Restabilirea echilibrului contractual. Hotărâre din 16-12-2015, Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 12089/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința publică de la 16.12.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C.
GREFIER R. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe reclamant T. M. și pe pârât ., pârât . PRIN SUCURSALA B., având ca obiect restabilirea echilibrului contractual.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut în ședința publică din data de 09.12.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când instanța având nevoie de mai mult timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 16.12.2015, când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată în data de 24.06.2015 sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., reclamanta T. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . ca instanța prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulităatea absolută a clauzelor contractuale de la pct. 2.7, lit. a) privind comisionul de acordare credit și pct. 2.7, lit. b) privind comisionul de gestiune lunar; obligarea pârâtei la restituirea sumelor plătite cu titlu de comision în temeiul clauzelor constatate ca fiind abuzive; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, se arată în fapt, la data de 02.06.2008, a încheiat cu B. T. S.A. Convenția de credit nr. 198/02.06.2008 în baza căreia a primit de la B. T. S.A. un credit de 19.000 lei, rambursabil în 120 luni de la data încheierii Convenției.
B. s-a prezentat cu un contract standard, pre-formulat, incluzând Condiții speciale și Condiții generale ale Convenției, operatorul bancar utilizând terminologii esențiale, tară a lua în calcul și puterea de înțelegere a consumatorului.
Conform prevederilor art. 4, alin. (1) din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
In acest sens, conform dispozițiilor art. 4, alin. (2) din Legea 193/2000, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fară a se da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard pre-formulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv, iar în situația în care comerciantul pretinde că o clauză standard pre-formulata a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens ( potrivit dispozițiilor art. 4, alin. 3 teza ultimă din Legea nr. 193/2000 ).
De asemenea, potrivit alin. 1, lit. a) din Anexa 1 prevăzută în Lege, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului fără a avea un motiv întemeiat care să fíe precizat în contract; prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii, plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare fără o notificare prealabilă dacă există o motivație întemeiată în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Se mai arată în ceea ce privește clauza contractuală inserată Ia pct. 2.7, lit. a) din convenție, comisionul de acordare la care se face referire în convenția supusă analizei, în cuantumul perceput de 475 lei din valoarea creditului acordat, nu poate fi justificat.
Cu privire la clauza prevăzută la pct. 2.7, lit. b) din convenție privind comisionul de gestiune lunară a creditului, acest comision nu reprezintă altceva decât o dobândă mascată.
În plus, acest comision este calculat si perceput la valoarea inițială a creditului, si nu la soldul acestuia, ceea ce face ca dobânda sa ajungă sa fie chiar mai mica decât comisionul (care se va aplica la suma inițială împrumutată, indiferent de valoarea din credit rambursată deja la un moment dat).
În drept reclamanta a invocat prevederile Legii 193/2000 și OUG 50/2010
Legal citată pârâta S.C. B. T. SA, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
In tetneiul art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori, invocă excepția inadmisibilitatii acțiunii. Astfel, comisionul de acordare si cel de gestiune reprezintă componente ale prețului contractului de credit, asa cum vom arata mai jos, pret in privința căruia împrumutata a fost transparent si complet informata, atat anterior incheierii contractului cat si prin clauzele prevăzute in contract. Atat timp cat clauzele privind costul contractului au fost exprimate in mod clar si precis, ușor de inteles, articolul de lege susmenționat le exclude din sfera clauzelor susceptibil a fi evaluate ca abuzive. Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu poate privi caracterul adecvat al prețului.
Clauzele referitoare la prețul unui produs bancar nu pot intra sub incidența prezumției de caracter abuziv, acest lucru fiind si in contradicție cu principiile unei piețe economice libere. De asemenea, astfel de clauze nu se regăsesc nici printre cele enumerate de Legea nr. 193/2000 ca putând fi abuzive.
