Obligaţie de a face. Hotărâre din 25-11-2015, Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 11059/2015
Dosar civil nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 25.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – L. L.
GREFIER – B. A.
Sentința civilă nr._
Pe rol judecarea cererii având ca obiect obligația de a face, formulată de reclamanta D. T., în contradictoriu cu pârâtul A. T..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 25.11.2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, când:
INSTANȚA,
Asupra cauzei de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 04.05.2015, sub nr._, reclamanta D. T., în contradictoriu cu pârâtul A. T., a solicitat instanței c prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul să se prezinte la Serviciul înmatriculări Auto B. cu certificatul si numerele de înmatriculare ale autoturismului cumpărat, pentru radierea, respectiv înmatricularea autoturismului, sa achite cheltuielile de judecata ocazionate cu promovarea prezentei acțiuni.
În motivare, s-a arătat că la data de 01.02.2011 a vândut paratului A. T. autoturismul marca DACIA, tipul R52319 NOVAT, număr de identificare UU1R52319X2822418, ._, cilindreel557cmc, număr de înmatriculare_, număr carte de identitate C_.
S-a mai arătat faptul că autoturismul a fost achiziționat de ea de la numitul V. C. B., domiciliat in București, sector 3, ., . motive personale, la scurt timp după achiziționarea autoturismului, a decis vânzarea lui către parat, fara ca acesta sa fi fost înmatriculat pe numele său, prilej cu care a transmis catre paratul comparator întreaga documentatie, in vederea înmatriculării.
A mai arătat reclamanta că a plecat la munca în străinătate, iar cu prilejul revenirii in tara a constatat faptul ca la Direcția Impozite si Taxe Locale B. figurează in continuare ca proprietar al acestui autoturism fiind ținuta in continuare a achita taxele si impozitele autoturismului ce nu-i aparține.
Din aspectele menționate susținute prin Contractul de vânzare cumpărare din data de 01.02.2011, adresa nr._/22.05.2014 cu anexe, rezulta ca părțile au executat convenția de vânzare cumpărare, situație in care instanța este ținuta sa constate ca in speța a intervenit un transfer de proprietate, in urma căruia autoturismul DACIA a intrat in patrimoniul paratului.
Potrivit prevederilor art. 11 alin. 4 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, in cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, noul proprietar este obligat sa solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, in termen de 30 zile de la data dobândirii acestuia. Art.17 alin.2 din același act normativ statuează: radierea din evidenta a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora in proprietatea altor persoane se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea la cererea proprietarului. Rezulta astfel ca paratul, in calitate de proprietar al autoturismului susmenționat avea obligația de a cere radierea autoturismului de pe numele vechiului proprietar si înscrierea acestuia pe numele sau.
A mai arătat reclamanta că, potrivit prevederilor art. 24 si 25 din Ordinul nr.1501/2006, emis de M.A.I.„proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați sa solicite radierea din circulație in termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat in proprietatea altei persoane. Radierea se face pe baza depunerii documentelor autoturismului. In speța a arătat reclamanta că, nu se mai afla in posesia acestor documente necesare pentru a se realiza radierea întrucât acestea au fost remise paratului.
La data de 29.05.2015, s-a formulat întâmpinare, prin care pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, conform art. 36 Cod Proc.Civ. în motivarea excepției, s-a arătat faptul că
nu este proprietarul autovehiculului marca Dacia tipul R52319 Novat, nr. de identificare UU1R52319x2822418, nr. de înmatriculare_, conform contractului de vânzare cumpărare, încheiat la data de 09.02.2011.
De asemenea, a invocat pârâtul, excepția lipsei calității procesual active a reclamantei, motivat de faptul că aceasta nu era la momentul vânzării proprietara autovehiculului în speță.
Pe fondul cauzei pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată. În motivare, a arătat pârâtul că, a cumpărat autoturismul marca Dacia N. de la reclamantă în luna februarie a anului 2011, dar la scurt timp după aceasta a revândut autoturismul unei terțe persoane. La data vânzării autoturismul în speță era deținut de către V. C. B., acesta era titularul autovehiculului și totodată cel care figura la Serviciul Înmatriculări Auto.
