Pretenţii. Sentința nr. 9371/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9371/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 9371/2015
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința publică din 15.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte – L. L.
Grefier - B. A.
Sentința civilă nr. 9371
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamanta . B., în contradictoriu cu pârâta . – B..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 01.10.2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul instanțe la data de 03.10.2014, sub numărul_, reclamanta . prin adm Baltaru S. în contradictoriu cu pârâta . SRL, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de_,37 lei reprezentând 16.368,72 lei cu titlul de preț și suma de 6612,65 lei reprezentând penalizări contractuale de 0,1% din suma datorată calculate ca urmare a neplății facturilor după scadență.
În motivarea cererii, arată că așa cum reiese din contractul de furnizare nr. 99 din 30.05.2013 încheiat cu parata, a livrat către parata diferite produse de balastiera cu mijloace proprii de transport, in baza comenzilor (programărilor) stipulate in art. 3 din contract, pentru care a emis facturi fiscale. Conform art. 6 din contract parata avea obligația de a achita contravaloarea acestor facturi în termen de maxim 30 zile de la emitere.
A mai arătat reclamanta că, așa cum reiese din extrasul de cont nr. 105 din 10.06.2014 pârâta a achitat doar o parte din facturile emise rămânând de plată suma de 16.368,72 lei. Având in vedere prevederile art. 7 din contractul încheiat cu pârâta, prin care s-a convenit ca pentru orice întârziere de plată să se perceapă o penalizare de 0,1% pe zi din suma datorată, conform centralizatorului, reclamanta a calculat și facturat penalități de întârziere la plata în cuantum de 6612,65 lei pe care pârâta le datorează societății reclamante.
Având in vedere cele mai sus precizate, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii și obligatei parata la plata sumei de_,37 lei, reprezentând 16.368,72 lei cu titlul de preț si suma de 6612,65 lei reprezentând penalizări contractuale de 0,1% din suma datorata calculate ca urmare a neplății facturilor după scadențare si in continuare pana la momentul efectiv al plații.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile 1164 si următorii si art. 1350 din Cod Civil.
În dovedirea acțiunii a depus înscrisuri: Contractul de furnizare( vânzare - cumpărare) nr. 99/30.05.2013 ca izvor de obligații, Facturile nr. 300/31.07.2013; 3011/31.08.2013; 321/30.09.2013; 330/31.10.2013, Extrasul de cont nr. 105 din 10.06.2014 cu suma rămasa neachitata, Document cumulativ cu calcului penalităților de întârziere, Factura cu suma ce reprezintă penalitățile de întârziere calculate.
În procedura de regularizare în termenul legal pârâta . SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că, contractual de furnizare nr.99 din 30.05.2013 al reclamantului, nu are semnătura fostului administrator T. M. A. si se refera la un obiectiv "Modernizare drumuri agricole de exploatare DE 281,DE 282, DE 291, in ." la care reclamanta nu a avut niciodată nici un fel de contribuție, intru-cat acest obiectiv a fost realizat de către societatea pârâtă in perioada aprilie 2014-septembrie 2014, perioada in care nu apare nici un fel de înscrisuri ale reclamantului.
Mai mult pârâtă arată că facturile ce au fost atașate ca si înscrisuri nu au nici o semnătura de primire ale fostului administrator T. M. A. si nu sunt însoțite nici de aviz de expediție, nici bonuri de transport care sa facă dovada ca acel contract privește derularea unor activități de furnizare a produselor de balastiera la obiectivul stipulat in reclamație sau la alte obiective.
Pârâta a menționat că nu a existat nici un alt gen de contract care sa facă obiectul furnizării produselor de balastiera, nici o alta modalitate de a stabili preturile acestora, penalități, etc.
Ca urmare a celor arătate, pârâta a solicitat respingerea pretențiilor stipulate in cererea de chemare in judecata și anume plata sumei de 22.981,37 lei ce reprezintă 16.368,72 lei cu titlu de preț si suma de 6.612,65 lei penalități.
