Pretenţii. Sentința nr. 2461/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2461/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 16668/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
CIVIL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2461
Ședința publică din data de 03.03.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. A. C. – judecător
GREFIER: M. C. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 10.02.2014, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 17.02.2014, 24.02.2014, respectiv, 03.03.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 10.02.2014, din partea reclamantei, dovada cheltuielilor de judecată, după care:
Instanța, deliberând, a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECATORIA
Constată că prin cererea formulată la data de 20.06.2013 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, reclamanta P. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. F., să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 38.220,53 Euro cu titlu de dobândă legală calculată pentru suma de 63.911 Euro aferentă perioadei 02.07.2003 și până la 20.06.2013, cu cheltuieli de judecată. Reclamanta a solicitat instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra imobilelor proprietatea pârâtului înscris în CF_ B. sub nr. top 2069/8/3/1, 2069/1/1, 2069/10/1/1, 2069/8/1/2/, 2069/8/2/2 totul /3 și CF_ B. sub nr. top 2069/8/3/1/, 2069/9/1/1, 2069/10/1/1, 2069/8/1/2, 2069/8/2/2 totul/1.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că pârâtul a fost obligat prin sentința civilă nr._/2007 a Judecătoriei B. – definitivă prin decizia civilă nr. 43/. B. – să-i plătească suma de 63.911 Euro reprezentând suma obținută de pârât din vânzarea, în calitate de mandatar al său, a două apartamente ce constituiau proprietatea exclusivă a acesteia. În baza dispozițiilor art. 1544 și art. 1081 din codul civil, reclamanta susține că pârâtul, în calitate de mandatar, datorează dobânzi pentru sumele încasate din ziua în care i s-au cerut acele sume. În ceea ce privește cuantumul dobânzii legale, reclamanta arată că aceasta este reglementată prin dispozițiile art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011. Reclamanta arată că, prin introducerea acțiunii ce s-a finalizat prin emiterea sentinței civile nr._/2007, cursul prescripției extinctive s-a întrerupt în baza dispozițiilor art. 16 alin.1 lit. d din Decretul nr. 167/1958. Reclamanta arată că dispozițiile legale mai sus menționate au statuat că cererea în justiție privind plata capitalului întrerupe prescripția dreptului la acțiune privind dobânzile care sunt accesoriu al acesteia. Având în vedere conduita obstrucționistă a pârâtului, reclamanta solicită admiterea cererii de înființare a sechestrului asigurător asupra imobilelor mai sus descrise. Pentru motivele mai sus menționate reclamanta solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1081, 1088, 1544 cod civil, art. 4,6 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011, art. 6 alin.2 din Noul Cod Civil.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 5.020 lei.
În probațiune reclamanta a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei înscrisurile la care face referire în acțiune.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției extinctive și a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea excepției invocate pârâtul arată că dreptul material la acțiune al reclamantei întemeiat pe dispozițiilor art. 1544 cod civil s-a născut la data la care aceasta i-a solicitat sumele obținute în executarea mandatului, respectiv la data de 02.07.2003, când a promovat cererea de chemare în judecată, dată la care s-a născut, în opinia sa, și dreptul reclamantei de a-i solicitat dobânzi pentru sumele respective. Pârâtul susține că nu a intervenit întreruperea cursului prescripției extinctive a dreptului de a cere plata dobânzilor prin promovarea acțiunii în pretenții având ca obiect restituirea sumelor încasate în calitate de mandatar deoarece este vorba de două creanțe distincte, care s-au născut la date diferite, au obiecte distincte și sunt sancționate de acțiuni în justiție cu momente diferite ale curgerii termenului de prescripție. Pârâtul mai menționează că a achitat reclamantei suma de 63.911 Euro, debitul în chestiune fiind în totalitate stins. Pe fondul cauzei, pârâtul arată că nu este de acord cu modul de calcul al dobânzilor propus de către reclamantă.
În probațiune pârâtul a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea depusă prin care a solicitat respingerea excepției invocate, invocând argumentele de drept și de doctrină menționate în cererea principală.
Prin încheierea de la termenul din data de 04.10.2013 instanța a admis cererea reclamantei privind înființarea sechestrului asigurător asupra imobilelor menționate.
Prin încheierea de la termenul din data de 10.02.2014 instanța a unit cu fondul soluționarea excepției dreptului material la acțiune al reclamantei.
Cu privire la excepția dreptului material la acțiune al reclamantei:
Prin cererea de chemare în judecată formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii legale pentru sumele utilizate de acesta în calitate mandatar al său, sume ce reprezentau prețul obținut din vânzarea unor imobile proprietatea reclamantei.
Dispozițiile art. 1544 cod civil – vechea reglementare – au prevăzut că „ Mandatarul este dator a plăti dobânzi pentru sumele întrebuințate în folosul său, din ziua întrebuințării lor; iar pentru dobânzile sumelor rămase, din ziua când i s-au cerut aceste sume”.
Dispozițiile art. 7 din Decretul nr. 167/1958 au prevăzut că „ Prescripția începe să curgă de la data cînd se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită”.
