doar reducerea acestora și facturi mai mici. Executarea lucrărilor de întreținere, reparație și izolare termică a instalației comune de la subsolul blocului este obligația tuturor coproprietarilor din imobil, indiferent dacă sunt sau nu racordați la sistemul centralizat de încălzire. Adresele eliberate de asociație sunt datate cu 18.03.2014, iar perioada vizată în cauză este 11._, iar nu 11.20.11-04.2014, cum din eroare a precizat în preambulul cererii. Situația apartamentelor branșate prezentată de Asociația de proprietari nr. 52 B. în adresa nr. 1091/18.08.2015 este ulterioară perioadei vizate în cauză.
Pârâtul este în eroare când afirmă că nu există nicio convenție semnată de proprietarii din cadrul asociației. Nu există pierderi tehnologice în cadrul imobilului pârâtului. Până la branșamentul din cadrul imobilului, dacă există pierderi, acestea sunt suportate de reclamantă. Ceea ce este după branșament reprezintă coproprietatea locatarilor și consum înregistrat de imobil, coloanele și conductele proprietatea locatarilor. Pârâtul nu a contestat în termen legal facturile transmise de reclamantă.
În final, a învederat reclamanta că, la data la care au fost solicitate, sumele reprezentând contravaloare energie termică și penalitățile de întârziere nu au fost prescrise.
Reclamanta a depus la dosar, anexat răspunsului la întâmpinare, înscrisuri.
Prin rezoluția din data de 06.10.2015, instanța a dispus modificarea obiectului prezentei acțiuni din cerere de valoare redusă în pretenții.
În data de 26.11.2015, pârâtul a depus la dosar noi precizări (f. 111), prin care a solicitat admiterea cererii, reiterând susținerile din întâmpinare și din cuprinsul cererii reconvenționale. A mai învederat pârâtul că instalația de transport și distribuție energie termică, indiferent când este executată, este proprietatea comună a celor 32 coproprietari, iar lui îi revine cota parte de 1/32, care reprezintă dreptul său de proprietate comună dobândit odată cu cumpărarea apartamentului, și pentru care are dreptul legal de a solicita chirie. Reclamanta utilizează în folos propriu cota sa de 1/32 pentru a transporta și distribui energie termică la cei 8 proprietari racordați la sistemul centralizat, pentru care primește contravaloarea serviciilor prestate. Astfel, reclamanta se îmbogățește fără justă cauză.
A învederat pârâtul că reclamanta se contrazice, afirmând, atunci când îi convine, că pârâtul nu este parte la contract și nu are calitatea de a solicita rezilierea contractului, iar, în alte situații, că are calitatea procesuală pasivă. Nu are nicio legătură cu prezenta cauză faptul că sunt montate repartitoare și că cei 8 locatari au contract cu ., cât timp în spațiul comun al blocului, uscător și subsol nu există consum de energie termică pentru încălzirea spațiului comun, întrucât nu există instalație de încălzire. Formulele de calcul prezentate de reclamantă, care se aplică în acele condominii unde spațiul comun este încălzit, nu se pot aplica în condominiile unde spațiul comun nu este încălzit, deoarece nu are instalație de încălzire și, astfel, nu există consum de energie termică. Adeverințele au fost eliberate de Asociația de proprietari nr. 52 B. în perioada 2012-2014, dar, oricum, nu are importanță când sunt eliberate, deoarece situația este aceeași de la construcția blocului din anul 1984. Din cei 4566 membri ai Asociației nr. 52, niciunul nu a semnat convenția de facturare individuală, anexa 4 la contractul de furnizare energie termică nr. 52T/01.10.2010.
În replică, reclamanta a formulat precizări, în data de 22.10.2015, prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâtului ca neîntemeiate și nefondate, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și a reiterat susținerile din acțiune și din răspunsul la întâmpinare și la cererea reconvențională.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Instanța reține că deși cererea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a Codului civil, în cauză sunt incidente prevederile art. 6 alin. 4 cod civil și art. 201 Legea 71/2011 care stabilesc că prescripțiile extinctive începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Prin urmare, legea aplicabilă este Decretul 167/1958 sub toate aspectele atât cele de drept material cât și cele procesuale.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune este o excepție de fond pentru că vizează dreptul subiectiv dedus judecății, absolută întrucât poate fi invocată de oricare dintre părți, de către instanță din oficiu sau de către procuror, în orice stare a pricinii și peremptorie deoarece admiterea acesteia duce la respingerea acțiunii ca fiind prescrisă.