În termenul legal reclamanta . a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat înlăturarea apărărilor paratei ca fiind nefondate si nedovedite si admiterea acțiunii reclamantei așa cum a fost formulată obligând parata la plata sumei de_,37 lei, reprezentând 16.368,72 lei cu titlul de preț si suma de 6612,65 lei reprezentând penalizări contractuale de 0,1% din suma datorata calculate conform contractului de furnizare nr. 99 din 30.05.2013, semnat si parafat de parata învederând că așa cum reiese din contractul de furnizare nr. 99 din 30.05.2013 încheiat cu parata, semnat si parafat de către parata, a livrat către parata diferite produse de balastiera cu mijloace proprii de transport, in baza comenzilor (programărilor) stipulate in art. 3 din contract, pentru care a emis facturi fiscale.
Așa cum este stipulate in art. 4 din contract mărfurile livrate sunt evidențiate in avize de însoțire a marții, care au stat la baza "întocmirii facturilor care au fost expediate prin posta si refuzate de către parata.
Conform art. 6 din contract parata avea obligația de a achita contravaloarea acestor facturi in termen de maxim 30 zile de la emitere, astfel ca sunt răsturnate apărările pârâtei ca așa cu reiese din extrasul de cont nr. 105 din 10.06.2014 parata a achitat doar o parte din facturile emise rămânând de plata suma de 16.368,72 lei, astfel ca parata in mod tendențios se apară prin nerecunoașterea relațiilor contractuale dintre cele două societăți.
Reclamanta a precizat faptul ca între aceasta si societatea pârâtă sau mai derulat contracte de furnizare produse de balastiera prim intermediul inginerului sef al paratei in persoana domnului R. I., care a garantat plata care au fost onorate la plata datorita acestuia. După plecarea din societate a domnului R. losif parata nu a mai onorat la plata tacturile emise in baza contractului mai sus menționat.
Reclamanta a arătat faptul ca aceste comenzi erau efectuate telefonic produsele de balastiera fiind folosite si la alte lucrări închiriate de parata pentru alte obiective, aspecte ce vor fi dovedite prim audierea martorilor pe care reclamanta îi va propune.
Față de susținerea paratei ca nu a existat o modalitate de stabilire a preturilor din contract sunt nereale deoarece preturile au fost stabilite prin oferte de preț trimise prin e-mail, anexe la contract.
Reclamanta a precizat faptul ca parata era cunoscuta pe piața ca rea platnica si așa cum a arătat a acceptat sa deruleze relații comerciale doar datorita faptului ca l-a cunoscut pe fostul inginer sef al paratei R. losif care a garantat plata care a fost efectuata până la plecarea acestuia din societatea paratei.
Ținând seama de prevederile art. 7 din contractul încheiat cu parata prin care a convenit ca pentru orice întârziere de plata se percepe o penalizare de 0,1% pe zi din suma datorata, conform centralizatorului anexat prezentei, a calculat si facturat penalități de întârziere la plata în cuantum de 6612,65 lei pe care parata le datorează societății reclamantei.
Având in vedere cele mai sus precizate, reclamanta a solicitat respingerea apărările paratei ea nefondate si nedovedite, admiterea acțiunii si obligatei parata la plata sumei de_,37 lei, reprezentând 16.368,72 lei cu titlul de preț si suma de 6612,65 lei reprezentând penalizări contractuale de 0,1% din suma datorata calculata ca urmare a neplății facturilor după scadențare si in continuare pana la momentul efectiv al plații.
In drept a invocat prevederile art. 1164 si următorii si art. 1350 din Cod Civil.
La primul termen de judecată, instanța în temeiul art. 255 raportat la art. 258 Cod proc. Civ., a încuviințat reclamantei proba cu înscrisurile de la dosar și proba testimonială, apreciindu-le ca fiind admisibile potrivit legii și de natură să ducă la soluționarea procesului.
