Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 5219/2013. Judecătoria BRAŞOV
Comentarii |
|
Sentința nr. 5219/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 15997/197/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5219
Ședința publică din 26.03.2013
Instanța constituită din:
Președinte: A. M. – judecător
Grefier: C. N.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe reclamantul M. I. domiciliat în Mun S., ., județul B. în contradictoriu cu pârâtul T. C. domiciliat în ., județul C., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților
Procedura de citare este legal îndeplinită, la dosar fiind restituite dovezile de citare.
S-a expus referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 26.03.2013 s-a depus la dosar din partea reclamantului notă de ședință și precizare de acțiune.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei B. invocată de către pârât prin întâmpinare
În urma deliberării, instanța a pronunțat următoarea sentință:.
JUDECĂTORIA
Constată că, prin acțiunea civilă formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.07.2012 sub nr._, reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâtul T. C. a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că autovehiculul marca ARO TIPUL 243D a fost vândut pârâtului conform contractului de vânzare – cumpărare din 05 mai 2001 și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare – cumpărare ; să se dispună obligarea pârâtului la plata obligațiilor aferente întreținerii autovehiculului începând cu data de 05 mai 2001, data încheierii contractului de vânzare – cumpărare și predarea autoturismului, cu cheltuieli de judecată.
În expunerea în fapt a motivelor reclamantul a arătat că la data de 05 mai 2001 a vândut pârâtului T. C. autovehiculul marca ARO TIPUL 243 D cu număr de omologare AOAR_/1986, nr. de identificare_, dată la care a predat pârâtului autovehiculul.
Reclamantul a învederat că a încercat să soluționeze problema pe cale amiabilă, solicitându-i pârâtului să-și îndeplinească obligațiile contractuale, însă încercările sale s-au soldat cu eșec.
Prin precizarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin întreținerea autovehiculului s-a referit la obligarea pârâtului de a plăti impozitul aferent autoturismului de la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare data predării, respectiv 05 mai 2001 și până în prezent.
În probațiune, reclamantul a depus la dosar înscrisuri .
În drept, acțiunea civilă a fost întemeiată pe disp. art. 111 și art. 274 din C.pr.civilă, HG nr. 610/ 1992, Decretul 328/1966 modificat prin HG nr. 230/2001, Regulamentul nr. 3/1966 republicat, OUG nr. 195/2002, Instrucțiunile Ministerului de Interne, Finanțelor și Transporturilor nr._ .
Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 211 lei și timbre judiciare în valoare de 3, 3 lei.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei B. pe motiv că domiciliul acestuia este în satul Ojdula, jud. C., astfel că Judecătoria Târgu S. este competentă teritorial să soluționeze cererea prin raportate la prevederile art. 5 din C.pr.civilă.
Pe fondul cauzei pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că, potrivit înțelegerii, vânzătorul trebuia să se ocupe de radierea autovehiculului de pe numele acestuia, motiv pentru care reclamantul a păstrat originalul cărții de identitate a autovehiculului . Vânzătorul având la dispoziție contractul de vânzare și cartea de identitate a autovehiculului poate realiza și în prezent radiera mașinii de pe numele său fără intentarea niciunui proces, astfel că acțiunea acestuia este lipsită de interes, iar pe de altă parte nefondată.
În legătură cu pretențiile necuantificate ale reclamantului din petitul doi al cererii, pârâtul a învederat ca nu înțelege să acopere cheltuielile de întreținere solicitate de reclamant, iar de pe altă parte, nu sunt justificate în nici un fel pretențiile din anul 2001, fiind vorba de pretenții supuse prescripției în 3 ani .
Autoturismul fiind în stare proastă nu a putut fi utilizat iar în anul 2011 a fost predat la fier vechi.
Pârâtul a anexat întâmpinării înscrisuri .
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 159 și art. 115 din C.pr.civilă.
Analizând cu prioritate excepția de necompetență teritorială invocată de pârât instanța reține următoarele:
Reclamantul nu a indicat la momentul formulării cererii de chemare în judecată temeiul juridic in bază căruia a investit teritorial Judecătoria B. cu soluționarea prezentei cereri.
Prin nota de ședință depusă la dosarul cauzei după comunicare întâmpinării a arătat că Judecătoria B. este competentă teritorial să soluționeze acțiunea în temeiul art. 10 pct. 4 din C.pr.civilă.
Conform art. 5 din alin. 1 din C.pr.civilă „ cererea se face la domiciliul pârâtului „.
Potrivit prevederilor H.G.nr. 337/1993 localitatea Ojdula unde se află domiciliul pârâtului este în raza de competență teritorială a Judecătoriei Târgu S..
Art. 10 din C.pr.civilă prevede că „ în afara de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente următoarele instanțe: 1. în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii ; 4 în cererile privitoare la obligații comerciale, instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății „ ..
Dispozițiile art. 10 pct. 4 din C.pr.civilă erau abrogate la data formulării cererii de emitere a somației de plată, conform art. 219 pct. 2 din Legea nr. 71/2011 .
Întrucât părțile nu au prevăzut în mod expres în contract instanța competentă teritorial să soluționeze litigiul dintre părți, rezultă că singurul text de lege în baza căruia se poate stabili competența teritorială este cel prevăzut de art. 5 din C.pr. civilă, astfel că în raport de aceste dispoziții competența teritorială de soluționare a cererii de chemare în judecată revine Judecătoriei Târgu S., instanță în rază căreia se află domiciliul pârâtului .
Pentru considerente expuse instanța va admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Brasov și în consecință, în temeiul art.158 alin. 3 din C.pr.civilă, va declina competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâtul T. C. în favoarea JUDECĂTORIEI TÂRGU S..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetentă teritorială a Judecătoriei B., invocată de pârât, și în consecință:
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul M. I. , domiciliat în mun. S., ., jud. B. în contradictoriu cu pârâtul T. C. , domiciliat în satul Ojdula nr. 150, jud. C. în favoarea JUDECĂTORIEI TÂRGU S. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.03.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
A. M. C. N.
Red/ Dact. A.M. - 01.04.2013 - 3 ex.
← Evacuare. Sentința nr. 09/2013. Judecătoria BRAŞOV | Contestaţie la executare. Sentința nr. 30/2013. Judecătoria... → |
---|