Instanța constată că, în situația unei acțiuni care are ca și obiect recunoașterea și ocrotirea unui drept de creanță, termenul de prescripție se naște din momentul în care titularul dreptului subiectiv civil poate exercita acea prerogativă a dreptului care-i conferă posibilitatea de a uza de forța de constrângere a statului. În speță, din facturile fiscale emisă în perioada 10._ rezultă că pârâtul avea ca termen de plată pentru suma menționată în cuprinsul acestora, intervalul de 15 zile de la data emiterii acestora. În consecință, instanța având în vedere că părțile au stabilit un termen suspensiv de plată în favoarea debitorului, apreciază că dreptul de creanță născut în favoarea creditoarei este unul afectat, ceea ce îi acorda acesteia posibilitatea de a uza de forța de constrângere a statului nu imediat după nașterea dreptului, ci în conformitate cu prevederile Decretului nr. 167/1958 după împlinirea termenului suspensiv acordat în acest sens.
Astfel termenul de prescripție a început să curgă de la data de 31.10.2010, 30.11.2010, 31.12.2010, 31.01.2011, 28.02.2011, 31.03.2011, 30.04.2011, 31.10.2011, 30.11.2011, 31.12.2011, 31.01.2012, 29.02.2012, 31.03.2012, 30.04.2012, și s-a împlinit la data de 31.10.2013, 30.11.2013, 31.12.2013, 31.01.2014, 28.02.2014, 31.03.2014, 30.04.2014, 31.10.2014, 30.11.2014, 31.12.2014, 31.01.2015, 29.02.2015, 31.03.2015, 30.04.2015.
Raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 26.06.2015, instanța reține că acest termen s-a împlinit raportat la facturile fiscale aferente perioadei 10._.
Având în vedere că potrivit art. 1 alin. 2 Decretul nr. 167/1958 odată cu dreptul la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, instanța reține că acțiunea este prescrisă și în privința penalităților de întârziere aferente facturilor fiscale aferente perioadei 10._. Reclamanta nu a făcut dovada unui caz de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripție așa cum sunt acestea reglementate prin art. 13 și art. 16 din Decretul 167/1958.
În consecință, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la facturile emise în perioada octombrie 2010 - mai 2012 care au devenit scadente pana la data de 26.06.2012 și va respinge cererea reclamantei de obligare a paratului la plata penalităților calculate pentru facturile emise în perioada octombrie 2010 - mai 2012 si care au devenit scadente pana la data de 26.06.2012 ca neîntemeiată.
Pârâtul S. I. este membru al Asociației de proprietari nr. 52 B.. În această calitate, potrivit dispozițiilor art. 3 lit. j și art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, și ale art. 32 din Normele Metodologice de aplicarea a Legii nr. 230/2007, pârâtul are obligația de a achita cheltuielile efectuate pentru plata unor servicii legate de proprietățile individuale sau pentru servicii legate de exploatarea, reparația sau întreținerea proprietății comune.
Se mai reține, în același context, că potrivit prevederilor art. 24 alin. 4 din Legea nr. 230/2007, hotărârile asociațiilor de proprietari sunt obligatorii inclusiv pentru proprietarii din condominiu care nu sunt membri ai asociației, astfel încât, chiar dacă pârâtul nu ar fi aderat expres la asociație, nu se poate sustrage îndatoririlor care îi revin în calitate de deținător de imobil. Pe de altă parte, este de observat că prevederile art. 2 alin. 1 din Normele de aplicare ale Legii nr. 230/2007 acordă asociațiilor de proprietari calitatea de reprezentant al membrilor săi (asociațiile se înființează în scopul reprezentării și susținerii intereselor comune ale proprietarilor…). Față de aceste din urmă dispoziții, este de admis că asociațiile în discuție acționează în numele și pe seama proprietarilor, cărora le revine îndatorirea de a onora obligațiile însușite prin reprezentant.
Reține instanța că, în speță, Asociația de proprietari nr. 52 B. a încheiat cu societatea reclamantă contractul de furnizare nr. 52T/01.10.2010, contract prin care (art. 11, art. 9 – fila 47 și urm.) s-a obligat să calculeze consumul de energie înregistrat la beneficiarii finali și să achite contravaloarea acestuia. Prin art. 12 alin. 2 lit. b, s-a mai convenit ca, pentru situația în care nu sunt montate repartitoare de costuri ori sunt deconectări de la instalația interioară de distribuție a energiei termice, cantitatea de energie termică pentru încălzire consumată în spațiile comune se calculează proporțional cu raportul dintre suprafața echivalentă termică a corpurilor de încălzire montate în spațiile comune, luată împreună cu cea a conductelor rețelei interioare de distribuție și încălzire ce traversează spațiile comune și suprafața echivalentă termic totală din condominiu.
