Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6375/2013. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6375/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 6949/197/2013
ROMANIA
JUDECATORIA B.
DOSAR NR._
SENTINTA CIVILA NR. 6375
Ședința publica din 12 aprilie 2013
P.:C. D. – P. – judecător
GREFIER:L. T.
Pe ril fiind soluționarea cererii având ca obiect „ordonanța președințiala” formulata de reclamanta S. I., in contradictoriu cu paratul B. B., prin DECAN.
La apelul nominal făcut in ședința publica se prezintă paratul prin reprezentant legal avocat I. C. – cu delegație la dosar, lipsa fiind parata.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța acorda parților prezente cuvântul asupra excepției lipsei de competenta materiala a instanței.
Având cuvântul, paratul prin aparator solicita admiterea excepției.
Instanța ramane in pronunțare asupra excepției invocate
JUDECATORIA
Pe rolul instanței s-a înregistrat la data de 08.03.2013, sub numărul de mai sus, cererea formulata de reclamata S. I., prin care aceasta a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, obligarea paratului B. B. la ridicarea măsurii suspendării dreptului reclamantei de a exercita profesia de avocat si la radierea din tabloul avocaților a mențiunilor referitoare la aceasta suspendare.
In motivarea cererii s-a arătat in esența ca măsura suspendării poate fi ridicata daca aceasta a fost instituita pentru neplata contribuțiilor si ca in acest fel reclamanta ar fi ferita de pretinsele abuzuri la care este supusa de către conducerea Baroului B. si din cauza cărora este împiedicata sa isi câștige mijloacele de subzistenta.
La primirea cererii, instanța din oficiu a dispus citarea parților cu mențiunea discutării excepției lipsei de competentă materială a Judecătoriei B..
Paratul prin aparator a pus concluzii de admitere a excepției, iar reclamanta, deși legal citata, nu s-a mai prezentat in fata instanței si nici nu a formulat concluzii asupra chestiunilor invocate.
Deliberând asupra excepției de necompetentă materială, instanța retine următoarele:
Prin decizia nr. 58 din 26 ianuarie 2011 Consiliul Baroului B. a decis, in temeiul Legii si Statutului Profesiei de avocat, suspendarea calității de avocat a doamnei S. I. S. începând cu data de 1 februarie 2011, precum si suspendarea autorizației de funcționare a Cabinetului de Avocat „S. I. S.”.
Prin cererea de fata reclamanta S. I. S. a solicitat, pe calea urgenta a ordonanței președințiale, obligarea Baroului B. la ridicarea măsurii suspendării.
Disp. art. 996 Cod procedura civila stabilesc faptul ca:
(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.[…]
In acelesi timp, disp. art. 997 Cod procedura civila stabilesc faptul ca “cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului”.
In speța fondul problemei privește desființarea unei masuri dispuse de către Consiliul Baroului B., printr-un act, in mod evident, de natura administrativ
Art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ stabilește la alin. 1 ca orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.” Mai departe, la alin. 2 se arata ca „se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.”
In înțelesul aceluiași act normativ mai sus menționat, potrivit art. 2, prin autoritate publică se înțelege orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, fiind asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică; prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, fiind asimilate actelor administrative, în sensul legii, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ; prin serviciu public se înțelege activitatea organizată sau, după caz, autorizată de o autoritate publică, în scopul satisfacerii unui interes legitim public; prin interes legitim privat se înțelege posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat.
In considerarea înțelesurilor mai sus expuse, rezulta fara dubiu ca, pe fondul sau, litigiul adus în fata instanței constituie unul de contencios administrativ, toate condițiile specifice raportului de drept administrativ fiind îndeplinite, decizia de suspendare a calității de avocat a reclamantei fiind de natura sa modifice raporturile juridice dintre cele două părți.
Mai mult, prin decizia respectiva paratul si-a exercitat un drept de dispoziție cu privire la calitatea de avocat a reclamantei, numai instanța de contencios administrativ fiind competentă să judece dacă acesta a comis sau nu un exces de putere, o interpretare extra legem a prevederilor legale, daca instituția publică parata si-a exercitat atribuțiile în limitele legale.
Având în vedere considerentele de mai sus, instanța va admite excepția necompetentei materiale si va dispune declinarea competentei în favoarea Tribunalului B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Admite excepția lipsei de competenta materiala a Judecătoriei B. in soluționarea cauzei de fata si, in consecința:
Declina competenta de soluționare a cauzei de fata având ca obiect – ordonanța președințiala – formulata de reclamanta S. I. S., domiciliata in B., ., ., ., in contradictoriu cu paratul B. B., prin DECAN, cu sediul in B., .. 6, jud. B., in favoarea Tribunalului B., Secția a II – Civila si de C. Administrativ.
IREVOCABILA
Pronunțata in ședința publica azi, 12.04.2013.
PRESEDINTEGREFIER
C. D. – POPLOREDANA T.
redCD/3ex./12.04. 2013.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7369/2013. Judecătoria... → |
|---|
