Acţiune pauliană. Sentința nr. 8908/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8908/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 11-07-2014 în dosarul nr. 16419/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8908
Ședința publică din data de 11.07.2014
PREȘEDINTE –I. V. – judecător
GREFIER – S. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 12.06.2014 când părțile au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședința din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentința, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 27.06.2014 și apoi pentru data de 04.07.2014 și pentru data de 11.07.2014.
La apelul nominal făcut in ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 26.06.2013 sub nr._, reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâții: N. V., N. N. - E. și C. R., a solicitat instanței să dispună: inopozabilitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP O. U. sub nr. 1847/20.06.2012, încheiat între pârâta C. R., în calitate de cumpărătoare și pârâții N. V. și N. N. –E. în calitate de vânzători, revocarea vânzării și repunerea părților în situația anterioară, cu consecința revenirii imobilului în patrimoniul pârâților N. V. și N. N. –E., rectificarea cărții funciare nr. 7037 S., în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei C. R. asupra imobilului situat în B., ., ., ., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat în esență că în temeiul hotărârilor judecătorești irevocabile pronunțate de Judecătoria B., a fost declanșată executarea silită împotriva pârâtului N. V., în vederea recuperării sumei de 3239,42 Euro reprezentând contravaloare chirie și penalități, calculate până la data de 15.04.2008 inclusiv, a sumei de 1303,62 lei reprezentând utilități și penalități, calculate până la data de 15.04.2008 inclusiv, precum și pentru penalități aferente chiriei și utilităților calculate în continuare, începând cu data de 16.04.2008 și până la data plății efective, executare silită ce a făcut obiectul dosarului execuțional nr. 289/2010 al B. D. & Corșate. Pe parcursul executării silite pârâtul a solicitat repunerea în termenul de recurs iar hotărârile în temeiul cărora s-a declanșat executarea silită au fost desființate, iar ca urmare a rejudecării cauzelor în care au fost pronunțate hotărârile recurate, pârâtul a fost din nou obligat la plata unor sume cu titlu de chirie, utilități și penalități. Pe parcursul soluționării acestor cauze, pârâtul a solicitat radierea înscrierilor din CF nr. 7037 S. cu privire la imobilul anterior menționat. Cu rea-credință și cu intenția vădită de a frauda interesele reclamantei, pârâții N. V. și N. N. –E. și au înstrăinat imobilul situat în B., ., ., . pârâtei C. R., care este mama pârâtei N. N. –E., pentru prețul de 20.000 lei, așa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP O. U. sub nr. 1847/20.06.2012, creându-și astfel starea de insolvabilitate prin diminuarea patrimoniului, în scopul împiedicării creditoarei de a-și realiza creanța. Reaua credință a pârâților care au încheiat în mod fraudulos actul de înstrăinare a imobilului, rezultă nu numai din faptul că actul a fost încheiat între rude de gradul I cu puțin timp mai înainte de a rămâne definitive hotărârile judecătorești prin care pârâtul a fost obligat la plata unor sume de bani în favoarea reclamantei, dar și din atitudinea pârâtului de a se sustrage de la plata debitului datorat.
Reclamanta a mai arătat că reaua credință a pârâtei C. R. rezultă din calitatea acesteia de rudă a pârâtei vânzătoare dar și din faptul că avea cunoștință despre debitele datorate de pârâtul N. V., întrucât toate comunicările și sentințele pronunțate inițial s-au efectuat la adresa acesteia de domiciliu, în B., ., ., .> În aceste condiții reclamanta arată că sunt întrunite condițiile acțiunii revocatorii, astfel că se impune declararea inopozabilității actului de înstrăinare, revocarea actului și repunerea părților în situația anterioară vânzării și radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtei C. R..
În drept au fost invocate disp. art.1562-1565 Noul Cod Civil, art.908 alin 1, 909,910, 911 Noul Cod Civil, art.107,113 alin 5, art.194 C.pr. civ., art.36 din Legea nr. 7/1996.
Pârâta C. R. a formulat întâmpinare (f.86,87) prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, în temeiul art. 1564 NCC, raportat la data înscrierii dreptului de proprietate-21.06.2012 și formularea cererii-26.06.2013, iar pe fond a solicitat respingerea cererii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, arătând în esență că nu a cunoscut existența datoriilor pe care pârâtul N. V. le avea față de reclamantă, având în vedere că acesta este despărțit de fiica sa de multă vreme, că nu este de rea credință având în vedere că a achitat prețul pentru imobilul cumpărat iar afirmația că ar fi primit corespondența destinată pârâtului nu este adevărată, deoarece mult timp a fost plecată în Italia . În plus, a efectuat îmbunătățiri privind imobilul, sporindu-i valoarea, la data cumpărării reclamanta nu avea o creanță certă, lichidă și exigibilă cătă vreme hotărârile erau desființate iar pârâtul N. V. are bunuri în proprietate, având și un salariu foarte bun în Spania unde lucrează în prezent.