În aceeași dată de 01.10.2010, părțile contractante au încheiat și un act adițional la contract (fila 45), act prin care societatea reclamantă a procedat la preluarea atribuției de repartizare, facturare și încasare a contravalorii energiei termice furnizate, în mod individual, proprietarilor de apartamente.
Se reține, pe de altă parte, că obligația suportării cheltuielilor aferente părților comune revine tuturor deținătorilor de apartamente din condominiu, aspect impus de chiar specificul dreptului de proprietate comună forțată. În acest sens, există și unele dispoziții exprese, respectiv art. 32 alin. 3 din HG nr. 1588/2007 - Norme metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 (niciun proprietar de apartament sau de spațiu cu altă destinație decât aceea de locuință nu va fi exceptat de la obligația de a contribui la plata cheltuielilor comune, ca urmare a renunțării la folosirea unei părți din proprietatea comună, a abandonării apartamentului sau a spațiului cu altă destinație decât aceea de locuință ori în alte situații), dispoziții care se aplică situației proprietarilor debranșați de la rețeaua comună de energie termică. Practic, față de prevederile invocate, apare evident că, inclusiv în situația în care asociația de proprietari nu ar fi înțeles să-și însușească obligațiile pentru spațiile comune, în numele tuturor proprietarilor, în sarcina acestora din urmă există și rămâne o obligație de natură legală. De asemenea, prin raportare la împrejurarea că locatarii debranșați beneficiază, în continuare, de servicii pentru spațiile comune, spații pe care le dețin în proprietate, în chip perpetuu și forțat, în cauză pot deveni incidente inclusiv exigențele principiului îmbogățirii fără just temei și ale echității (altfel, locatarii branșați la rețelele comune de termoficare ar fi ținuți să suporte, singuri, contravaloarea încălzirii spațiilor comune, deși nu sunt proprietari exclusivi ai acestora).
Exceptia lipsei calitătii procesuale pasive este neîntemeiată și va fi respinsă. Părtile prezentului dosar sunt subiectii raportului juridic litigios.
Față de dovada stabilirii relațiilor contractuale între . și asociația din care face parte pârâtul, este de prezumat că reclamanta a furnizat/furnizează servicii specifice și către imobilul în care își are locuința partea adversă, situație în care se actualizează regulile speciale reglementate de dispozițiile HG nr. 1588/2007 (art. 52 alin. 1 – cheltuielile cu consumurile comune de energie termică din spațiile aflate în proprietate comună, anume casa scării, culoare, spălătorii, uscătorii, subsol, holuri și alte asemenea, se repartizează proporțional cu cota parte de proprietate indiviză care îi revine fiecărui proprietar…) și ale Ordinului ANRSC nr. 343/2010 (art. 9 – cantitatea de energie termică aferentă consumului comun în imobilele tip condominiu, indiferent dacă pentru individualizarea costurilor se utilizează repartitoare sau contoare de energie termică individuale la nivel de apartament, se repartizează proporțional cu cota indiviză și se achită de toți proprietarii din cadrul condominiului, indiferent dacă sunt sau nu racordați la sistemul centralizat de distribuție a energiei termice).
Se reține, în privința acestui din urmă act normativ, că a fost supus deja verificării, din perspectiva legalității sale, și că prin Decizia nr. 2789 din 05.06.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, hotărârea atacată (Sentința nr. 216 din 30 mai 2011 a Curții de Apel Suceava) fiind modificată în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii.
Este de observat, prin urmare, că legiuitorul a instituit obligația de participare la cheltuielile aferente spațiilor comune și în ceea ce privește serviciile de furnizare a energiei termice. În concret, chiar dată un proprietar de apartament (parte a unui condominiu) nu este racordat la sistemul centralizat de încălzire, calitatea de coindivizar asupra spațiilor comune îl obligă a suporta, proporțional cotei sale indivize, serviciile de termoficare de care au „beneficiat” aceste spații.
Reține instanța, totodată, că legea include în categoria părților/spațiilor comune nu doar holurile/casa scărilor/subsolurile, ci și instalațiile înseși. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 43 și 44 din HG nr. 1588/2007, cheltuielile pe cota-parte indiviză reprezintă cheltuielile asociației cu privire la proprietatea comună, cu privire la: fondul sau fondurile pentru lucrări de întreținere, service, reparații și, după caz, de consolidare, reabilitare, eficiență energetică, modernizare la părțile de construcții și instalații aflate în și pe proprietatea comună, astfel cum este descrisă în cartea tehnică a construcției și în acordul de asociere: subsolul; conductele de distribuție și coloanele instalațiilor de apă, canalizare, încălzire...).
