Pretenţii. Sentința nr. 1993/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1993/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 1993/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința nr. 1993
Ședința publică de la 23 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-M. C.
GREFIER: A. H.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta ., în contradictoriu cu pârâții S. M. S. și G. G. M., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 februarie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 23 februarie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 15.09.2014, sub nr._, reclamanta ., în contradictoriu cu pârâții S. M. S. și G. G. M., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 295,98 lei, reprezentând contravaloarea marfă livrată conform facturilor fiscale, a sumei de 621,56 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate conform contractului de vânzare-cumpărare și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 72,07 lei.
În motivare, reclamanta a arătat că in baza raporturilor comerciale, și-a îndeplinit obligația de a livra mărfuri la locul, la termenul și în condiții de calitate către debitorul principal conform facturilor fiscale, principala obligație a pârâtului fiind aceea de a achita prețul in termen de 30 zile de la data emiterii facturii, neplata acestuia în termenul expres stipulat atrăgând după sine penalități de întârziere de 1% pentru fiecare zi de întârziere în primele 30 de zile si 3%, începând cu a 31-a zi de întârziere, acestea putând să depășească cuantumul debitului principal.
Reclamanta a apreciat că sunt îndeplinite cerințele legale, în sensul că această creanță este certă, lichidă și exigibilă, iar conform art.4.6 din contractul de vânzare-cumpărare, în cazul în care cumpărătorul nu formulează obiecțiuni în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea mărfii și a facturii, această manifestare de voință este considerată ca fiind o acceptare tacită a facturii. Deși s-au depus diligențele necesare în vederea rezolvării litigiului pe cale amiabilă, pârâții fiind notificați pentru a-și achita datoria, aceștia au rămas în pasivitate, nu au achitat debitul, dar nici nu au contestat cuantumul acestuia.
Totodată, reclamanta a mai susținut că potrivit art.7 pct.4 din contract, părțile au convenit ca în cazul neîndeplinirii în termen a obligației de plată, debitorul să achite în afara sumei datorate, penalități pentru fiecare zi de întârziere, părțile determinând anticipat echivalentul prejudiciului în cazul executării cu întârziere a obligației de către debitor.
Reclamanta a mai arătat că prin coroborarea dispozițiilor art.10 alin.2 din contractul de vânzare-cumpărare cu art. 2280 Cod civil, se face dovada prezumției de solidaritate și asupra fidejusorului, vânzătorul fiind în drept să urmărească și pe fidejusor în scopul executării creanței pentru întreaga sumă datorată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1516, ale art. 1530, ale art. 2280 și ale art. 2300 Cod civil.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriului pârâților și a probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: contract de vânzare cumpărare; proces-verbal conform art. 2 din Legea nr. 192/ 2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator;certificat de informare pentru .; factură fiscală; calcul penalități de întârziere; adresa emisa de firma de curierat care atesta livrarea mărfii; practica judiciară in spețe similare;
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 72,07 lei (fila 6).
Legal citați, cu copie de pe acțiune și înscrisuri, pârâții nu au a formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a formula apărări.
Instanța, la termenul din data de 21.01.2015 a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâților, apreciindu-le că sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Având în vedere că pârâții nu s-au prezentat la termenul de judecată din data de 16 februarie 2015, când au avut loc și dezbaterile în fond, instanța nu a putut administra proba cu interogatoriul pârâților, deși aceștia au fost citați cu mențiunea de a se prezenta personal la interogatoriu, sub sancțiunea prevăzută de art. 358 Cod procedură civilă.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Între ., în calitate de vânzător, S. M. S., în calitate de cumpărător și G. G. M., în calitate de fidejusor, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr._/11.10.2013 (fila 8), însușit de părți prin semnătură, prin care reclamanta s-a obligat să livreze produsele din gama celor comercializate de ., în sistem de vânzare directă, iar pârâta S. M.-S. să achite contravaloarea acestora în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii facturilor fiscale, obligându-se și G. G. M., în calitate de fidejusor, să achite contravaloarea produselor livrate, conform art.10.2 din contract.
Potrivit art. 4 pct.6 din contract, în cazul în care cumpărătorul nu formulează obiecțiuni în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea mărfii și a facturii, această manifestare de voință este consideră ca fiind o acceptare tacită a facturii, iar conform art. 7.4, în cazul depășirii termenului de plată, cumpărătorul este obligat la plata unor penalități de întârziere în cuantum de 1% pentru fiecare zi de întârziere în primele 30 de zile și 3% începând cu a 31-a zi de întârziere, acestea putând depăși valoarea mărfii pentru care se datorează plata.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr._/11.10.2013 (filele 8-9) și factura fiscală ., nr. I280799 din 14.01.2014 (fila 10), reiese că pârâta S. M. S. figurează cu un debit restant în cuantum de 295,98 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate la data de 16.01.2014.
