Pretenţii. Sentința nr. 19/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 4186/193/2014
Dosar nr._ Pretenții bănești
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 06.01.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M. G. C.
GREFIER – B. A.
SENTINȚA CIVILĂ nr. 19
Pe rol judecata cauzei civile formulată de reclamanta S.C. A. G. S.A., în contradictoriu cu pârâtul M. L., având ca obiect pretenții bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța constată că pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și în temeiul art. 248 Noul Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare cu privire la excepția invocată.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 10.03.2014 sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., reclamanta . B., prin lichidator judiciar Cabinetul individual de insolvență D. C. L. a chemat în judecată pe pârâtul M. L. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce urmează a pronunța, să oblige pe acesta din urmă la plata sumei de 41,18 lei reprezentând contravaloarea facturilor pentru serviciile de furnizare apă prestate și neachitate în perioada 29.06._10, a sumei de 3,73 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 29.06._10 și a sumei de 10 lei contravaloare invitație la mediere.
În motivare se arată că pârâtul a beneficiat de serviciile de alimentare cu apă prestate în perioada amintită, fără a achita contravaloarea acestor servicii, așa cum era menționată în cuprinsul facturilor emise și distribuite lunar de către furnizor. De asemenea, pârâtul nu a contestat niciuna dintre facturile emise, totuși nici nu a înțeles să achite debitele corespunzătoare. Ulterior, pârâtul a fost invitat și la mediere, solicitare căreia nu i-a dat curs.
Cu privire la penalitățile solicitate se menționează că acestea au fost calculate potrivit art. 14 alin.1 din contract, art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice și ale art. 30 alin. 4 din Legea nr. 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă și canalizare, aceste penalități fiind egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, iar de la data de 01.01.2006 au fost aplicate majorări de întârziere de 0,1% pe zi conform art. III din Legea nr.210/2005, de la data de 01.07.2010 s-au aplicat dobânzi de întârziere la plată de 0,05% pe zi întârziere, potrivit art.1 pct.10 din OUG nr.39/2010, noțiunea de majorări de întârziere fiind înlocuită cu dobânzi de întârziere la plată, iar de la 04.04.2011 s-au aplicat dobânzi de întârziere de 0,04% pe zi de întârziere conform art. 120 alin. 7 din OUG nr. 92/2003 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 46/2011.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1177, 1178, 1270, 1272, 1522, 1526, 1531, 1535 Cod civil, art.43 Cod comercial, Legea nr.51/2006, Legii nr.241/2006, Legea nr.210/2005, OUG nr.39/2010, art. 7201 Cod procedură civilă și art.77 din Legea nr. 85/2006.
În dovedire s-au depus copii după contractul de furnizare, fișa abonatului, facturi fiscale, modul de calcul al penalităților de întârziere, invitație la mediere, proces verbal de înmânare, proces verbal de mediere, factura și chitanța privind invitația la mediere.
Reclamanta a solicitat judecata cauzei și în lipsa reprezentantului unității.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.77 din Legea 85/2006.
Pârâtului M. L. i s-a comunicat cererea de chemare în judecată, însă nu a formulat întâmpinare.
La data de 08.10.2014, pârâtul a înaintat o cerere, prin care a solicitat comunicarea unui exemplar de pe cererea de chemare în judecată, pentru a formula întâmpinare, motivând că a primit doar citația.
Pârâtul, a înaintat la data de 24.11.2014, întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât nu a solicitat remiterea sumelor reprezentând contravaloare facturi neachitate în termenul de prescripție extinctivă de 3 ani, prevăzut de art. 2517 Cod civil.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și neîntemeiată. Totodată, pârâtul a mai menționat că reclamanta în mod greșit a invocat reaua sa credință în achitarea contravalorii facturilor, întrucât nu a avut cunoștință de facturile invocate.
Reclamanta, prin precizările din 16.01.2015, a solicitat respingerea excepției ca neîntemeiată și admiterea acțiunii în totalitate.
