Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 17/2013. Judecătoria BRAŞOV

Judecătoria BRAŞOV - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 17/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 22237/197/2013

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA B.

Dosar instanța nr :_

Dosar exec. nr. 561/2013

SENTINȚA CIVILĂ NR._

Ședința Camerei de Consiliu din data de 17.09.2013

Președinte: R. I. D. -judecător

Grefier: D. C.

Pe rol fiind soluționarea cererii de încuviințare a executării silite formulata de executor: B. R. E. privind pe creditoarea S. S. prin reprezentant legal Kruk România SRL împotriva debitorului V. L. G..

Procedura îndeplinita, fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța invocă, din oficiu, excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei B. de a soluționa prezenta cerere și rămâne în pronunțare asupra excepției.

J U D E CĂ T O R I A

Constată ca prin cererea de încuviințare a executării silite, creditoarea S. S. prin reprezentant legal Kruk România SRL a solicitat punerea în executare a titlului executoriu constând în contractul de credit nr. RF_/07.10.2008.

Cererea de încuviințare a executării silite formulată de executorul judecătoresc a fost întemeiată pe dispozițiile art. 665 din Noul Cod de procedură Civilă.

Prin cererea formulata creditoarea a solicitat încuviințarea începerii executării silite față de debitorul V. L. G., acesta având domiciliul în localitatea Mandra.

Urmare adresei emise de instanță, la data de 06.09.2013, executorul judecătoresc a comunicat instanței faptul nu are cunoștință despre societatea a cărei angajat este debitorul, respectiv dacă aceasta deține bunuri mobile sau imobile în circumscripția teritorială a Judecătoriei B..

Instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a acestei judecătorii.

Astfel, potrivit art. 650 N.C.pr.civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Conform art. 651 N.C.pr.civ., dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel, după cum urmează:

a) în cazul urmăririi silite a bunurilor imobile, al urmăririi silite a fructelor prinse de rădăcini și al executării silite directe imobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află imobilul;

b) în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului;

În același sens sunt și prevederile art. 781 N.C.pr.civ., care reglementează executarea silită prin poprire, în conformitate cu care poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul terțului poprit, precum și dispozițiile art. 818 care reglementează încuviințarea urmăririi imobiliare, text de lege care statuează că cererea de urmărire se va îndrepta la executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială se află imobilul aparținând debitorului urmărit sau unei alte persoane, dacă se urmărește un imobil ipotecat.

Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că partea creditoare poate alege orice executor judecătoresc din circumscripția unei curți de apel, în vederea executării silite, însă executorul nu poate alege instanța de executare, în caz contrar dispozițiile art. 651, art. 781 și art. 818 N.C.pr.civ., ar rămâne golite de conținut. Instanța apreciază că după depunerea cererii de urmărire la executorul judecătoresc ales de către creditor, executorul trebuie să sesizeze instanța de executare în funcție de criteriile oferite de art. 651, art. 781 și art. 818 N.C.pr.civ. întrucât pentru faza de executare silită, legiuitorul a prevăzut reguli speciale în materia competenței, de la care nu se poate deroga prin voința creditorului. Acesta nu poate alege competența după criterii subiective care să fie în afara dispozițiilor legale ce reglementează această materie și care au în vedere nu principiul disponibilității, ci pe acela al instanței de executare. În caz contrar, alegerea pur aleatorie a instanței de executare de către creditor, ar avea drept consecință înlocuirea normelor de competență cu opțiunea părții.

Având în vedere că în cauza dedusă judecății domiciliul debitorului se află în localitatea F., potrivit H.G. 337/1993 localitatea F. fiind în circumscripția teritorială a Judecătoriei F., iar conform adresei remise la dosar de către executorul judecătoresc, debitorul nu deține bunuri pe raza teritorială a Judecătoriei B., neexistând nici un terț din același areal care să datoreze ceva și care să poată fi poprit, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a acestei judecătorii și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei F..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B..

Declină competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulată de executor: B. R. E. privind pe creditoarea S. S. prin reprezentant legal Kruk România SRL cu sediul în București, Calea Moșilor, nr. 51, ., sector 3 împotriva debitorului V. L. G. cu domiciliul în Sat T., ., . pentru realizarea creanței potrivit titlului executoriu constând în contractul de credit nr. RF_/07.10.2008, în favoarea Judecătoriei F..

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, azi 17.09.2013.

Președinte, Grefier,

R. I. D. D. C.