Pretenţii. Sentința nr. 2468/2013. Judecătoria BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2468/2013 pronunțată de Judecătoria BRĂILA la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 14416/196/2012
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4670
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BRĂILA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2468/2013
Ședința publică de la 22 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. N.
Grefier F. F.
Pe rol pronunțarea cauzei civile formulată de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE cu sediul în București, .. 60-64, sector 1, în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în B., ..1,.,. obiect,pretenții
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 15.03.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanta, pentru a delibera, a amânat pronuntarea cauzei azi,data de mai sus.
INSTANȚA
Deliberând în prezenta cauză constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 26.10.2012 sub nr._ reclamanta S. R. de Radiodifuziune a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. F. S.R.L. la plata sumei de 766,17 lei din care suma de 690 reprezintă taxă pentru serviciul public de radiodifuziune iar suma de 76,17 lei reprezintă penalități de întârziere calculate până la data de 12.10.2012, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a arătat că în conformitate cu prevederile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune persoanele juridice din România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
În aplicarea prevederilor art. 40 alin. 4 din Legea nr. 41/1994 a fost adoptată HG nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune care stabilește cuantumurile lunare ale taxei pentru serviciul public de radiodifuziune pe categorii de plătitori precum și modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, fiind stabilită și modalitatea de calcul pentru penalitățile de întârziere.
Această taxă se încasează, potrivit prevederilor art. 5 alin. 1 din HG nr. 977/2003, de S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „Electrica” S.A. odată cu plata energiei electrice consumate. Pentru neplata în termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune se plătesc penalități de întârziere conform metodologiei stabilite de S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „Electrica” S.A..
În drept au fost invocate prevederile art. 112 din codul de procedură civilă din 1864, art. 40 alin. 3 și 4 din Legea nr. 41/1994, HG nr. 977/2003.
Au fost anexate înscrisuri la cererea de chemare în judecată.
Pârâta legal citată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii deoarece prevederile art.3 alin.2 din HG 977/2003 care prevedea obligația persoanelor juridice de a plăti această taxa de radiodifuziune pentru sediul social au fost anulate prin sentința civilă a curții e apel Cluj nr.186/27.04.2010.
Pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsa conform art. 242 cpc.
In cauza instanța a încuviințat si a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Potrivit art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare: "Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii."
Art. 3, alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 prevede: „Persoanele juridice cu sediul în România, care se încadrează în categoria microîntreprinderilor, potrivit prevederilor art. 103 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, au obligația să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, cu excepția celor care și-au suspendat activitatea, potrivit prevederilor legale.
Art. 2 pct. 40 din Legea nr. 500/2002 definește "taxa" ca fiind "suma plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, o instituție publică sau un serviciu public". În concluzie taxa se plătește pentru servicii prestate beneficiarilor.
Taxa pentru serviciile publice de radiodifuziune și televiziune a fost instituită ca o contraprestație pentru serviciile furnizate de instituțiile de specialitate persoanelor juridice care dețin aparate radio/TV, beneficiind în acest fel de aceste servicii.
Conform prevederilor art. 3 alin. 2 din HG nr. 977/2003 persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune
Curtea de Apel Cluj prin Sentința Civilă nr. 185 din 27 aprilie 2010 (rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 607/2011) și prin Sentința nr. 471 din 7 decembrie 2010, a constatat nelegalitatea obligației persoanelor juridice de a plăti taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, prevăzută la art. 3 alin. (2).
S-a reținut de instanța din cadrul Curții de Apel Cluj în considerentele Sentinței Civile nr. 185/27.04.2010 pronunțată în cauza civilă nr._ că nu se poate susține că plata taxei radio de către persoanele juridice reprezintă în fapt o aplicare a dispozițiilor constituționale care garantează dreptul la informare al cetățenilor prin asigurarea surselor de finanțare a principalelor mijloace de informare: radio și televiziunea publică. Acest drept constituțional la informare nu poate fi transformat într-o obligație, subiectele de drept având facultatea de a exercita sau nu drepturile recunoscute în Legea fundamentală.
In motivarea sentintei s-a mai aratat ca noțiunea de „Beneficiar” din cadrul art. 40 al legii 41/1994, republicata, include persoanele fizice sau juridice in folosul cărora presteaza efectiv cele doua servicii.
Sentința Civilă nr. 185/27.04.2010 pronunțată în cauza civilă nr._ a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 318 din 9 mai 2011. Conform prevederilor art. 23 din Legea nr. 554/2004 hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ se publică în Monitorul Oficial și sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
În această situație Sentința Civilă nr. 185/27.04.2010 este general obligatorie.
Se constată față de cele anterior reținute că cererea reclamantei pentru obligarea paratei la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune în situația în care parata nu a beneficiat efectiv de aceste servicii este nefondata si urmeaza să fie respinsa ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE cu sediul în București, .. 60-64, sector 1, în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în B., ..1,.,. obiect,pretenții
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Martie 2013
Președinte, A. A. N. | ||
Grefier, F. F. |
NAA/F.F./4 ex./23.04.2013
| ← Anulare act. Sentința nr. 6091/2013. Judecătoria BRĂILA | Somaţie de plată. Sentința nr. 1256/2013. Judecătoria BRĂILA → |
|---|
