Acţiune în constatare. Sentința nr. 19/2013. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 31200/197/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 19 12 2013
Președinte: D. - I. M. - judecător
Grefier: A. M. - Z.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 11 12 2013, când cei prezenți au pus concluzii conform încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 18 12 2013 și respectiv pentru data de 19 12 2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
JUDECĂTORIA
Constată că, prin acțiunea înregistrată sub nr._ ,astfel cum a fost precizată, reclamanții S. L. și S. C. în contradictoriu cu pârâții M. C. O. și G. E. au solicitat:
- să se constate că pârâții au executat ilegal lucrări de reparații, consolidare, extindere prin mansardare și construire garaj, asupra construcției situată în B., . nr.9, în temeiul art. 111 C.pr.civ. ;
- să se dispună desființarea acestor construcții edificate ilegal în termenul pe care instanța de judecată îl va stabili, în temeiul art. 1,3, 10, 27 și 37 al.5 din Legea nr. 50/1991, cu cheltuieli de judecată
În motivarea acțiunii, în esență, reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului situat în B., . nr.7, înscris în C.F.nr._ B. sub nr. top 2993, care este învecinat cu imobilul coproprietate a pârâților de al nr.9, înscris în C.F. nr._ B. sub nr. top 2992. S-a afirmat că după ce pârâții au devenit proprietari au edificat pe toată suprafață curții interioare un garaj al cărui acoperiș s-a transformat în terasa imobilului. De asemenea aceștia au supraînălțat construcția prin executarea de lucrări de extindere prin mansardare, fără a exista autorizație de construire, iar garajul a fost construit prin supraînălțarea zidului care desparte proprietățile lor, existând oricând pericolul surpării acestui zid, care nu mai are rolul de gard despărțitor.
Reclamanții au concluzionat că prin aceste lucrări realizate ilegal le este afectată proprietatea.
Reclamanții au formulat și cerere de chemare în garanție a intervenienților PRIMĂRIA M. B., DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU CULTURĂ ȘI PATRIMONIUL NAȚIONAL B. și I. JUDEȚEAN ÎN CONSTRUCȚII, pentru ca acestea să pună în aplicare măsura desființării și repunerea terenului în starea inițială, întemeiată pe art. 10, 27, 29 și 32 al.3 din Legea nr. 50/1991
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii .
În motivare, pârâții au apreciat că lucrările realizate nu necesită autorizație de construire sau sunt construcții vechi, iar situația din CF în zona Scheii B. nemai fiind în cea mai mare parte conformă cu realitatea. Au arătat că au devenit proprietari ai imobilului în anul 2009, în urma unui schimb imobiliar, și la aceea dată configurația imobilului era identică cu cea de azi, ei realizând numai lucrări de amenajare ce nu necesită autorizare constând în tencuieli, zugrăveli, izolație cu polistiren, placare cu piatră decorativă, montarea de jardiniere și a unei balustrade de lemn pe acoperișul garajului existent. Pârâții au mai afirmat că de la proprietarul anterior Rusmănică D. au aflat imobilul este în configurația inițială, cu excepția unor lucrări de modificare pe care acesta le-a realizat în anul 2004, dar care nu au necesitat obținerea unei autorizații de construire, sens în care a dat și declarația autentificată cu nr. 470/17 02 2011.
Pârâții au formulat și cerere reconvențională prin care, astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu reclamanții – pârâți reconvenționali S. L. și S. C. au solicitat obligarea acestora să își dea acordul pentru emiterea în dosarul nr._/2011 al Primăriei B. a autorizației de construire cu privire la . lucrările de construcție realizate la construcția din B., . nr.9, conform documentației de intrare în legalitate întocmită de arh. P. N. –D., iar în caz de refuz hotărârea să țină loc de acord, cu cheltuieli de judecată.
În drept cererea a fost întemeiată pe art. 27 și 59 din Ordinul nr.839/2009 și art. 15 NCCiv.