Mai mult, la evaluarea caracterului abuziv al unei clauze trebuie sa se aiba in vedere toate circumstanțele relevante ale incheierii contractului, inclusiv legislația aplicabila la acel moment. Arătam in acest context ca au fost respectate inclusiv prevederile art.ll pct.9 art. 93 din OUG nr.174/2008 pentru modificarea si completarea unor acte normative privind protecția consumatorului in sensul ca au fost prevăzute in contract dobânzile, precum si toate comisioanele, taxele, tarifele, spezele bancare sau orice alte costuri aferente acordării și derulării contractului si ca acestea nu au fost majorate si nici nu au fost introduse costuri noi.
In temeiul art. 35 din Codul de procedura civila, invocă pârâta excepția privind caracterul subsidiari acțiunii in constatare fata de cea in realizare. Practic, acțiunea promovata de reclamantă tinde să lipsească de efecte una dintre clauzele contractului de credit sau altfel spus sa se constate inexistenta uneia dintre obligațiile sale, specific acțiunii in realizare, iar nu existenta unui drept, care sa fie confirmat printr-o acțiune in constatare. Având in vedere ca prin acțiune se urmărește modificarea unor clauze contractuale deci a termenilor raportului juridic dintre parti, aceasta nu poate fi decât o acțiune in realizare si nu acțiune in confirmare. Astfel, atat timp cat partea poate solicita realizarea dreptului sau, acțiunea i constatare nu poate fi permisa, motiv pentru care solicitam respingerea acțiunii in constatare in baza aceste excepții.
Pe fondul cauzei arată pârâta că, contractul a fost semnat pe toate paginile, părțile manifestandu-si astfel consimțământul pentru toat clauzele contractuale, dupa parcurgerea lor integrala. Inca de la data incheierii contractului, imprumutata avut reprezentarea corecta si completa a obligațiilor pe care si le-a insusit sub semnătura, deci si i consecințelor economice pe care le are de onorat contractând împrumutul. Astfel, a cunoscut faptul ca pentru a beneficia de serviciile subscrisei in sensul acordării unui credit trebuie sa achite in contraprestatie un cost/pret, format din dobânda si comisioane.
Clauzele privind comisionul de acordare credit si cel de gestiune credit, perceptibil doar pentru primei; 6 luni de contract si aplicabil la soldul creditului iar nu la intregul credit cum afirma reclamanta, au fost convenite de la început, acestea nefiind introduse unilateral de banca pe parcursul derulării creditului.
În drept și-a întemeiat sustinerea pe dispozitiile art. 205 C.pr.civ ..
La data de 20.08.2015 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor ca neîntemeiate.
Pentru justa soluționare a cauzei s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar, proba cu interogatoriul pârâtei (fila 44 ds.) și al reclamantei (fila 45 ds.)
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt si de drept:
În fapt, la data de 02.06.2008 reclamanta a încheiat cu pârâta S.C. Volksbank România S.A.- Sucursala B., contractul de credit bancar nr. 198/02.06.2008 pentru suma de_ lei, creditul urmând a fi rambursat în 120 rate lunare de la data încheierii convenției.
Instanța reține că potrivit O.U.G. nr. 50/2010 permite băncilor să aibă doar patru tipuri de comisioane: de analiză dosar, de administrare credit, de rambursare anticipată, și un ultim comision unic pentru serviciile prestate la cererea consumatorilor iar pârâta a inserat în contractul de credit bancar nr. 198/02.06.2008, un comision de acordare și un comision de gestiune lunar.
Astfel, instanța constată că respectivele clauze conțin următoarele aspecte juridice: pct. 2.7. lit. a și 2.7. lit. b prevăd că „Clientul va plăti băncii: a comision de acordare, de 475 lei, din suma creditului plătibilla semnarea prezentului contract de credit; b)un comision de gestiune lunar de 0,30% din valoarea creditului în sold, plătibil în primele 6 luni de creditare.)”.
În drept, instanța reține că este învestită cu judecata unei acțiuni în constatare a clauzelor abuzive lovite de nulitatea absolută în temeiul Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate de comercianți și consumatori, pentru primul capăt de cerere iar în ce privește al doilea capăt de cerere se solicită „obligația de a da” întemeiată pe dispozițiile legale amintite mai sus raportate la necesitatea repunerii părților în situația anterioară încheierii contractului, precum și pe dispozițiile art. 1092 și următoarele Cod civil.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, „orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului. Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii”.