In momentul achiziției, fiind cumpărător de bună credință, a arătat pârâtul că a sperat că va putea înmatricula pe numele său autovehiculul, chiar dacă acesta nu era deținut în realitate de presupusa vânzătoare. Ulterior după 2-3 zile, reclamanta a părăsit țara. Cum vânzătoarea a plecat în străinătate, înmatricularea autovehiculului a fost imposibilă fără certificatul fiscala al autoturismului și alte documente. La momentul la care a încercat să ia legătura cu reclamanta, pentru rezolvarea acestei probleme, a aflat de la vecinii acesteia, că avea datorii la Direcția Taxe și Impozite, datorii care la momentul acela nu îi permiteau să obțină acel certificat fiscal.
S-a mai precizat faptul că, din cauza imposibilității înmatriculării autoturismului a fost nevoit să il vândă la rândul său unui al proprietar la sub preț, pierzând o sumă considerabilă de bani, așa cum reiese și din contractul de vânzare cumpărare.Potrivit regulii „nemo auditur propriam turpitudincm allegans", nimănui nu-i este îngăduit să se prevaleze în fața justiției de propria sa culpă pentru a valorifica un drept. Astfel vina pentru această situație de fapt aparține in totalitate vânzătoarei, el fiind cumpărător de bună credință și depunând toate diligentele la acea vreme pentru înmatricularea autoturismului.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 36, 453 alin 1 Cod Proc Civ., Ordinul 1501/2006.
În apărare, pârâtul a depus înscrisuri.
Reclamanta a depus la 17.06.2015 răspuns la întâmpinare prin care a arătat faptul că, contestă în totalitate apărările paratului, ca fiind in totala neconcordanta cu situația reala astfel cum a fost prezentata prin acțiune.
Privind excepțiile invocate de lipsa calitate procesual pasiva a paratului respectiv lipsa calitate procesual activa a sa, reclamata a solicitat repsingerea acestora.
Pe fondul cauzei, cu referire la celelalte apărări formulate de către parat, s-a arătat că in urma demersurilor verbale adresate acestuia, nu i-ar fi comunicat niciodată despre vânzarea autoturismului. Analizând Contractul de vânzare cumpărare al autoturismului atașat, e surprinzător timpul foarte scurt intre achiziționarea vehiculului si înstrăinarea lui către un alt proprietar. Mai mult contractul atașat de parat întâmpinării este incomplet si cu omisiuni esențiale neavând mențiuni privind ., capacitate cilindrica, numărul corect al cârtii de identitate, motiv pentru care are îndoieli cu privire la validitatea acestui înscris.
La primul termen de judecată, instanța a constatat că prin cererea de chemare în judecată a fost investită cu cerere de obligare a pârâtului la înmatricularea autovehiculului ce a făcut obiectul unui contract de vânzare cumpărare încheiat între părți, pretenții care se întemeiază pe acest contract și care justifică atât calitatea procesuală activă, cât și pasivă, iar potrivit art. 36 teza a II-a, existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond, motiv pentru care dacă reclamantul are un drept și pârâtul o obligație, aceste aspecte vor fi tratate pe fondul cauzei.
În temeiul art. 255 raportat la art. 258 instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Ca urmare a adresei instanței, Direcția Taxe și Impozite Locale B., a înaintat răspuns la data de 30.09.2015, prin care s-a precizat faptul că reclamanta a achitat cu anticipație impozitul pe clădiri și impozitul asupra mijloacelor de transport pentru anul 2011, ca urmare, în data de 09.02.2011, aceasta nu figura cu debite la bugetul local, iar certificatul fiscal putea fi emis.
În ședința publică din 19.10.2015, instanța a încuviințat pârâtului proba testimonială, în cauză fiind audiat în calitate de martor, la data de 12.11.2015, numitul S. D. Ș., susținerile acestuia fiind consemnate în proces-verbal separat, semnat și atașat la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 01.02.2011, reclamanta D. T. a vândut pârâtului A. T. autoturismul marca DACIA, tipul R52319 NOVAT, număr de identificare UU1R52319X2822418, ._, număr de înmatriculare_, număr carte de identitate C_.