Analizând excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține următoarele:
În perioada 06.2010 – 10.2010, . a furnizat pârâtului M. L., în mod constant, servicii de livrare a apei curente și de preluare a apei uzate. Reclamanta a executat aceste servicii în lipsa unui contract, beneficiarul fiind considerat un abonat de fapt al societății prestatoare.
Instanța reține, în acest context, că pârâtul este proprietarul unui apartament situat într-un condominiu și că în această situație reclamanta nici nu are posibilitatea tehnică de a furniza serviciile sale altfel decât tuturor deținătorilor de locuințe din imobil, cu excepția cazului când vreunul dintre aceștia ar solicita și ar permite debranșarea din interior. Or, în cauză, pârâtul nu a cerut sistarea serviciilor furnizate de către reclamantă. Mai mult, nu a contestat nici facturile emise pe numele său și distribuite lunar de către societatea prestatoare de servicii.
Odată ce a beneficiat de serviciile menționate, pârâtul are și obligația de a achita prestatorului contravaloarea acestora, nefiind posibil a se presupune că reclamanta, în calitatea sa de societate comercială, prestează servicii gratuite. De altfel, așa cum a arătat aceasta, Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice prevede că furnizarea serviciilor de apă și canalizare atrage obligația achitării unui tarif. În același context, este de precizat că neîncheierea unui contract de servicii poate fi imputabilă însuși beneficiarului acestor servicii și că absența acestui contract nu este în măsură să împiedice stabilirea unor raporturi juridice comerciale și, în fine, recuperarea contravalorii serviciilor, inclusiv prin raportare la exigențele principiului îmbogățirii fără just temei.
Pentru serviciile de apă furnizată în perioada 06.2010 – 10.2010, reclamanta a emis facturi fiscale și care însumează valoarea de 41,18 lei conform fișei abonatului (fila 7), fiind calculate și penalități de întârziere în sumă de 3,73 lei, potrivit facturilor fiscale depuse la dosar.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de instanță din oficiu, instanța reține că, potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit și cu atât mai mult, cele începute și împlinite la data de 01.10.2011 sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 1 din 17.01.2014. Astfel, conform deciziei menționate, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. 4, art. 2512 și art. 2513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011, decizia fiind obligatorie în temeiul art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul nr.167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani în cazul acțiunilor personale, care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Cum în cazul de față, pârâtul avea obligația să achite contravaloarea facturilor fiscale emise în termen de 30 zile calendaristice de la data emiterii, instanța constată că, pentru debitele facturate în perioada 29.06.2010 – 25.10.2010, termenul de prescripție s-a împlinit anterior sesizării instanței - 10.03.2014, fără a fi invocat niciun caz de întrerupere sau suspendare a prescripției de către reclamantă.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept subiectiv principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile subiective accesorii, astfel că instanța constată ca fiind prescrise și penalitățile de întârziere în sumă de 3,73 lei percepute debitului principal.
Față de aceste considerente, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul în sumă de 41,18 lei și penalităților de întârziere în sumă de 3,73 lei și va respinge acțiunea formulată de reclamanta . B., prin lichidator judiciar Cabinetul individual de insolvență D. C. L. în contradictoriu cu pârâtul M. L., ca fiind prescrisă.
De asemenea, instanța va respinge cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 10 lei contravaloare invitație la mediere întrucât aceasta vizează debite și penalități de întârziere prescrise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de instanță din oficiu.
Respinge acțiunea având ca obiect pretenții bănești, formulată de reclamanta S.C. A. G. S.A., prin lichidator judiciar Cabinetul individual de insolvență D. C. L., cu sediul în B., .. 3, jud. B., în contradictoriu cu pârâtul M. L., cu domiciliul în Cătămărăști ., jud. B., ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică din data de 06.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. M.G.C./ Tehnored. A.B./ ex. 4/16.03.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 474/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 13/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