În drept au fost invocate disp. art. 14, art. 1562-1565 NCC.
Pârâtul N. V. a formulat întâmpinare (f.89-92) prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, în temeiul art. 1564 NCC, raportat la data înscrierii dreptului de proprietate - 21.06.2012 și formularea cererii-26.06.2013, iar pe fond a solicitat respingerea cererii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, arătând în esență că la data vânzării imobilului creanța reclamantei nu era certă, lichidă și exigibilă, ca urmare a desființării mai multor hotărâri judecătorești obținute de reclamantă. Dimpotrivă, pârâtul deținea o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva reclamantei, constând în cheltuieli de judecată și, cu toate că a fost notificată în vederea compensării sumelor cu cele pe care el însuși le datora, solicitându-i-se un număr de cont, reclamanta l-a invitat la sediul său și la casierie,deși cunoștea că se află în Spania și nu poate pleca oricând.
Pârâtul a mai arătat că nu a înstrăinat cu rea-credință apartamentul, achiziționat de fosta sa soție, atâta timp cât nu se afla în stare de insolvabilitate deoarece deținea și deține bunuri în proprietate, fiind angajat cu contract de muncă în Spania, beneficiind de un salariu de 1200 Euro.
A mai precizat pârâtul că sumele la care a fost obligat în favoarea reclamantei în urma rejudecării au fost mult mai mici decât cele indicate de reclamantă, sentințele rămânând definitive în anul 2013, după o perioadă îndelungată de la efectuarea vânzării.
S-a mai arătat că terțul dobânditor nu a avut cunoștință despre litigiile în care a fost implicat pârâtul al cărui patrimoniu nu s-a diminuat prin contractul de vânzare încheiat, imobilul fiind înlocuit de prețul plătit, iar părțile nu au urmărit un obiectiv ilicit .
În drept au fost invocate disp. art. 1562-1565 NCC,art. 180-186, art. 205-208, 211, 662 NCPC.
Pârâta N. N.-E. a formulat întâmpinare (f. 126,127) prin care a solicitat respingerea cererii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a arătat în cuprinsul întâmpinării că a cumpărat imobilul situat în B., ., ., . ca bun propriu,dar fiindcă era căsătorită cu pârâtul,a trebuit ca acesta să fie trecut în contractul de vânzare. Ulterior apartamentul a fost vândut mamei sale, pârâtul primindu-și partea sa din preț, cu toate că nu contribuise cu nimic la achiziționarea acestuia. Nu a cunoscut nimic despre existența datoriilor pe care pârâtul N. V. le avea față de reclamantă, având în vedere că este despărțită de acesta de foarte mult timp, că nu este de rea credință și că nu a știut despre existența executării silite iar pârâtul N. V. și-a sporit patrimoniul cu suma de bani primită din prețul vânzării și, în plus, are bunuri în proprietate, având și un salariu foarte bun în Spania unde a lucrat și lucrează și în prezent. Așa cum reiese din susținerile reclamantei, sentințele și executarea silită fuseseră desființate, astfel că reclamanta nu avea o creanță certă, lichidă și exigibilă,iar domiciliul procesual al pârâtului era la o altă adresă, așa cum reiese din sentința civilă nr. 2662/2013.
În drept au fost invocate disp. art. 14, art. 1562-1565 NCC.
Prin înscrisul greșit intitulat „ răspuns la întâmpinare” (f.143-145) pârâtul N. V. a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, în temeiul art. 1564 NCC, raportat la data înscrierii dreptului de proprietate-21.06.2012 și formularea cererii-26.06.2013, reiterând totodată susținerile din cuprinsul întâmpinării .
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinările depuse de către cei trei pârâți (f.156-160) prin care a solicitat respingerea excepției invocate, arătând că cererea de intabulare a dreptului de proprietate al pârâtei C. R. a fost soluționată la data de 17.07.2012și a luat la cunoștință despre respectiva operațiune în luna octombrie 2012, cererea de chemare în judecată fiind deci formulată în interiorul termenului de prescripție.