Autoturismul menționat a fost achiziționat de reclamantă de la numitul V. C. B., domiciliat in București, sector 3, ., ., ap8, însă la scurt timp după achiziționarea autoturismului a decis vânzarea lui către pârât, fără ca acesta să fi fost înmatriculat pe numele său, prilej cu care a transmis către pârâtul cumparator întreaga documentație, în vederea înmatriculării.
În drept, potrivit art. 1295 vechiul Cod civil, contractul de vânzare-cumpărare are un caracter consensual, putând fi încheiat prin simplul acord de voință al părților, fără îndeplinirea vreunei formalități. Potrivit art. 17 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 prevede că "radierea din evidență a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altor persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului".
Ori din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că efectele vânzării nu au fost înregistrate în evidențele Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, acțiunea având ca finalitate radierea din evidențe a fostului proprietar - vânzător și transcrierea autoturismului pe numele actualului proprietar – cumpărător.
Reclamantul a solicitat prin cererea sa de chemare în judecată obligarea pârâtului - cumpărător la radierea din circulație a autoturismului achiziționat, în caz contrar urmând ca sentința să țină loc de titlu opozabil organelor în drept a efectua radierea, invocând dispozițiile art.11 alin.4 din OUG nr.195/2002.
Potrivit art. 19 din OUG 195/2002 procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorii sau pentru probe a vehiculelor se stabilește prin ordin al ministrului administrației și internelor.
Art. 1 (2) din ordinul MAI nr. 1501/2006 prevede că: „înmatricularea, radierea, autorizația provizorie sau pentru probe se efectuează de serviciile publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor în a căror rază de competență proprietarul își are domiciliul sau sediul ori reședința.”
Art. 24 din același ordin prevede că proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la trecerea vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane. (lit. d).
Radierea se comunică ulterior, în termen de 30 de zile, de către autoritatea care a efectuat-o, organului fiscal competent al autorității administrației publice locale.
Potrivit dispozițiilor art.11 alin.2 și 4 din OUG nr.195/2002, înmatricularea vehiculelor este continuă, de la admiterea în circulație până la scoaterea definitivă din circulație a unui vehicul din categoria celor supuse acestei condiții, iar în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar.
Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.
Conform art. 8 alin. 1 din Ordinul nr. 1501/2006, transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează în baza următoarelor documente:
a) cererea noului proprietar;
b) fișa de înmatriculare a vehiculului, semnată de fostul și noul proprietar, vizată de organele fiscale competente ale autorităților administrației publice locale. În cazul fostului proprietar al vehiculului se poate depune certificatul de atestare fiscală emis de autoritățile administrației publice locale, situație în care nu mai este necesară depunerea fișei de înmatriculare. În cazul înscrierii în certificatul de înmatriculare și a altei persoane, se va depune și fișa de înmatriculare completată cu datele acesteia;
c) cartea de identitate a vehiculului, în original și în copie;
d) documentul care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra autovehiculului, în original și în copie;
e) actul de identitate al solicitantului, în original și în copie. În situația în care în certificatul de înmatriculare urmează a fi înscrisă și o altă persoană, se va prezenta actul de identitate sau, după caz, documente care să ateste dobândirea personalității juridice, denumirea și sediul, în copie;
f) dovada efectuării inspecției tehnice periodice, în termenul de valabilitate a acesteia;
g) copia documentului de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de circulație, în termenul de valabilitate a acesteia;
h) dovada plății taxei de înmatriculare;
i) certificatul de înmatriculare al fostului proprietar, în care acesta a înscris transmiterea dreptului de proprietate;
j) plăcuțele cu numărul de înmatriculare, dacă noul proprietar are domiciliul, reședința sau sediul pe raza altui județ decât al fostului proprietar;
k) dovada plății contravalorii certificatului de înmatriculare;
l) dovada plății contravalorii plăcuțelor cu numărul de înmatriculare, cu excepția cazului în care acestea se păstrează de către noul proprietar;
m) certificatul de autenticitate al vehiculului, cu excepția autovehiculelor destinate competițiilor sportive și a vehiculelor istorice, pentru cazurile stabilite de reglementările în vigoare;
Este neîndoielnic faptul că în temeiul art. 11 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 și art. 8 alin. 1 lit. a din Ordinul nr. 1501/2006 obligația de a solicita transcrierea revine noului proprietar, respectiv cumpărătorului.