În motivarea cererii reconvenționale, în esență, pârâții reclamanți reconvenționali au susținut că pentru a obține intabularea construcției, așa cum se găsea la data dobândirii și cum se găsește în prezent fiind necesară obținerea autorizației pentru . construcției, au întocmit documentația necesară și au depus cerere la Primăria B., dar nu a fost soluționată ca urmare a plângerii penale formulată de pârâții reconvenționali și a lipsei acordului acestora la eliberarea actului administrativ.
Reclamanții reconvenționali au concluzionat în sensul că refuzul pârâților reconvenționali îmbracă forma abuzului de drept deoarece pentru nicio lucrarea realizată de fostul proprietar nu a întâmpinat opoziția pârâților reconvenționali .În plus transformarea podului în mansardă, schimbarea destinației unei camere în garaj nu sunt lucrări care să îi fiu prejudiciat pe reclamanții – pârâți reconvenționali .În privința zidului comun nu a existat o supraînălțare ci dimpotrivă au cunoscut de la fostul proprietar că la aceea încăpere exista un acoperiș,și s-a procedat la decopertare ceea ce a favorizat pătrunderea luminii naturale și în curtea pârâților reconvenționali, și în ceea ce privește terasa acesta se constituie de fapt în acoperișul garajului și nu poate fi desființată.
Pârâții reconvenționali au formulat întâmpinare față de cererea reconvențională prin care au solicitat respingere cererii, iar în motivare au reiterat motivele din acțiune, respectiv că lucrările necesitau autorizație de construire și că zidul care desparte proprietățile lor riscă să se surpe
Intervenienta Primăria M. B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare a sa în garanție având în vedere că reclamanții nu afirmă un drept la despăgubire, iar în condițiile art. 32 al.3 din Legea nr. 50/1991 o autoritate a administrației publice locale este obligată să aducă la îndeplinire măsuri luate de către instanța de judecată indiferent dacă a fost parte sau nu. Mai mult în situația dată cererea nu este justificată deoarece dacă cererea reclamanților ar fi admisă cererea de chemare în garanție ar fi de respins ca lipsită de obiect sau de interes.
Intervenientul chemat în garanție I. JUDEȚEAN ÎN CONSTRUCȚII a formulat întâmpinare prin care pe cale de excepție a invocat lipsa capacității procesuale este o unitate fără personalitate juridică aflată în subordinea Inspectoratului de Stat în Construcții.
Instanța a pus în discuție excepția lipsei capacității procesuale a intervenientului I. JUDEȚEAN ÎN CONSTRUCȚII, iar după luarea concluziilor părților prezente a admis excepția pentru considerentele consemnate în încheierea de ședință din data de 12 12 2012, sens în care va respinge cererea de chemare în garanție prin care acest intervenient a fost chemat în judecată.
În probațiune, reclamanții-pârâți reconvenționali au administrat proba cu interogatoriul pârâților, proba cu martorul Stejăroiu A. –L. și proba cu înscrisurile depuse la dosar. Au renunțat la administrarea probei cu martorul M. D.. Proba cu cercetarea locală a fost respinsă ca fiind apreciată ca neconcludentă.
Pârâții - reclamanții reconvenționali au administrat proba cu înscrisurile de puse la dosar, proba cu interogatoriul reclamanților și proba cu martorii Rusmănică I. – D. și R. F.. Au renunțat la propunerea cu proba cu expertiza tehnică specialitatea construcții.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamanții dețin în proprietate imobilul situat în B., . nr. 7, intabulat în CF nr._ B. ( provenită din conversia pe hârtie a CF nr._ ) sub nr. top. 2993.
Pârâții M. C. – O. și G. E. sunt coproprietari asupra imobilului învecinat cu al reclamanților, situat în B., . nr. 9, intabulat în CF nr._ B. ( provenită din conversia pe hârtie a CF nr._ B.) sub nr. top. 2992. Acest imobil l-au dobândit în proprietate de la martorul Rusmănică I. – D., prin contractul de schimb imobiliar, autentificat sub nr. 1697/ 10.06.2009 de B.N.P.A. „ I. F. și I. D. F. „, încheiat cu acesta din urmă.