În cazul dedus judecății, instanța reține că dreptul la acțiune al reclamantei de a solicita pârâtului dobânzi pentru sumele folosite de acesta în baza mandatului s-a născut la data la care aceasta a solicitat obligarea la restituirea sumelor folosite de acesta din urmă în baza mandatului acordat, respectiv la data de 02.07.2003, data introducerii cererii de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului civil nr._ – cu număr inițial 8310/2003 - . Pe perioada soluționării dosarului civil nr._, cursul prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei de a cere pârâtului dobânzi pentru sumele folosite în baza mandatului a fost întrerupt, cererea de obligare la plata de dobânzi având caracter accesoriu față de cererea de obligare la plata capitalului.
Având în vedere cele mai sus menționate instanța apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. c din Decretul nr. 167/1958, care au stabilit că introducerea unei cereri de chemare în judecată întrerupe cursul prescripției extinctive.
Pentru motivele mai sus menționate instanța apreciază excepția invocată ca fiind neîntemeiată și, în consecință, urmează a o respinge.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 38.220,53 Euro cu titlu de dobândă legală calculată pentru suma de 63.911 Euro aferentă perioadei 02.07.2003 și până la 20.06.2013.
În legătură cu suma de 63.911 Euro, aceasta reprezintă prețul încasat de către pârât, în calitate de mandatar al reclamantei, în urma vânzării a două imobile proprietatea acesteia din urmă. Prin sentința civilă nr. 1208/19.12.2007 a Judecătoriei B. – definitivă prin decizia civilă nr. 43/. B. –, pârâtul a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 63.911 Euro.
Reclamanta și-a întemeiat prezenta cerere de chemare în judecată pe dispozițiile art. 1544 din codul civil – vechea reglementare – potrivit cu care „ Mandatarul este dator a plăti dobânzi pentru sumele întrebuințate în folosul său, din ziua întrebuințării lor; iar pentru dobânzile sumelor rămase, din ziua când i s-au cerut aceste sume”, precum și pe cele ale art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2001 potrivit cu care „ În raporturile juridice cu element de extraneitate, atunci când legea română este aplicabilă și când s-a stipulat plata în monedă străină, dobânda legală este de 6% pe an. „.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul arată că, în situația în care se va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, înțelege să conteste doar modul de calcul al dobânzii solicitate, nu și temeinicia acestei cereri.
Având în vedere cele mai sus menționate instanța apreciază că cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata de dobânzi în temeiul dispozițiilor art. 154 din codul civil este întemeiată având în vedere faptul că suma față de care s-a calculat dobânda solicitată a fost obținută și folosită de către pârât în baza contractului de mandat încheiat de acesta, în calitate de mandatar, cu pârâta, în calitate de mandant. De altfel, așa cum am arătat mai sus, pârâtul nu a contestat temeinicia și legalitatea cererii formulate.
În ceea ce privește modul de calcul și cuantumul dobânzii, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 potrivit cu care „ În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.„, coroborate cu cele ale art. 4 din același act normativ, potrivit cu care „ În raporturile juridice cu element de extraneitate, atunci când legea română este aplicabilă și când s-a stipulat plata în monedă străină, dobânda legală este de 6% pe an. „.
Deși pârâtul a arătat în întâmpinarea formulată că înțelege să conteste modul de calcul al dobânzii, nu a menționat în ce constă critica formulată și nici nu a propus o altă modalitate de calcul
Pentru motivele mai sus menționate instanța apreciază cererea formulată de către reclamantă ca fiind întemeiată și, în consecință, o va admite în sensul că va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 38.220,53 Euro – sau contravaloarea în lei a acestora în raport de cursul de schimb al Băncii Naționale a României din ziua plății cu titlu de dobândă legală calculată pentru suma de 63.911 Euro aferentă perioadei 02.07.2003 și până la 20.06.2013
Având în vedere culpa procesuală a pârâtului instanța de judecată va dispune, în baza dispozițiilor art. 453 din codul de procedură civilă, obligarea acestuia la plata către reclamantă a sumei de 12.020 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care 5.00 lei taxă judiciară de timbru – fila 4, 59 -, și 7.000 lei onorariu avocat, conform chitanței de la fila 88 din dosar .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, invocată de către pârâtul P. F. prin întâmpinare.
Admite acțiunea formulată de reclamanta P. A., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetului de Avocat N. I. din B., ., jud. B. în contradictoriu cu pârâtul P. F., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul profesional secundar al Cabinetului de Avocat H. LAURIAN M. din B., ., . și, în consecință:
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 38.220,53 Euro – sau contravaloarea în lei a acestora în raport de cursul de schimb al Băncii Naționale a României din ziua plății - lei cu titlu de dobândă legală calculată pentru suma de 63.911 Euro începând cu data de 2.07.2003 și până la data de 20.06.2013.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 12.020 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
Cu drept de apel, care se va depune la Judecătoria B., în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER
C. A. C. M. C. P.
Red.CCA/Dact.PMC/29.04.2014 4 ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2986/2014. Judecătoria BRAŞOV | Acţiune pauliană. Sentința nr. 8908/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