Însă, pentru a evita situația ca autovehiculul să rămână înscris pe vechiul proprietar, în ipoteza neîndeplinirii de către cumpărător a obligației de a cere transcrierea proprietății, art. 8 alin. 1 lit. i din Ordinul nr. 1501/2006 prevede în sarcina vânzătorului obligația ca acesta, înainte să predea certificatul de înmatriculare, să solicite autorității competente, înscrierea transcrierii dreptului de proprietate. În acest sens, la lit. i se prevede că transcrierea operează la cererea cumpărătorului cu condiția depunerii certificatului de înmatriculare al fostului proprietar, în care acesta (adică în mod evident fostul proprietar) a înscris transmiterea dreptului de proprietate.
Pentru a opera transcrierea dreptului de proprietate pârâtul trebuie să fie în posesia actelor prevăzute la art. 8 alin. 1 din Ordinul nr. 1501/2006 și anume: fișa de înmatriculare a vehiculului, semnată de fostul și noul proprietar, vizată de organele fiscale competente ale autorităților administrației publice locale; cartea de identitate a vehiculului; certificatul de înmatriculare, în care este înscris transmiterea dreptului de proprietate.
În cauza dedusă judecății, situația în care se află reclamanta se datorează exclusiv propriei sale culpe, dat fiind că nu și-a înmatriculat mai întâi aceasta autoturismul pe numele ei, caz în care la înstrăinarea autoturismului către pârât se remitea certificatul de înmatriculare în care fostul proprietar era înscrisă reclamanta, iar pârâtul putea fi obligat la radierea și înmatricularea autoturismului.
Ori, în cauza dedusă judecății, pârâtul nu poate fi obligat la înmatricularea autoturismului câtă vreme operațiunile specifice, de radiere de pe numele fostului proprietar(înscris pe certificatul de înmatriculare) și înmatricularea pe numele noului proprietar nu se pot realiza. În concret, pe certificatul de înmatriculare a autoturismului fostul proprietar este V. C., în lipsa înmatriculării autoturismului pe numele reclamantei. Obligația înmatriculării autoturismului pe numele pârâtului subzistă, însă operațiunea efectivă îi este opozabilă pârâtului doar după înmatricularea de către reclamantă a autoturismului, având în vedere mecanismul juridic-administrativ ce trebuie urmat, așa după cum s-a evidențiat.
Împrejurarea că reclamanta a înstrăinat autoturismul pârâtului iar acesta l-a înstrăinat la rândul său unui terț(f. 7), este lipsită de relevanță în cauză, în condițiile în care transcrierile se înregistrează, în mod logic, succesiv, fără a se sări peste unul dintre proprietarii succesivi, astfel că, în speță, nu poate fi transcris bunul direct pe numele terțului, având în vedere că între reclamantul fost proprietar și terțul cumpărător nu există niciun raport juridic.
În considerarea celor expuse, având în vedere că radirea din circulație a autoturismului nu se confundă cu radierea din evidențele fiscale ale organului fiscal competent al autorității administrației publice locale, instanța va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta D. T. în contradictoriu cu pârâtul A. T..
În ceea ce privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 C.proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Potrivit art. 452 C.proc.civ., partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. În cauza dedusă judecății, dovada întinderii și existenței cheltuielilor în cuantum de 200 lei s-a făcut până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei de către pârât, iar ulterior prin depunerea chitanțelor vizând onorariul de avocat la data de 13.11.2015, odată cu notele de concluzii scrise, deși potrivit art. 394 alin.(3) C.proc.civ., “După închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă.” În aceste condiții, instanța va obliga reclamanta D. T. la plata sumei de 200 lei către pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată, sumă ce reflectă cheltuielile de judecată a căror dovada s-a făcut până la data închiderii dezbaterilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE :
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta D. T., domiciliată în B., ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul A. T., domiciliat în B., .. 1, ., jud. B..
Obligă reclamanta D. T. la plata sumei de 200 lei către pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. L.L../ Tehnored. A.B./ ex. 4/
| ← Fond funciar. Hotărâre din 25-11-2015, Judecătoria BOTOŞANI | Plângere contravenţională. Hotărâre din 23-11-2015,... → |
|---|
