Contestaţie la executare. Sentința nr. 3241/2013. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3241/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 25766/197/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3241
Ședința publică din data de 22.02.2013
Instanța constituită din:
Președinte: R. L. - judecător
Grefier: D. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea in cauza civila de fata, care s-a dezbătut in fond in ședința publică din data de 15.02.2013, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate in încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integranta din prezenta sentință, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 22.02.2013.
Instanța deliberând a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data 19.10.2012 sub nr._ contestatoarea . SRL B. în contradictoriu cu intimatele C. G. al Gărzii Financiare și AFP B. a formulat contestație la executare împotriva deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/02.10.2012, a procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile din 15.10.2012 și a adreselor de înființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești emise către Piraeus Bank Romania SA, CEC Bank SA și Banca Transilvania SA din data de 15.10.2012 solicitând anularea acestora precum și cerere de suspendare a măsurilor asiguratorii dispuse prin decizia nr._/02.10.2012 și instituite prin actele de executare subsecvente.
În motivare a arătat, în esență că în perioada 14.09._12 comisarii Gărzii Financiare B. au efectuat un control operativ la sediul său și s-a constatat că aceasta a înregistrat în evidențele financiar contabile în lunile ianuarie ș martie 2012 un număr de 10 facturi de prestări servicii emise de patru societăți comerciale. În același timp echipa de control a gărzii financiare a procedat la verificarea celor patru societăți, ocazie cu care s-a constatat că acestea nu pot fi identificate, neavând un sediu social faptic și un reprezentant legal care să poată fi contactat și totodată că aceste societăți nu au depus în perioada în care figurează ca întocmite aceste facturi declarații de impozit e și taxe. Astfel s-a născut suspiciunea echipei de control că petenta a dedus în mod nelegal niște cheltuieli, motivat de faptul ca societățile ce au prestat servicii în beneficiul său și pentru care au emis facturile sus menționate, nu și-au înregistrat și declarat încasările aferente, astfel încât aceste facturi deși achitate efectiv nu pot constitui documente justificative în condițiile legii. A precizat că în urma controlului nu s-a emis nici un titlu de creanță ci s-a sesizat P. de pe lângă Tribunalul B. pentru a se stabili dacă aceste operațiuni sunt sau nu reale, dacă cele patru societăți sunt sau nu „societăți fantomă”, în caz afirmativ dacă administratorul contestatoarei a efectuat respectivele tranzacții cu bună știință, pentru a eluda plata unor impozite și taxe și astfel a cauzat bugetului de stat un prejudiciu evaluat la suma de 2.646.517,62 lei. Cu toate că nu există o creanță certă și nici nu s-a început urmărirea penală împotriva contestatoarei, G. financiară a apreciat asupra oportunității instituirii unor măsuri asiguratorii acționând în consecință și paralizând activitatea contestatoarei.
În ceea ce privește decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, contestatoarea a arătat că aceasta a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 129 alin.2 și 5 din OG 92/2003, nefiind evidențiate indicii concrete și obiective că există pericolul ca contestatoarea să se sustragă sau să-și risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Totodată, a mai arătat contestatoarea că emiterea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii este abuzivă, neexistând stabilită în sarcina sa o creanță certă și exigibilă, dispunerea și luarea măsurilor având la bază doar suspiciunea organului de control că a cauzat bugetului de stat un prejudiciu prin deducerea nelegală a unor cheltuieli. A învederat că organul de control a calificat toate cheltuielile aferente sumelor de bani reținute în actele de control ca fiind nedeductibile, pornind de la ideea nerealității operațiunilor, dedusă din imposibilitatea identificării societăților furnizoare la sediul declarat, nedepunerii de către acestea a declarațiilor fiscale etc. Consideră că intimata trebuia să-și extindă cercetările atât cu privire la cele patru societăți cât și cu privire la titularul contractului de reabilitare blocuri, în urma unor astfel de cercetări s-ar fi identificat modul în care contestatoarea a ajuns să subcontracteze o parte din lucrări celor patru societăți.
A mai arătat contestatoarea că luarea măsurilor de către intimate este deosebit de prejudiciabilă pentru activitatea sa; blocarea conturilor ducând ireversibil la blocarea activității și implicit la diminuarea patrimoniului.
În ceea ce privește cererea de suspendare a măsurilor asiguratorii, a arătat că indisponibilizarea conturilor o aduce în situația imposibilității plății furnizorilor și astfel de a achiziționa materialul necesar și de a-și onora obligațiile contractuale asumate.