De asemenea, potrivit art. 4 alin.1 din Legea nr.193/2000, „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților” iar art. 4 alin. 2 din același act normativ prevede că „o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv”.
Prevederile contractuale care dau dreptul exclusiv comerciantului să interpreteze clauzele contractuale sunt considerate clauze abuzive, potrivit art. 4 alin. 4 coroborat cu art. 1 lit. g din anexa Legii nr. 193/2000.
În cauza de față, contractele de credit încheiate între părți nr._/01.08.2007 intră sub incidența Legii nr. 193/2000 întrucât împrumutatul are calitatea de consumator iar pârâta, de comerciant. Aceste prevederi legale sunt conforme cu art. 1 pct. 2 lit. a și b din Directiva 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 cu privire la armonizarea dispozițiilor legislative, reglementare și administrative ale Statelor membre în materie de credit destinat consumului.
În momentul în care au fost încheiate aceste convenții, consumatorul a acționat de pe o poziție inegală în raport cu banca, contractele încheiate sunt contracte de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de către împrumutător, fără a da posibilitatea cocontractantului de a modifica sau înlătura vreuna dintre aceste clauze. Aspectele particulare au vizat doar cuantumul sumei împrumutate, al accesoriilor acestei sume, dobândă și comisioane, termenul împrumutului și garanțiile constituite. Consumatorul nu a avut posibilitatea să negocieze nicio clauză din contract, întregul act juridic fiindu-i impus, în forma respectivă, de către Bancă.
Față de acestea, instanța consideră clauzele prevăzute la pct. 2.7. lit. a privind comisionul de acordare și la pct. 2.7. lit. b referitoare la comisionul de gestiune lunar ale contractului de credit bancar nr. 198/02.06.2008, ca fiind abuzive.
Astfel, potrivit art. 4 alin. 3 teza finală din Legea nr. 193/2000, dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. În schimb, în cauză pârâta nu a probat în nici un mod că ar fi negociat în vreun fel cu reclamanta clauzele convenției de împrumut ceea ce face ca, în privința clauzelor contestate, să fie aplicabile dispozițiile art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 193/2000.
Referitor la noțiunea de comision de acordare și comision de gestiune lunar prevăzute în contractul de credit de credit nr. 198/02.06.2008, instanța reține, de asemenea, faptul că aceasta nu a fost explicată în mod clar și neechivoc sub aspectul motivelor și al condițiilor în care este perceput. Fără o detaliere explicită și o justificare obiectivă a perceperii acestor comisioane, care să fie evidențiate în chiar convenția de credit (fie în cadrul condițiilor generale, fie în cadrul condițiilor speciale), instanța nu poate aprecia asupra legalității acestei sume, în aceeași situație fiind și reclamanta, în calitate de împrumutat.
Deși legea nu interzice încheierea de contracte preformulate, instanța reține că, pentru a nu fi abuzive, clauzele nenegociate trebuie să nu creeze în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Echilibrul contractual presupune ca drepturile fiecăreia dintre părți să aibă corespondent într-o contraprestație a celeilalte părți ori un asemenea echilibru nu există în măsura în care clauzele contractuale dau dreptul unei părți să beneficieze de avantaje care nu au corespondent într-o contraprestație din partea sa. Împrejurarea că societatea pârâtă ar justifica încasarea comisionul de acordare sau de gestiune lunar eventual ca pe o compensație pentru posibilele activități curente ale băncii, nu înlătură necesitatea inserării unei obligații corelative din partea împrumutătorului pentru situația în care neexecutarea nu se produce, ceea ce nu s-a realizat prin convenția de credit încheiate cu reclamanta.
Rezultă așadar, că prin perceperea acestor comisioane s-a creat un dezechilibru în privința contraprestațiilor părților deoarece acestea nu au o justificare obiectivă, ele neavând un corespondent într-o contraprestație a împrumutătorului.