Din declarația martorului Rusmănică I. – D. coroborat cu planșele foto depuse la dosar se reține că la data la care a transmis dreptul de proprietate pârâților asupra imobilului cu privire la lucrările de demolare parțială a edificatului în urma căruia s-a realizat închiderea și a rezultat spațiul cu destinația de garaj, cu terasa existentă deasupra acestuia, precum și lucrările de realizare a zidului din cărămizi nefinisat, de supraînălțare a zidului despărțitor dintre proprietățile părților au fost realizate de acesta anterior încheierii contractului de schimb. Ceea ce au realizat reclamanți au fost lucrările de realizare a împrejmuirii terasei aflată deasupra garajului și înlocuirea gardului de lemn de deasupra garajului cu un zid în aceleași limite.
Conform declarației martorului Rusmănică I. – D. se reține că inițial între proprietatea reclamanților și proprietatea sa, care a devenită ulterior proprietatea pârâților exista un corp de clădire pe care el l-a demolat parțial, zidul având o înălțime de 11 m, în condițiile în care terenul pe care se afla acest zid parte din clădirea parțial demolat este în pantă. Această construcție a fost demolată de martor până la nivelul gardului de beton și a nivelat terenul pentru a fi drept sub înălțimea gardului. Martorul a relatat că închiderea curții și realizarea garajului prin realizarea terasei de deasupra s-a făcut cu acordul verbal al vecinilor reclamanți, terasă care nu este mai înaltă de vârful pantei terenului pe care el l-a nivelat și pentru închiderea garajului nu s-a efectuat nicio supraînălațare a vreunui zid comun. Totdată, pe tot parcursul realizării lucrărilor nu a avut opoziție din partea vecinilor, respectiv a reclamanților cu care de altfel a schimbat în permanență impresii. Mai mult la cererea acestora din urmă a realizat în continuarea zidului placat cu lemn un gard din plăci de lemn realizat în așa fel încât să împiedice vederea în curtea reclamanților. Lucrările au fost efectuate în decurs de doi, trei ani, timp în care a considerat că are acordul tacit al reclamanților, așa încât nu a apreciat necesar să intre în legalitate cu aceste lucrări. La momentul la care a încheiat contractul cu pârâții nu a discutat natura lucrărilor realizate de martor, le-a adus la cunoștință despre modificările făcute, dar nu purtat discuții relativ la aceea dacă le-a realizat cu autorizație sau nu.
Potrivit declarației acestui martor se relevă că pârâții după preluarea imobilului în proprietate nu au realizat decât lucrări de finisare a lucrărilor anterior descrise, realizate de fostul proprietar, și au montata gradul din lemn de deasupra garajului, cu rol decorativ cu jardiniere și au înlocuit gardul din lemn în continuarea celui placat cu sipci din lemn cu un zid de culoare albă pe același amplasament și în aceleași limite cu gardul de lemn, realizat de martor anterior la cererea reclamanților.
Din declarația martorului F. R. reiese de asemenea că acest gard din lemn realizat de martorul Rusmănică I. – D., pe care martorul a identificat-o ca fiind o balustradă din lemn de la stradă, a fost înlocuit de pârâți cu zidul alb ca măsură de protecție, deoarece aceștia aveau un copil mic și pentru a evita posibile accidente. Cu privire la garaj, martorul a relevat că pârâții nu au executat lucrări efective legate de acesta ci doar în golul realizat de proprietarul anterior pentru acces în spațiu au montat ușa
Se constată că această declarație se coroborează cu cea a martorului Rusmănică și se reține că pârâții la dobândirea imobilului în proprietate l-au preluat cu modificările deja realizate de proprietarul anterior, iar ei au efectuat numai lucrări de finisare ce au privit estetica acestora, iar balustrada de lemn de la stradă a fost înlocuită cu un zid de protecție.