În drept a invocat dispozițiile art.129 alin.2, alin.5, alin.10, art. 172 și art. 173 din OG 92/2003, Ordinul 2605/2010 emis de ANAF privind procedura de aplicare efectivă a măsurilor asiguratorii prevăzute de OG 92/2003-art.2.1,5.1.1,5.6 lit.f, art. 403 alin.1-3 Cod proc.civ.
În probațiune a depus înscrisuri, respectiv decizie de instituire măsuri asiguratorii, proces verbal de punere sub sechestru a bunurilor mobiel, adrese de inființare poprire asiguratorie, proces verbal întocmit de garda financiară, notă explicativă a reprezentantului contestatoarei (f.14-41).
Cererea a fost legal timbrată.
Prin întâmpinarea depusă la f.194-197 (vol.2) intimata G. Financiară –secția B. a solicitat respingerea contestației la executare și a cererii de suspendare a măsurilor asiguratorii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/02.10.2012 a fost emisă cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie, respectiv art. 7 lit.f din OUG 91/2003, art. 9 alin.4 din HG 1324/2009, art-129 alin.4 din OG 92/2003, Ordinul 2605/2010. În ceea ce privește temeinicia deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, a arătat că prin modul în care contestatoarea a acționat rezultă fără echivoc că aceasta a urmărit sustragerea de plată obligațiilor fiscale respectiv a taxei pe valoarea adăugată și a impozitului pe profit. Ca urmare a verificărilor efectuate a reieșit faptul că societățile care apăreau înscrise la rubrica furnizor sunt de tip fantomă, neputând fi identificate, neavând un sediu social faptic, neavând reprezentant legal care să poată fi contactat și mai mult nu au depus în perioada care figurează ca întocmite aceste facturi, declarații de impozite și taxe. Astfel, contestatoarea a înregistrat în evidența contabilă cheltuieli cu prestări serviciu în baza unor documente contabile în care apa r înscrise societăți de tip „fantomă”, documente care astfel nu pot fi luate în calcul ca având caracter justificativ, dar care au generat micșorarea bazei impozabile, efectul direct fiind diminuarea sumelor de plată la impozitul pe profit și TVA datorate bugetului consolidat al statului. A mai arătat că înregistrarea în contabilitate de cheltuieli în baza unor astfel de documente, generează pericolul avut în vedere de legiuitor pentru instituirea măsurilor asiguratorii considerând că debitoarea contestatoare nu prezintă garanții în contra existenței pericolului de a se sustrage, de a-și ascunde ori risipi patrimoniul. Consideră că măsura dispusă este conformă cu legea și proporțională cu prejudiciul realizat. A mai învederat că legiuitorul a lăsat organului de control posibilitatea de a aprecia asupra necesității instituirii măsurilor asiguratorii, acesta neimpunând anumite situații clare în care pot fi luate aceste măsuri și nici nu putea face acest lucru.
În dovedire a depus înscrisuri (f.198-235 vol.2).
Prin întâmpinarea depusă la f.236-238 vol.2, intimata Administrația
Finanțelor Publice B. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive solicitând admiterea excepției iar pe fond respingerea petitului privind anularea procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile și a adreselor de înființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești ca fiind neîntemeiat și nelegal și menținerea actelor de executare emise în baza Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii ca fiind legale.
În motivare a arătat că decizia nr._/02.10.2012 a fost emisă de G. Financiară B., intimata procedând numai la comunicarea acesteia. În ce privește petitul cererii privind suspendarea măsurilor asiguratorii a arătat că intimata G. financiară are calitate procesuală pasivă.
A mai arătat că pentru a justifica obiectul acțiunii de contestație la executare contestatorul trebuie să arate motivele de nelegalitate ale formelor de executare contestate, în cauză contestatoarea neaducând niciu un fel de critici din care să rezulte nelegalitatea procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile și nici nelegalitatea adreselor de înființare a popririi asupra disponibilităților din conturile bancare emis de către intimată în sarcina sa.
În drept a invocat dispozițiile 92/2003.
În dovedire a depus înscrisuri (f.239-255).
La data de 29.11.2012 contestatoarea a depus prin serviciul Registratură notă de ședință în care a precizat că solicită ca soluția instanței pentru primul petit să fie pronunțată în contradictoriu cu intimatul C. G. al Gărzii Financiare iar anularea actelor de executare emise în baza deciziei_/02.10.2012 să fie opozabilă intimatei AFP B. care le-a emis.
La termenul din data de 10.12.2012 contestatoarea a arătat că renunță la capătul de cerere privind suspendarea a măsurilor asiguratorii.