La termenul din 08.04.2015, au fost audiați martorii R. I. și C. L., susținerile acestora fiind consemnate în procese verbale separate, semnate și atașate la dosar. Tot la acest termen de judecată, instanța a încuviințat proba cu expertiza contabilă, fiind astfel desemnat prin tragere la sorți, domnul expert D. M., care la data de 01.09.2015, a înaintat raportul de expertiză.
În ședința publică din 17.06.2015, în temeiul art. 38 Cod proc. Civ., constatând că în urma reorganizării pârâtei ., aceasta are o nouă denumire, respectiv . SRL, s-a dispus rectificarea citativului, în sensul consemnării corecte a denumirii societății pârâte.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta .., și pârâta S.C. T. E. CONSPROIECT S.R.L. a încheiat contractul de furnizare nr. 99 din 30.05.2013, având ca obiect livrarea către parată a diferitelor produse de balastiera cu mijloace proprii de transport, in baza comenzilor (programărilor) stipulate in art. 3 din contract, pentru "Modernizare drumuri agricole de exploatare DE 281,DE 282, DE 291, in .". Instanța reține că reclamanta nu a avut în fapt nicio contribuție la acest obiectiv, dat fiind că acesta a fost realizat de către societatea pârâtă în perioada aprilie 2014-septembrie 2014, perioada în care nu apare nici un fel de înscrisuri ale reclamantei. De altfel, acest aspect este confirmat și de martorul R. I.(f.119), fost angajat al pârâtei, care a arătat că acest contract a fost încheiat pentru întocmirea documentației pentru înscrierea la licitațiile pentru diferite lucrări. Conform aceleiași depoziții, între cele două firme s-au mai derulat relații comerciale ce au vizat furnizarea de agregate la un iaz din . anului 2013. Asupra acestui aspect, declarația martorului R. I. se coroborează cu declarația martorului C. L.(f. 150).
Astfel, instanța reține că pentru livrările de materiale(nisip și sort), precum și pentru transporturile efectuate, s-au emis de către reclamantă facturile 300/31.07.2013, 311/31.08.2013, 321/30.09.2013 și 332/31.10.2013(f. 7-10) în valoare totală de_,72 lei, așa după cum reise și din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert D. M.(f.142-149). Potrivit aceluiași raport, aceste facturi au fost înregistrate de către pârâtă în documentele contabile ale societății pârâte, fiind declarate și la AJFP B. în “Declarația informativă 394 privind livrările/prestările de servicii și achizițiile de bunuri”(f. 145).
Mai mult, instanța reține că pârâta a achitat în parte factura nr. 300/31.07.2013 cu OP nr. 155/12.09.2013 și factura nr. 311/31.08.2013 cu OP nr. 171/23.09.2013, fapt ce atestă existența raporturile obligaționale dintre părți, în ciuda refuzului pârâtei de a recunoaște facturile.
În drept, în privința aplicării legii civile în timp, în raport de data facturilor, instanța reține că raporturile obligaționale din prezenta cauză sunt reglementate de Noul Cod Civil, intrat în vigoare la data de 01.10.2011, potrivit art. 6 alin.(1) din actul normativ menționat. În privința legii aplicabile mijloacelor de probă sub aspectul condițiilor de admisibilitate și a puterii doveditoare, sunt aplicabile dispozițiile art. 272-273 C.proc.civ. raportat la art. 277 C.proc.civ. Potrivit art. 277 alin.(2) C.proc. civ., “Înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obișnuit în exercițiul activității unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepția cazului în care legea impune forma scrisă pentru însăși dovedirea actului juridic.”, iar potrivit art. 309 alin.(2) teza a doua, se poate face dovada cu martori a oricărui act juridic contra unui profesionist, indiferent de valoarea lui, dacă a fost făcut de acesta în exercițiul activității sale profesionale.