Pârâtele nu au contestat debitul și penalități de întârziere solicitate de reclamantă, neprezentarea pentru administrarea probei cu interogatoriul fiind apreciată de instanță, conform art. 358 Cod procedură civilă, ca un început de dovadă în favoarea reclamantei, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
În drept, față de momentul încheierii contractului, respectiv 11.10.2013 și a dispozițiilor art. 5 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, instanța constată că prezentului litigiu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.287/2009 privind Noul Cod Civil.
Având în vedere situație de fapt reținută, instanța, arată că potrivit art.1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, acestea fiind ținute să-și exercite drepturile, respectiv să-și îndeplinească obligațiile întocmai cum au fost prevăzute în contract, iar potrivit art.1516 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
În ceea ce privește împrejurarea neexecutării de către pârâta S. M. S. a obligației de plată a contravalorii mărfurilor achiziționate în cuantum de 295,98 lei, aceasta este confirmată de probele administrate, respectiv contractul de vânzare-cumpărare_/11.10.2013 (filele 8-9) și factura fiscală ., nr. I280799 din 14.01.2014 (fila 10), întrucât creditoarea a făcut dovada creanței sale, fără însă ca și debitoarea să facă dovada executării obligației corespunzătoare. Instanța apreciază că neexecutarea obligației de plată a debitului în cuantum de 295,98 lei, de către pârâta S. M. S. rezultă cu certitudine din înscrisurile depuse și îi este imputabilă, iar neprezentarea acesteia pentru administrarea probei cu interogatoriul este apreciată de instanță, conform art. 358 Cod procedură civilă, ca un început de dovadă în favoarea reclamantei, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Instanța reține așadar existența unei creanțe principale în favoarea reclamantei S.C. I. și în sarcina pârâtei S. M. S., în sumă de 295,98 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale ., nr. I280799 din 14.01.2014, sumă care urmează a fi actualizată în raport de rata inflației de la data la care hotărârea devine executorie până la data plății efective.
Cu privire la capătul accesoriu, având ca obiect penalitățile de întârziere în cuantum de 621,56 lei, instanța retine că părțile, prin însăși dispozițiile contractuale, au convenit în mod expres o evaluare anticipată a prejudiciului cauzat prin neexecutarea la termen, în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere în primele 30 de zile și 3% începând cu a 31-a zi de întârziere, acestea putând depăși valoarea mărfii pentru care se datorează plata. O astfel de prevedere contractuală prin care a fost determinat anticipat cuantumul prejudiciului este o concretizare a principiului libertății contractuale, motiv pentru care instanța va aprecia ca fiind întemeiat și acest capăt de cerere, urmând a obliga pârâta și la plata penalităților de întârziere, cuantificate la momentul sesizării instanței la valoarea de 621,56 lei.
Întrucât pârâta G. G. M. s-a obligat conform art. 10.2 din contract să răspundă în solidar cu debitoarea pentru neexecutarea obligațiilor acesteia, în temeiul art. 2280 și 2.300 Cod civil, instanța va dispune obligarea acesteia, în solidar cu pârâta S. M. S., la plata către reclamantă atât a debitului principal, cât și a celui accesoriu.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite cererea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtele S. M. S. și G. G. M. pe care le va obliga, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 295,98 lei, reprezentând contravaloare marfă conform facturii ., nr._ din data de 14.01.2014 și a sumei de 621,56 lei, reprezentând penalități de întârziere, calculate de la data scadenței facturii .,_ din data de 14.01.2014, respectiv 13.02.2014, până la data de 15.05.2014, sumă ce urmează a fi actualizată în raport de rata inflației de la data la care hotărârea devine executorie până la data plății efective.
Întrucât pârâtele se află în culpă procesuală, instanța, în temeiul art. 451 Cod procedură civilă, le va obliga la plata către reclamantă și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 72,07 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta .., cu sediul în Ploiești, ., ., în contradictoriu cu pârâții S. M. S., domiciliată în B., .. 4, ., . și G. G. M., domiciliată în B., ..19, jud. B..
Obligă pârâții la plata în solidar către reclamantă a sumei de 295,98 lei, reprezentând contravaloare marfă conform facturii ., nr._ din data de 14.01.2014 și a sumei de 621,56 lei, reprezentând penalități de întârziere, calculate de la data scadenței facturii .,_ din data de 14.01.2014, respectiv 13.02.2014, până la data de 15.05.2014, sumă ce urmează a fi actualizată în raport de rata inflației de la data la care hotărârea devine executorie până la data plății efective.
Obligă pârâții la plata în solidar către reclamantă a sumei de 72,07 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. A.-M.H. A.
Aflată în C.O., semnează
președintele instanței
Red.C.M./tehnored. A.H.
4ex./ 12.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1797/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1946/2015. Judecătoria... → |
|---|