La același termen de judecată instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Administrația Finanțelor Publice B..
Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar.
Contestatoarea a depus concluzii scrise la dosar.
Analizând ansamblul probator, instanța reține următoarele:
In data de 28. 09.2012, intimata G. F. Brasov a efectuat un control la sediul contestatoarei având ca obiect modul de înregistrare în evidențele financiar contabile pe anul 2012 a unor prestări de servicii, a cheltuielilor aferente precum și a eventualelor implicații fiscale care decurg din acestea. A fost emis procesul verbal nr._/28.09.2012, organul de control constatând faptul că societatea contestatoare a înregistrat cheltuieli cu prestări de servicii care se regăsesc înscrise pe documente contabile ale unor societăți de tip „fantomă” și care astfel nu pot fi luate în calcul ca având caracter justificativ, dar care au determinat micșorarea bazei impozabile având ca efect diminuarea sumelor de plată la impozitul pe profit și TVA datorate bugetului consolidat al statului. S-a estimat faptul ca prejudiciul cauzat bugetului statului se ridica la suma de 2.646.517,62 lei.
Astfel, întrucât contestatoarea a înregistrat cheltuieli în baza unor documente despre care există suspiciunea că nu au caracter justificativ, sesizându-se și P. de pe lângă Tribunalul B., în vederea începerii cercetărilor în ceea ce privește săvârșirea de către contribuabil a infracțiunii prev.de art. 9 alin.1 lit.c din Legea nr. 241/2000, G. Financiară B. a emis decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/02.10.2012, în temeiul art. 129 al 2 din OG 92/2003. (f.198 vol.II).
În baza acestei decizii intimata Administrația Finanțelor Publice a emis adresele de înființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești către Raiffeisen Bank SA, către Banca Transilvania, către Piraeus Bank România SA, CEC Bank SA precum și procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile (f.239-248 vol.II).
Conform art.7 lit. f din OUG nr.91/2003, în îndeplinirea atribuțiilor ce le revin, comisarii Gărzi Financiare sunt în drept să constate acte și fapte care au avut ca efect evaziunea și frauda fiscală, să stabilească implicațiile fiscale ale acestora și să dispună, în condițiile Codului de procedură fiscală, luarea măsurilor asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să-și risipească averea.
Totodată, potrivit art. 9 alin.4 din HG 1324/2009 la constatarea împrejurărilor privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal, organele Gărzii Financiare întocmesc procese-verbale prin care stabilesc implicațiile fiscale ale acestora, în baza cărora sesizează organele de urmărire penală competente și dispun, în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instituirea măsurilor asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea.
În baza acestor dispoziții legale intimata G. Financiară B. a procedat la verificarea activității contestatoarei, constatându-se astfel săvârșirea unor fapte având implicații fiscale.
Din motivarea în fapt a cererii sale rezultă că debitoarea-contestatoare invocă apărări ce privesc temeinicia celor constatate de către intimată cu ocazia controlului efectuat în data de 28.09.2012 or pe calea contestației la executare nu se poate proceda la o astfel de verificare, neputându-se analiza aspecte legate de fondul litigiului dintre părți. În acest sens dispozițiile art.172 Cod pr. fiscală stabilesc că pe calea contestației la executare nu pot fi analizate decât criticile aduse formelor de executare, neputând fi pus în discuție cuantumul debitului datorat de către contestatoare.
Așadar, împrejurările invocate de către contestatoare conform căreia contractele încheiate cu cele patru societăți, lucrările prestate în calitate de subantreprenori de acestea, facturile emise și plata lor sunt valabile, exced cenzurii acestei instanțe de judecată în contextul în care legiuitorul a pus la dispoziția contestatorului alte căi de atac prin care să atragă verificarea aspectelor enunțate.
În ceea ce privește apărarea contestatoarei potrivit căreia decizia de instituire a măsurilor asiguratorii este emisă cu încălcarea prevederilor art. 129 alin.2 și 5 din OG 92/2003, nefiind evidențiate indicii concrete și obiective că există pericolul ca aceasta să se sustragă sau să-și ascundă sau risipească patrimoniul, instanța o va respinge ca neîntemeiată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 2 OG 29/2003 măsurile asiguratorii se pot dispune atunci când s-a constatat existența pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori risipească averea iar potrivit alin.5 decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
Analizând decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/02.10.2012 instanța reține că aceasta a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor art. 129 alin.2 și 5, aceasta având la bază procesul verbal de constatare nr._/28.09.2012 (f.200-207 vol.II) în cuprinsul ei arătându-se că debitoarea-contestatoare a înregistrat cheltuieli în baza unor documente despre care există suspiciunea că nu au caracter justificativ, sesizându-se și P. de pe lângă Tribunalul B., în vederea începerii cercetărilor în ceea ce privește săvârșirea de către contribuabil a infracțiunii prev.de art. 9 alin.1 lit.c din Legea nr. 241/2000, organele de control stabilind în urma controlului efectuat creanțe fiscale suplimentare în valoare totală de 2.646.517,62 lei.