Față de înscrisurile depuse la dosar, între care facturile 300/31.07.2013, 311/31.08.2013, 321/30.09.2013 și 332/31.10.2013(f. 7-10), de raportul de expertiză întocmit de expert D. M.(f.142-149), precum și de declarațiile martorilor R. I. și C. L.(f. 150), instanța reține că aceste probatorii sunt de natură a face dovada raporturilor obligaționale dintre părți.
Totodată, ținând cont și de regula potrivit căreia în materia obligațiilor de rezultat sarcina probei se împarte între creditor și debitor, astfel cum rezultă din interpretarea teleologică a art. 249 C.p.c., în sensul că mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea, iar pârâta în speță nu a făcut nicio probă în acest sens deși a fost legal citată, instanța constată că pârâții nu a îndeplinit obligațiile de a achita contravaloarea produselor vândute de reclamantă.
În privința capătului de cerere accesoriu, anume plata penalităților aferente debitului, instanța reține că potrivit art. 1535 din noul C.civ., “în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”.
Potrivit art. 3 alin 21 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 607, din 30 august 2011, “În raporturile dintre profesioniști*) și între aceștia și autoritățile contractante, dobânda legală penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 8 puncte procentuale”. Având în vedere că potrivit art. 11 din același act normativ, se abrogă Ordonanța Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 25 ianuarie 2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 356/2002, cu modificările și completările ulterioare, instanța nu poate reține calculul dobânzii legale realizat de expert prin raportare la acest act normativ, motiv pentru care va obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de_,72 lei, reprezentând contravaloarea facturilor 300/31.07.2013, 311/31.08.2013, 321/30.09.2013 și 332/31.10.2013, și la plata dobânzii legale penalizatorii calculată potrivit art. 3 alin 21 din O.G. nr. 13/2011 de la data încheierii facturilor și până la data plății efective. Asupra onorariului expertului D. M., instanța stabilește onorariu definitiv de 1200 lei, urmând să oblige reclamanta .. la plata sumei de 600 lei expertului D. M., reprezentând diferență onorariul definitiv expertului pentru efectuarea expertizei. Instanța constată că până la redactarea hotărârii, reclamanta s-a conformat dispozitivului hotărârii, depunând chitanța nr._/1/13.11.2015 emisă de CEC Bank, prin care se achită diferența de onorariu.
În ceea ce privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 C.proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. P. urmare, în privința litigiilor deduse spre soluționare instanțelor judecătorești, partea care a pierdut procesul va suporta atât cheltuielile proprii, cât și cheltuielile efectuate de partea care a câștigat procesul, cheltuieli de judecată care includ, printre altele, și taxele judiciare de timbru și onorariu expert.
În speță, reprezintă cheltuieli de judecată taxa judiciară de timbru în cuantum de 1254 de lei și onorariu expert de 1200 lei.
Dovada cheltuielilor de judecată fiind făcută în termenul prev. de art. 452 C.proc.civ., instanța va obliga pârâta S.C. T. E. CONSPROIECT S.R.L. la plata sumei de 2454 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta .., cu sediul în localitatea Hudum, ., împotriva pârâtei S.C. T. E. CONSPROIECT S.R.L., cu sediul în București, Piața națiunilor Unite nr. 3-5, ., ., jud. B..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de_,72 lei, reprezentând contravaloarea facturilor 300/31.07.2013, 311/31.08.2013, 321/30.09.2013 și 332/31.10.2013, și la plata dobânzii legale penalizatorii calculată potrivit art. 3 alin 21 din O.G. nr. 13/2011 de la data încheierii facturilor și până la data plății efective.
Obligă reclamanta .. la plata sumei de 600 lei expertului D. M., reprezentând diferență onorariul definitiv expertului pentru efectuarea expertizei.
Obligă pârâta S.C. T. E. CONSPROIECT S.R.L. la plata sumei de 2454 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, 15.10.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. L.L../ Tehnored. A.B./ ex. 4/ 26.11.2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 9441/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 9269/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