Este adevărat că instituțiile bancare, sunt ele însele supuse riscurilor, prin chiar activitatea bancară pe care o desfășoară și, de aceea, BNR autorizează instituțiile bancare numai în măsura în care acestea pot dovedi deținerea unei rezerve minime obligatorii - rezerva valutară și în moneda statului unde își desfășoară activitatea - tocmai pentru ca în cazul creditelor neperformante, sau a condițiilor de faliment, delapidare, etc. să existe asigurarea că rezerva este acoperitoare pentru aceste riscuri.
Ideea de ansamblu este, așadar, că pentru a se înființa și apoi a funcționa, o instituție de credit trebuie să îndeplinească anumite cerințe. În cazul în care nu sunt îndeplinite respectivele cerințe, există un risc pentru consumatori, motiv pentru care instituțiile bancare sunt supuse supravegherii permanente a Băncii Naționale a României ( BNR ).
Rațiunea pentru care sunt instituite aceste „cerințe " (conform O.U.G. nr. 99/2006, modificată) și mecanisme de supraveghere constă în aceea că, de fapt, voința legiuitorului este ca cei protejați să fie clienții instituțiilor de credit, nu ca aceștia să suporte toate costurile.
Nu în ultimul rând, sub aspectul verificării existenței caracterului abuziv al clauzei cuprinse în art. 2.7 lit. b din convenția de credit, instanța reține că, comisionul de acordare și de gestiune lunar nu face parte nici din preț și nici din obiectul principal al contractului, pentru suma împrumutată clientul restituie împrumutul la care se adaugă prețul cerut de bancă, adică dobânda, și dobânda penalizatoare aferentă. Toate celelalte comisioane sau tarife stabilite în contract trebuie să aibă ca și corespondent prestarea unui serviciu, (conform OG 21/1992), ceea ce nu este cazul în speță.
Prin urmare, pentru toate considerentele de mai sus, instanța va constata existența clauzelor abuzive cuprinse în 2.7. lit. a privind comisionul de acordare și la pct. 2.7. lit. b referitoare la comisionul de gestiune lunar ale contractului de credit bancar nr. 198/02.06.2008 și, pe cale de consecință, reținând caracterul ilicit al stipulării acestor clauze în convențiile de credit și în cuprinsul anexelor la contractele de credit, va obliga pârâta să modifice contractul de credit anterior menționate în sensul eliminării clauzelor constatate ca fiind abuzive.
Potrivit art. 1092 cod civil se prevede că „orice plata presupune o datorie; ceea ce s-a plătit fără sa fie debit este supus repetitiunii.” Astfel, în baza art. 1092 și următoarele C.civ., va obliga pârâta să plătească reclamantei suma încasată cu titlu de comision de acordare și comision de gestiune lunar, de la data încheierii convenției, respectiv suma de 475 lei comision de acordare și suma de 335,43 comision de gestiune lunar, pentru primele 6 luni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive, formulată de reclamanta, T. M., cu domiciliul în ., jud. B. în contradictoriu cu pârâta, B. T. S.A, cu sediul în Cluj N., .. 8, jud. Cluj.
Constată nulitatea absolută a clauzelor contractuale prevăzute la pct. 2.7. lit. a privind comisionul de acordare și la pct. 2.7. lit. b referitoare la comisionul de gestiune lunar ale contractului de credit bancar nr. 198/02.06.2008.
Obligă pârâta să modifice contractul de credit bancar nr. 198/02.06.2008 cu toate anexele sale, inclusiv graficul de rambursare, în sensul înlăturării clauzelor a căror nulitate absolută a fost constatată prin prezentul dispozitiv.
Constată că reclamanții au plătit în favoarea pârâtei, cu titlu de plată nedatorată, sumele de bani constând în comisionul de acordare și comisionul de gestiune lunar prevăzute la pct. 2.7. lit. a și b din contractul de credit bancar nr. 198/02.06.2008.
Obligă pârâta să plătească reclamanților suma încasată cu titlu de comision de acordare și comision de gestiune lunar, de la data încheierii convenției, respectiv suma de 475 lei comision de acordare și suma de 335,43 comision de gestiune lunar, pentru primele 6 luni.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. L. A. R.
Red./Tehnored.Jud. CL./A. R./4 Ex./16.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 07-12-2015,... | Validare poprire. Hotărâre din 15-12-2015, Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
