Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 8512/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8512/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 02-07-2014 în dosarul nr. 8348/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8512
Ședința publică din data de 02.07.2014
Instanța constituită din:
Președinte: P. L. S.
Grefier: M. C. S.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 19.06.2014, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 02.07.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos:
INSTANȚA,
Constată că sub nr._ s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe cererea formulată de reclamantele H. V. și S. E.-E., în contradictoriu cu pârâtul B. C., prin care a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 223/3.02.2010 l BNP L. M. și H. M., pentru lipsa cauzei, repunerea părților în situația anterioara, în sensul radierii din CF_ Hălchiu, nr. top. 460, 461 a dreptului de proprietate al pârâtului și reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantelor.
In motivarea cereri s-a arătat că în data de 3.02.2010 pârâtul le-a împrumutat cu suma de 40.000 euro, solicitată pentru stingerea datoriei pe care reclamantele o aveau față de un alt creditor, B. C., iar pârâtul a refuzat să încheie contract de împrumut cu garanție imobiliară, solicitându-le reclamantelor să încheie formal, un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul menționat.
Actul notarial este unul care nu reflectă voința reală a părților, deoarece acestea nu au urmărit transferarea dreptului de proprietate și respectiv încasarea/achitarea prețului, ci, actul a fost încheiat doar cu scopul de a asigura pârâtului o garanție a restituirii împrumutului.
Suma trecută în contract ca reprezentând preț a fost una mai mică decât suma împrumutată, pentru a fi achitate taxe mai mici.
Contractul este lipsit de cauză, iar potrivit doctrinei, când lipsa cauzei se datorează lipsei contraprestatiei lipsește un element esențial al actului juridic, actul fiind lovit de nulitate absolută.
Reclamantele au mai arătat că întrucât nu au avut posibilitatea de a restitui suma de 40.000 euro, în termenul stabilit de 6 luni, acesta a solicitat reclamantelor să semneze o altă convenție de împrumut prin care să recunoască că trebuie să restituie acestuia suma de 50.000 euro ( suma împrumutată la care se adugă suma de 10.000 euro dobânda), act în baza căruia s-a pornit un dosar având ca obiect emiterea unei somații de plată (dosar_ al Judecătoriei B.).
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 966 C.civ.
In probațiune s-au depus înscrisuri.
Pârâtul a depus întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii, arătând că niciodată între părti nu s-a încheiat un contract de împrumut la data de 3.02.2010 pentru suma de_ euro, ci, singura sumă împrumutată, de 50.000 euro este cea menționată în contractul din data de 3.09.2010.
Potrivit dispozițiilor legale, existența cauzei este prezumată de lege,or, lipsa cauzei trebuie dovedită de cel care afirmă lipsa acesteia.
In cauză instanta a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interigatoriul părților, proba testimonială cu martorul B. S..
In ședința publică din data de 28.01.2014 instanța a pus în discuție calificarea în drept a cererii, părțile reclamante depunând la dosar nota de ședința prin care au arătat că acțiunea este una in nulitate, și nu în constatarea simulației.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 3.02.2010 s-a incheiat între părți contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 223/03.02.2010, prin care reclamantele au vândut pârâtului imobilul situat în Hălchiu, înscris în CF_ Hălchiu, nr. top. 460, 461, pentru prețul de 25.000 euro pe care reclamantele recunosc că l-au încasat anterior încheierii contractului.
De asemenea, se arată în cuprinsul contractului faptul că imobilul va fi predat până la data de 2.08.2010 cumpărătorului.
Cauza reprezintă o condiție de validitate, de fond, esențială și generală a actului juridic, și care reprezintă obiectivul urmărit la încheierea actului juridic, fiind reglementată de art. 966-968 C.civ.
Prin faptul că legea prezumă existența cauzei contractului, deci este prezumată intenționalitatea juridică a consimțământului, se ajunge la situația în care, cine susține că o manifestarea de voința nu este un act juridic, ci o simplă manifestare de facto de voință, va trebui să probeze această afirmație și să răstoarne prezumția prevăzută de lege.
În speță, reclamantele afirmă că nu a existat o contraprestație a pârâtului, deoarece neexistând vointa lor de a vinde, nu a existat nici din partea pârâtului voința de achita prețul bunului, ceea ce duce la lipsa scopului imediat ( scopul obligatiei ), fapt ce atrage nulitatea absolută a actului juridic.
Totuși, reclamantele nu au negat că au primit o sumă de bani, respectiv 40.000 euro de la pârât, pentru care au acceptat să transfere, formal, dreptul de proprietate asupra imobilului în favoarea pârâtului.
Lipsa contraprestației semnifică faptul că, în schimbul înstrăinării dreptului de proprietate, reclamantele au avut percepția primirii unui preț al imobilului de la cumpărător, pe care nu l-au primit.
Din partea pârâtului a existat o contraprestație, respectiv plata sumei menționate, prin urmare nu se pune problema în speță a lipsei scopului obligației, așa cum au sustinut reclamantele căci scopul imediat la contractele simalagmatice reprezință prefigurarea mentală a contraprestatiei (o parte se obligă știind că și cealaltă se obligă).
Or, tocmai acest lucru l-au făcut reclamantele, s-au obligat pentru a primi în contraprestație suma de 40.000 euro.
Imprejurarea că au încheiat actul în condiții de viciere a consimțământului sau că actul este simulat prin deghizare, sunt alte cauze care ar putea atrage alte sancțiuni juridice, însă instanța apreciază că nu se poate vorbi de o lipsă a contraprestației cumpărătorului, deci de o nulitate a actului întemeiată pe lipsa de cauză, deoarece suma de 40.000 euro a fost achitată către reclamante.
Pentru aceste considerente, acțiunea va fi respinsă, conform dispozitivului ce urmează.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantele H. V. și S. E.-V., cu dom. ales în B., .. 66, ., jud. B., împotriva pârâtului B. C., cu dom. procesual ales la cab. av. T. N.-G., cu sediul în B., ., jud. B., ca fiind neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 2.07.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
P. L. S. M. C. S.
Red.P.L.S/02.07.2014
Dact.MCS/09.07.2014-ex.5
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8511/2014. Judecătoria BRAŞOV | Obligaţie de a face. Sentința nr. 7915/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