S-a mai arătat că la data vânzării reclamanta deținea o creanță certă, având scadența determinată de contract iar susținerile potrivit cărora pârâtul ar avea venituri și ar deține terenuri nu au importanță întrucât creditoarea nu poate fi obligată să urmărească bunuri care ar împovăra în mod excesiv recuperarea creanței. Întreaga corespondență efectuată pe parcursul celor patru procese purtate cu pârâtul a fost comunicată la adresa de domiciliu a pârâtei C. R. iar în anul 2011 pârâta N. N. s-a interesat personal de debitul datorat de pârât, debit care la data de 04.09.2013 se ridica la suma de 10.033 Euro.
Excepția prescripției dreptului la acțiune a fost respinsă la termenul din data de 17.04.2014, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de la acel termen de judecată.
La solicitarea instanței, prin nota de ședință depuse la termenul din data de 12.06.2014 (f.224), reclamanta a precizat care este cuantumul sumei datorate de pârât la data de 12.06.2014, respectiv -10.998,14 Euro, în situația în care pârâtul declară că acceptă compensarea în condițiile menționate în cuprinsul notificării nr. 9360/18.09.2013, la care pârâtul nu a răspuns, sau în caz contrar (al neacceptării compensării) - 12.230,78 Euro.
Prin răspunsul la această notă de ședință (f.283,284) pârâtul N. V. a arătat că cererea sa de compensare privește debitele principale și cheltuielile de judecată pe care i le datorează reclamanta.
În probațiune au fost depuse înscrisuri și a fost administrată proba cu interogatoriul pârâților, răspunsurile fiind depuse la filele 296-301.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În temeiul titlurilor executorii constând în: sentința civilă nr._/19.12.2008, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., sentința civilă nr. 2659/16.03.2009 pronunțată în dosarul nr._/197/2008 al Judecătoriei B., sentința civilă nr._/02.12.2009 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., reclamanta . SRL a declanșat la data de 26.03.2010 executarea silită împotriva debitorului pârât N. V. (f.21) în vederea recuperării sumei de 3239,42 Euro reprezentând contravaloare chirie și penalități, calculate până la data de 15.04.2008 inclusiv, a sumei de 1303,62 lei reprezentând utilități și penalități, calculate până la data de 15.04.2008 inclusiv, precum și pentru penalități aferente chiriei și utilităților calculate în continuare, începând cu data de 16.04.2008 și până la data plății efective, executare silită ce a făcut obiectul dosarului execuțional nr. 289/2010 al B. D. & Corșate.
Ca urmare a repunerii în termenul de recurs formulat de către pârât împotriva sentințelor mai susmenționate, au fost pronunțate:
- decizia civilă nr.66/R/18.01.2013, în dosar nr._ * prin care a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta . S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul N. V., fiind obligat pârâtul să plătească reclamantei următoarele sume de bani: suma de 172,8 EURO, cu titlu de chirie pe perioada octombrie-decembrie 2005; -suma de 3066,62 EURO, cu titlu de penalități de întârziere de 2 % pe zi de întârziere, calculate la debitul principal, datorate până la data de 15.04.2008 și în continuare, penalități de întârziere de 2 % pe zi de întârziere, calculate la debitul principal de 172,8 EURO, începând cu data de 16.04.2008 și până la data plății efective.
- sentința civilă nr. 1493/23.11.2012, în dosarul nr._/197/2008*, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 691/R/21.06.2013, prin care Judecătoria B. a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâtul N. V.; a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 288 euro (echivalentul în lei la cursul BNR de la data plății) reprezentând chirie aferentă perioadei ianuarie 2006 – mai 2006; a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 288 euro (echivalentul în lei la cursul BNR de la data plății) reprezentând penalități de întârziere pentru neachitarea chiriei aferente perioadei ianuarie 2006 – mai 2006; a respins celelalte pretenții formulate ca neîntemeiate; a compensat cheltuielile de judecată avansate de părți.
- sentința civilă nr._ / 10.08.2012, în dosarul nr._ *, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 69/R/18.01.2013, prin care Judecătoria B. a admis în parte acțiunea formulată si precizata de reclamanta . SRL, în contradictoriu cu paratul N. V.; a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 403,2 euro, în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății, suma reprezentând contravaloarea chiriei datorata pentru perioada iunie 2006-decembrie 2006; a respins celelalte pretenții ca neîntemeiate; a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată; a respins cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
La data de 20.06.2012 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP O. U. sub nr. 1847, între pârâta C. R., în calitate de cumpărătoare și pârâții N. V. și N. N. –E. în calitate de vânzători, având ca obiect imobilului apartament nr. 2, înscris în CF nr. 7037 S., nr. top.3168/1/2/2/13/12, situat în B., ., ., jud. B..