Instanța constată că starea de pericol a fost corect apreciată de către organul de control. Deși așa cum am arătat mai sus, nu este posibilă pe calea contestației la executare verificarea temeiniciei aspectelor constatate în urma controlului, pentru analiza legalității măsurilor asiguratorii dispuse, în lipsa unui titlu executoriu, instanța este îndreptățită să aprecieze cu privire la pericolul potențial de diminuare a patrimoniului, plecând tocmai de la aceste constatări.
În cauză, prejudiciul înregistrat este o sumă mare, de 2.646.517,62 lei, iar fapta constă în înregistrarea în evidența contabilă a unor cheltuieli cu prestări servicii în baza unor documente contabile în care apar înscrise societăți de tip „fantomă”, documente care astfel nu pot fi luate în calcul ca având caracter justificativ, dar care au generat micșorarea bazei impozabile, efectul direct fiind diminuarea sumelor de plată la impozitul pe profit și TVA datorate bugetului consolidat al statului.
Gravitatea faptei constatate conturează o conduită a societății contestatoare ce justifică concluzia existenței pericolului ca aceasta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
În ceea ce privește motivul de admitere a contestației constând în faptul că decizia de instituirea a măsurilor executorii este abuzivă neexistând stabilită în sarcina contestatoarei o creanță certă și exigibilă, instanța îl va respinge, de asemenea, ca neîntemeiat.
Astfel, potrivit art 129 al 3 din OG 92/2003 Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare.
Referitor la împrejurarea că luarea măsurilor asiguratorii este deosebit de prejudiciabilă pentru activitatea contestatoarei instanța reține că această împrejurare nu poate să conducă la concluzia nelegalității emiterii deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii. Mai mult potrivit art. 129 al 4 din OG 2/200, prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, măsurile asigurătorii vor fi ridicate. Contestatoarea avea așadar posibilitatea de a aduce garanții și pe cale de consecinșă s-ar fi dispus ridicarea măsurilor asiguratorii, însa aceasta nu a facut dovada disponibilității în acest sens.
În ceea ce privește adresele de înființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești emise de către intimata AFP B. către Raiffeisen Bank SA, către Banca Transilvania, către Piraeus Bank România SA și CEC Bank SA precum și procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile (f.239-248 vol.II), acestea au fost emise ca și acte subsecvente deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/02.10.2012, astfel că nu se impune analizarea în mod separat. De altfel contestatoarea nici nu a invocat critici din care să rezulte nelegalitatea acestora.
Față de motivele mai sus arătate, instanța apreciază ca fiind neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea . SRL B. împotriva intimatelor G. Financiară B. și Administrația Finanțelor Publice B., privind anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/02.10.2012, emisă de G. Financiară B. și pe cale de consecință și a actelor subsecvente constând în adresele de înființare a popririi asiguratorii asupra disponibilităților bănești nr._/15.10.2012 deținute de către contestatoare la Raiffeisen Bank SA, Banca Transilvania, Piraeus Bank România SA, CEC Bank SA precum și procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr.7755/15.10.2012 emise de Administrația Finanțelor Publice B., urmând a o respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea . SRL B. cu sediul în B., ., jud.B. și cu sediul ales la SCA G.&N. din B., .. 10,. în contradictoriu cu intimatele G. Financiară B. cu sediul în B., .. 7,etaj 7 și Administrația Finanțelor Publice B., cu sediul în B., .. 7, privind anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/02.10.2012, emisă de G. Financiară B. și pe cale de consecință și a actelor subsecvente constând în adresele de înființare a popririi asiguratorii asupra disponibilităților bănești nr._/15.10.2012 deținute de către contestatoare la Raiffeisen Bank SA, Banca Transilvania, Piraeus Bank România SA, CEC Bank SA precum și procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr.7755/15.10.2012 emise de Administrația Finanțelor Publice B., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.02.2013.
Președinte Grefier
L. R. C. D.
Red./Teh.R.L.5ex./06.03.2013
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 9547/2013.... | Actiune in regres. Sentința nr. 27/2013. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