În temeiul dispozițiilor invocate, reclamanta a calculat și a facturat în sarcina pârâtului, aferent intervalului noiembrie 2012-aprilie 2014, un debit principal în valoare de 281,61 lei (fila 7). Potrivit mențiunilor înscrise în facturile îndosariate la fila 22 și urm., mențiuni ce preiau clauzele contractului inițial, beneficiarul energiei termice furnizate era ținut a-și îndeplini obligația de plată în termen de 15 zile lucrătoare de la data emiterii documentului de plată.
Paratul afirmă că nu beneficiaza de niciun serviciu din partea reclamantei, iar pe de altă parte pretinde să fie obligata societatea reclamanta sa platească chirie pentru conductele de agent termic de la subsol si pentru cei 21,6 m de conducta tur –retur pentru transport agent termic care îi strabat locuinta si pe care reclamanta îi foloseste fara acordul sau de proprietr exclusiv.
Neexecutarea acestei obligații a atras, potrivit prevederilor Legii nr. 51/2006 și ale Legii nr. 325/2006 (art. 38 alin. 1 lit. a - neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, conform prevederilor art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006), perceperea de penalități de întârziere în cuantum de 97,05 lei, accesorii pentru care s-au emis facturi în perioada decembrie 2012-septembrie 2014 (fila 7).
Față de aspectele de fapt astfel reținute, în temeiul art. 1270 și 1535 Cod civil, instanța urmează a admite în parte acțiunea și a obliga pârâtul la plata sumei de 281,61 lei reprezentând contravaloarea energie termică furnizată în intervalul noiembrie 2012- aprilie 2014.
Instanța va respinge cererea de acordare a penalităților de întârziere de 97,05 lei ca neîntemeiată. Toate facturile de calcul penalități vizează debite din facturile emise în perioada octombrie 2010 - mai 2012 care s-au prescris.
Instanța va obliga însă paratul la penalități în procent de 0,04% pana la 28.02.2014 de 0,03% pe zi de la 01.03.2014, ce se vor calcula de la data scadentei fiecărei facturi fiscale emisă pentru contravaloarea energie termică furnizată în intervalul noiembrie 2012- aprilie 2014 și până la achitarea debitului principal fără a depăși valoarea debitului principal.
Instanța va respinge cererea reconvențională a paratului de obligare a reclamantei la plata unor despăgubiri de 2000 lei pentru daune morale si materiale ca neîntemeiată, constatând că în speță nu s-a făcut dovada vreunei fapte ilicite cu caracter păgubitor, reclamanta acționând, astfel cum s-a arătat, în condițiile și în limitele stabilite de legislația în domeniu. S-a mai reținut că utilizarea, de către furnizor, a rețelelor de termoficare aflate în blocul de locuințe în care își are apartamentul pârâtul se realizează în chiar virtutea relațiilor contractuale stabilite între părți, astfel că reclamanta nu poate fi ținută, distinct, la plata contravalorii folosinței respectivelor instalații, aceasta cu atât mai puțin cu cât transportul de agent termic se realizează în beneficiul condominiului pârâtului, iar nu către un beneficiar terț.
Totodată, instanța va respinge cererea reconvențională a paratului de a obliga reclamanta să încheie un contract de închiriere a instalațiilor din . distribuție energie termică ca neîntemeiată. Activitatea de furnizare a energiei termice se face cu respectarea dispozitiilor din Legea 51/2006, si Ordinul ANRSCUP 483/2008, Legea 325/2006 care nu prevăd o astfel de obligatie în sarcina furnizorului.
Art. 42 din legea 51/2006 prevede expres că: (3) În cazul serviciilor furnizate/prestate în regim continuu prin intermediul rețelelor de conducte - alimentarea cu apă rece, canalizarea și epurarea apelor uzate, colectarea și evacuarea apelor pluviale, alimentarea cu apă caldă pentru consum, alimentarea cu agent termic pentru încălzire -, contractele de furnizare sau de prestare a serviciilor se încheie între operator și utilizator pe termen nedeterminat.
Cererea reconvențională a pârâtului de reziliere a Contractului de furnizare a energiei termice 52T/01.10.2010 este neîntemeiată. Acest contract este încheiat cu respectarea dipozitiilor din Legea 51/2006, si Ordinul ANRSCUP 483/2008, Legea 325/2006. Blocul de locuinte în care locuieste paratul este strabatut de conducte pentru transportul energiei termice de la subsol pana la ultimul etaj. Împrejurarea că nu sunt montate calorifere în subsol pe holuri și în uscător este fara relevantă.