Se observă că și martorul Stejăroiu A. –L., audiat la propunerea reclamanților, a confirmat că lucrările de modificare a imobilului inițial au fost realizate de fostul proprietar și că pârâții au efectuat lucrării de finisare și de îmbunătățire constând în înlocuirea de geamuri,ușile, grinzile interioare și exterioare, iar ca lucrări efectuate de aceștia le-a confirmat pe cele rezultate din declarația martorului Rumănică Rusmănică I. – D. și F. R.. Mai mult din această declarație a reieșit că din punct de vedere vizual se creează impresia unei clădiri mai înalte decât cea inițială prin aceea că are finalizate lucrările de finisare.
Așadar, față situația de fapt rezultată în cauză se reține pe de o parte că nu pârâții sunt cei care au efectuat lucrările la care reclamanții au făcut referire privind construirea garajului, mansardare și de presupusă supraînălțare a zidului comun, ci fostul proprietar având acordul tacit al acestora din urmă, iar în legătură cu lucrările efectuate de pârâți nu s-a probat în condițiile art. 1169 C.Civ. că dreptul de proprietate al reclamanților a fost prejudiciat în acest fel, pentru a se justifica desființarea lor la cererea proprietarilor vecini, astfel încât acțiunea va fi respinsă .
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a intervenienților M. B. și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU CULTURĂ ȘI PATRIMONIUL NAȚIONAL B., instanța reține că prin reglementările Legii nr. 50/1991 se instituie atribuții legale în legătură cu disciplina în construcții și nicidecum obligații de garanție celor recunoscute prin art. 60 C.pr.civ., care se referă la raporturi juridice de drept material, ce ar putea constitui cauză pentru valorificarea unui drept la despăgubiri, or o astfel de situație nu se regăsește în speță astfel încât va respinsă ca neîntemeiată.
Relativ la cererea reconvențională instanța o reține ca fiind neîntemeiată și o va respinge .
În acest sens se constată că nici pârâții – reclamanți reconvenționali nu au probat în condițiile art. 1169 C.Civ. că fiind urmată procedura administrativă prevăzută de art. 2 din Legea nr. 50/1991 au obținut un certificat de urbanism și că pe de o parte acordul reclamanților se constituie într-una dintre cerințele pentru obținerea autorizației de construire și că pe de altă parte fiind cerut acest acord în forma legată îl care le-a fost solicitată de autoritatea administrativă pârâții reconvenționali au refuzat nejustificat, având la bază un abuz de drept, deoarece dreptul de proprietate al acestora nu este încălcat în urma emiterii autorizației de construire .
In considerarea celor expuse, se va dispune conform cu dispozitivul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții S. C. și S. L., ambii domiciliați în B., . nr. 7 în contradictoriu cu pârâții G. E., domiciliat în București, ., sector 2 și M. C. O., domiciliată în București, ., sector 3 .
Respinge cererea de chemare în garanție a intervenienților PRIMĂRIA M. B., cu sediul în B., . și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU CULTURĂ ȘI PATRIMONIUL NAȚIONAL B., cu sediul în B., Calea București nr. 10D, formulată de către reclamanții S. C. și S. L..
Respinge cererea de chemare în garanție a intervenientului I. JUDEȚEAN ÎN CONSTRUCȚII formulată de către reclamanții S. C. și S. L., ca promovată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală.
Respinge cererea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali G. E. și M. C. O. formulată în contradictoriu cu pârâții reconvenționali S. C. și S. L..
Definitivă .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 12 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
D. - I. M. A. M. - Z.
RED/DACT:DIM 15 07 2014 plecată în concediu, semnează
GREFIER ȘEF
I. C. D.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6657/2013. Judecătoria BRAŞOV | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... → |
|---|
