Pretenţii. Hotărâre din 16-11-2015, Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 16-11-2015 în dosarul nr. 10629/2015
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința publică din data de 16.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – P. S.
GREFIER – M. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol amânarea pronunțării asupra cauzei ce are ca obiect pretenții, formulată de reclamantul B. G., în contradictoriu cu pârâta B. N..
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02 noiembrie 2015 redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de 09 noiembrie 2015 și apoi pentru astăzi, 16 noiembrie 2015, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.01.2015, reclamantul B. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. N., ca prin hotărârea ce urmează a fi pronunțată să se dispună obligarea pârâtei la restituirea alocației de stat încasată pentru minora B. G. în perioada ianuarie – decembrie 2013 în cuantum de 42 lei lunar, debitul total fiind de 504 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 05.02.2004, iar din căsătorie a rezultat minora B. G., născută la data de 31.12.2007, iar când minora avea 8 luni, pârâta și-a manifestat dorința de a pleca la muncă în Italia, timp în care minora a fost crescută de mama pârâtei. Reclamantul menționează că după 1 an a luat minora la locuința sa, acoperind în această perioadă toate necesitățile copilului, în principal cele legate de sănătatea copilului, care a suportat patru intervenții chirurgicale.
Reclamantul a mai menționat că pârâta lucrează în continuare în străinătate, iar față de aceasta a introdus acțiune de divorț.
Reclamantul a precizat faptul că pârâta a încasat alocația de stat pentru minoră în perioada iulie 2012 - decembrie 2013 în mod exclusiv, utilizând banii în interes propriu și nu în interesul minorei. Pentru perioada iulie 2012 – decembrie 2012, pârâta a înțeles să-i restituie alocația copilului, rămânând de restituit doar pentru perioada ianuarie 2013 – decembrie 2013, respectiv pentru 12 luni, câte 42 lei/lună, în total 504 lei.
În dovedire, au fost depuse la dosar înscrisuri.
În drept, au fost indicate disp. art. 1635 și urm. Cod civil.
Acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru, conform art. 29 lit. c din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare la dosar, arătând că din anul 2005 de când muncește și obține venituri din străinătate, a trimis bani, contribuind la cheltuielile comune și cele pentru creșterea și îngrijirea minorei.
Pârâta susține că reclamantul i-a interzis la întoarcerea în țară să-și vadă fiica, fiind nevoită să apeleze la organele de poliție. Menționează că chiar dacă a fost plecată în străinătate, și-a îndeplinit obligațiile materne cu privire la copil, trimițând bani pentru întreținere, ținând legătura telefonic cu fiica sa. Pârâta a mai precizat că în ultima perioadă de timp reclamantul i-a interzis să mai ia legătura cu fiica sa.
Prin urmare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.
În drept, întâmpinarea nu a fost întemeiată.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba cu martorul G. G. – fila 45 din dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, din probele administrate în cauză, înscrisuri și declarația martorului G. G. – fila 45 din dosar, rezultă că pe întreg cursului anului 2013, minora B. G., născută la data de 31.12.2007, s-a aflat în îngrijirea efectivă a tatălui, reclamantul B. G., el fiind cel care i-a asigurat copilului cele necesare vieții de zi cu zi și, în special, nevoile legate de sănătatea acesteia.
În drept, potrivit art. 249 Noul Cod de procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege. În raport de atari prevederi legale, care consacră principiul potrivit căruia, în procesele civile, sarcina probei, aparține, în principiu, reclamantului, față de înscrisurile aflate la dosar, instanța apreciază că reclamantul a făcut în parte dovada obligației pârâtului de a achita suma solicitată.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii, republicată, în cursul anului 2013, în România ,,cuantumul alocatiei de stat pentru copii se stabilește în raport cu indicatorul social de referință, denumit în continuare ISR, dupa cum urmează: … 0,084 ISR pentru copiii cu varsta cuprinsa între 2 ani si 18 ani, adică suma de 42 lei” .
Totodată, conform art. 4 alin. 1 din același act normativ, ,,alocația de stat pentru copii se plătește unuia dintre părinți pe baza acordului acestora sau, în caz de neînțelegere, pe baza deciziei autorității tutelare ori a hotărârii judecătorești, părintelui căruia i s-a încredințat copilul spre creștere și educare”.
Cu toate că ar fi avut dreptul la alocație de stat, conform relațiilor furnizate de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială B. – fila 23 ds., minora B. G. nu a beneficiat în perioada ianuarie 2013 – decembrie 2013 de alocație de stat de la această instituție, întrucât pârâta B. N. a solicitat formular European pentru a încasa alocația în Italia.
Având în vedere că, în speță, prin probele administrate în cauză, s-a făcut dovada că minora B. G., născută la data de 31.12.2007, s-a aflat în îngrijirea efectivă a tatălui, iar mama, pârâta B. N., i-a îngrădit acesteia dreptul la asigurarea corespunzătoare a întreținerii prin faptul că a solicitat și obținut sistarea alocației de stat pentru copii în perioada ianuarie 2013 – decembrie 2013, în România, pentru a o încasa pe nedrept în Italia, în temeiul principiului interesului superior al copilului, instanța apreciază că se impune repararea acestui prejudiciu cauzat minorei prin obligarea pârâtei la la plata către reclamant a sumei de 504 lei reprezentând alocație de stat pentru copii, urmând a admite în acest sens acțiunea formulată.
Având în vedere că pârâta este partea căzută în pretenții, în temeiul art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă, la cererea reclamantului, instanța va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea având ca obiect ,,pretenții”, formulată de reclamantul B. G., cu domiciliul în ., jud. B., în contradictoriu cu pârâta B. N., cu același domiciliu și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Oradea, ., ., jud. Bihor.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 504 lei reprezentând alocație de stat pentru copii încasată pe nedrept în perioada ianuarie 2013 – decembrie 2013.
Obligă pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.11.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. S.P.
Tehnodact. M.M.
Ex. 4/15.12.2015
| ← Anulare somaţie de plată. Hotărâre din 17-11-2015,... | Fond funciar. Hotărâre din 25-11-2015, Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