Părți în acest contract sunt Asociatia de proprietari 52 și .. Rezilierea contractului ar putea fi cerută numa de una din aceste părti.
Paratul pretinde că acest contract este lovit de nulitate absolută pentru lipsa consimtamantului, obiect ilicit, cauza ilicita si imorala..
Contractului de furnizare a energiei termice 52T/01.10.2010 a fost semnat de presedintele asociatiei de proprietari. Fiind un contract reglementat nici Asociatia de proprietari 52 și nici . nu au libertatea de a negocia peste cuprinsul dispozitiilor care reglementează serviciul public de furnizare a energiei termice. Lipsa conventiei individuale de facturare sau de furnizarea a energiei termice nu este imputabilă reclamantei din moment ce paratul nu a făcut dovada demersurilor personale pentru încheierea unei astfel de conventii.
Raportat la stadiul actual al legislatiei în domeniul furnizării energiei termice, motivele de nelegalitate a contractului de furnizare invocate de către parat sunt neîntemeiate. Sustinerile paratului privind obiectul ilicit si cauza ilicită si imorala a contractului se fundamentează pe ideea că . nu prestează un serviciu ci îsi acoperă pierderile tehnologice. Argumentul nu poate fi primit pentru că asa cum a arata reclamanta pierderile sale sunt pana la contorul martor de la intrarea conductelor în . acest contor din . toti proprietarii.
Prin fisele de calcul de la filele 96-109 reclamanta a dovedit că în blocul de locuinte în care locuieste paratul instalatia de termoficare transporta agent termic pentru 8 locuinte care nu sunt debransate. Diferenta de energie termică înregistrată între repartitorul martor de intrarea conductelor în . de repartitoarele locuintelor nedebransate profită tuturor proprietarilor. Cei 8 proprietari nedebransati au dreptul să beneficieze de acest serviciu iar reclamanta are obligatia să respecte proiectul initial al clădirii cu privire la instalatii.
Esential în analiza sustinerilor paratului ramane afirmatia acestuia de la fila 64 din dosar că 21,6 m de conducta tur –retur pentru transport agent termic îi străbate locuința. Această situatie de fapt înlătură orice dubiu cu privire la legitimitatea pretentiei reclamantei de i se achita diferenta de energie termică înregistrată între repartitorul martor de intrarea conductelor în . de repartitoarele locuintelor nedebransate. Este evident că cei 21,6 m de conductă contribuie la încălzirea locuinței paratului.
Instanța va respinge cererea paratului de a obliga reclamanta la plata cheltuielilor de judecată. Cererea reconventionala a fost respinsă ca neîntemeiată.
Instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 25 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 453 din Codul de procedură civilă, întrucât cererea de chemare în judecată va fi admisă în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta . B., cu sediul în B., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâtul S. I., cu domiciliul în mun. B., .. 61, .), ..
Obligă pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 281,61 lei reprezentând contravaloare energie termică furnizată în intervalul noiembrie 2012- aprilie 2014 și penalități în procent de 0,04% pana la 28.02.2014 de 0,03% pe zi de la 01.03.2014, ce se vor calcula de la data scadentei fiecărei facturi fiscale și până la achitarea debitului principal fără a depăși valoarea debitului principal.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la facturile emise în perioada octombrie 2010 - mai 2012 care au devenit scadente pana la data de 26.06.2012.
Respinge cererea reclamantei de obligare a paratului la plata penalităților calculate pentru facturile emise în perioada octombrie 2010 - mai 2012 si care au devenit scadente pana la data de 26.06.2012 ca neîntemeiată.
Respinge cererea de acordare a penalităților de întârziere de 97,05 lei ca neîntemeiată.
Respinge cererea reconvențională a paratului de obligare a reclamantei la plata unor despăgubiri de 2000 lei pentru daune morale si materiale ca neîntemeiată.
Respinge cererea reconvențională a paratului de a obliga reclamanta să încheie un contract de închiriere a instalațiilor din . distribuție energie termică ca neîntemeiată.
Respinge cererea reconvențională a paratului de reziliere a Contractului de furnizare a energiei termice 52T/01.10.2010 ca neîntemeiată.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată – 25 lei.
Respinge cererea paratului de a obliga reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
Executorie de drept.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria B..
Cercetată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică din data de 11.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. B. M.-E. P.
Red. Jud. BI/Tehnored. PME
4 ex., 15. 01.2016
| ← Validare poprire. Hotărâre din 15-12-2015, Judecătoria BOTOŞANI | Acţiune în constatare. Hotărâre din 15-12-2015, Judecătoria... → |
|---|