Reclamanta susține că pârâții au încheiat contractul de vânzare mai sus menționat cu rea-credință și cu intenția vădită de a-i frauda interesele, pârâta C. R., fiind mama pârâtei N. N. –E., iar pârâtul N. V. și-a creat astfel starea de insolvabilitate prin diminuarea patrimoniului, în scopul împiedicării creditoarei de a-și realiza creanța.
Potrivit art. 1562 NCC „dacă dovedește un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate.
Un contract cu titlu oneros sau o plată făcută în executarea unui asemenea contract poate fi declarată inopozabilă numai atunci când terțul contractant ori cel care a primit plata cunoștea faptul ca debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate”.
Așadar condițiile acțiunii pauliene (revocatorie), care trebuie îndeplinite cumulativ, sunt următoarele :1) creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă la momentul introducerii acțiunii și, de regulă, anterioară încheierii de către debitor a actului a cărui inopozabilitate se solicită ; 2) actul încheiat să fi cauzat un prejudiciu creditorului reclamant ; 3) frauda debitorului și 4) complicitatea terțului la frauda debitorului.
În speță instanța reține că, dacă prima condiție dintre cele anterior expuse este îndeplinită, avându-se în vedere că la momentul introducerii acțiunii existau titlurile executorii menționate mai sus, în ceea ce privește cea de-a doua și a patra condiție nu sunt îndeplinite.
Astfel, față de înscrisurile depuse la filele 93-103, din care rezultă că pârâtul deține în coproprietate un teren și obține venituri din muncă, nu se poate concluziona că debitorul și-a provocat sau mărit starea de insolvabilitate.
La data la care a fost încheiat actul cu privire la care reclamanta solicită să se constate inopozabilitatea, actele de executare silită efectuate în temeiul primelor titluri executorii obținute de reclamantă împotriva debitorului fuseseră desființate prin sentința civilă nr. 4609/29.03.2012 a Judecătoriei B. (f.114-116), iar afirmația reclamantei în sensul că nu are importanță dacă pârâtul ar avea venituri și ar deține terenuri întrucât nu poate fi obligată să urmărească bunuri care ar împovăra în mod excesiv recuperarea creanței, nu poate fi primită câtă vreme, reclamanta, fiind doar creditor chirografar, nu are decât drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului(art.2324 alin 1 NCC), care nu-i conferă un drept de urmărire sau drept de preferință asupra unui singur bun din patrimoniul debitorului, în speță apartamentul ce a făcut obiectul contractului de vânzare.
Reclamanta nu a dovedit nici complicitatea pârâtei C. R., singura dintre pârâte care are calitatea de terț în sensul dispozițiilor art. 1562 NCC, calitate pe care nu o poate deține pârâta N. N.-E., având în vedere calitatea acesteia de coproprietară a imobilului vândut.
Astfel, câtă vreme la data încheierii actului de vânzare cu privire la imobil nu erau notate sarcini în cartea funciară, iar raportat la starea materială a pârâtului N. V., pârâta C. R. nu a avut reprezentarea faptului că prin încheierea actului se produce sau mărește starea de insolvabilitate a vânzătorului pârât, nu se poate reține complicitatea acestei pârâte la frauda debitorului . Simpla împrejurare că aceasta cunoștea implicarea vânzătorului în anumite litigii în contradictoriu cu reclamanta, nu este de natură a dovedi complicitatea acesteia.
Așa cum rezultă din răspunsurile la interogatoriu ale pârâtei C. R. (necombătute de alte probe), înstrăinarea imobilului și predarea a jumătate din preț către pârâtul vânzător a fost determinată de atitudinea acestuia din urmă care a pretins jumătate din preț pentru a consimți la încredințarea copilului minor rezultat din căsătoria cu pârâta N. N.-E., acesteia din urmă.
Pentru considerentele expuse instanța urmează să respingă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă.
Reținând culpa procesuală a reclamantei, în temeiul art. 453 NCPC urmează să o oblige să plătească pârâtului N. V. suma de 2500 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, justificate prin chitanțele depuse la fila 301 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta . SRL, cu sediul în B., ..88, jud. B., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, având C. RO_, prin administrator judiciar TOP EXPERT SPRL, în contradictoriu cu pârâții: N. V., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat C. C. A., în B., ., ., parter, jud B.; N. N. –E., cu domiciliul în B., ., ., . și C. R., cu domiciliul în B., ., ., ..
Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 2500 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, 11.07.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
I. V. C. S.
Red. I.V., ex.6
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2461/2014. Judecătoria BRAŞOV | Uzucapiune. Sentința nr. 09/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
