Contestaţie la executare. Sentința nr. 5587/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5587/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 1510/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5587
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 06.05.2014
PREȘEDINTE :L. M. - Judecător
GREFIER: I. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 29.04.2014 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 06.05.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA:
Constată că, prin cererea înregistrata la aceasta instanța sub nr. de mai sus, contestatoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ de ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE a chemat în judecată pe intimata J. M. solicitând anularea executării silite în dosar execuțional nr. 779/2013 al B. T. C. T., să se constate că reâncadrarea în postul deținut anterior a rămas fără obiect, respectiv suspendarea executării cu privire la drepturile bănești.
În motivare se arata că, executarea silită începută este nelegală și netemeinică deoarece, plata nu poate fi efectuată pe considerentul apariției OUG nr.92/ 2012.
În probațiune la dosar s-au depus: dosar execuțional nr. 779/2013 al B. T. C. T., alte înscrisuri.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 711- 719 C.pr.civ., OUG nr.92/ 2012.
Acțiunea este legal timbrata.
Examinând materialul probator instanța constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1129/M/2009 a Tribunalului B., contestatoarea a fost obligată să o reâncadreze pe intimată în postul deținut anterior, respectiv, să-i plătească o despăgubire egală cu sumele de bani reprezentând salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi bănești de care a beneficiat începând cu data de 12,12,2012 și până la reâncadrarea efectivă.
Cu privire la reâncadrarea în postul deținut anterior, acest petit va fi admis pentru simplu motiv că, prin decizia nr. 33/2013 intimata a fost reâncadrată în postul deținut anterior
Referitor la drepturile bănești cererea va fi respinsă pentru considerentele ce vor urma.
Cu privire la calitatea de debitor:
În ce privește legea aplicabila in materia executării silite a titlurilor executorii care vizează plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar:
In esența, instanța retine ca se găsește în fata unei executări silite pornite si desfășurate pe temeiul dreptului comun în materie de executare silita, context în care sunt de observat următoarele acte normative:
Dreptul comun in materie de executare silita este reprezentat de Codul de procedura civila.
Dreptul special in materia executării silite a titlurilor executorii care vizează plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale este reprezentat de OUG nr. 92/2013.
Instanța retine ca este obligata a efectua analiza cu privire la conformitatea actelor normative speciale cu Convenția Europeana a Drepturilor Omului. Din acest ultim punct de vedere, instanța retine incalcarea de către Statul roman, prin instituțiile sale, incluzând aici si pe contestatoarea-debitoare, a următoarelor texte:
1) art 1 al Protocolului 1 Adițional la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, privind dreptul la respectarea bunurilor oricărei persoane, respectiv protecția proprietății.
2) art. 6 par. 1 din Convenție, privind dreptul la un proces judecat ., fiind evident ca executarea silita este parte a procesului civil.
Astfel:
1) in sensul art 1 al Protocolului 1 Adițional la Convenție, creanța pe care creditoarea o deține asupra contestatoarei, reprezintă un „bun",
parte a dreptului de proprietate, asa cum este definit de acest act normativ - parte a dreptului
roman.
2) in sensul art. 6 par. 1 din Convenție, executarea silita este parte a procesului civil
pe care creditoarea 1-a promovat in contra contestatoarei.
Ca urmare:
1) îngrădirea dreptului de proprietate, respectiv lipsirea de „bun", lipsirea de posibilitatea
de a incasa creanța . incalca in mod evident art. 1 al Protocolului 1
Adițional la Convenție.
2) Suspendarea „de drept" a executării silite, respectiv suspendarea sine die a dreptului
creditoarei de a-si incasa creanța, de a se bucura de bunul sau, incalca in mod evident art. 6
par. 1 din Convenție.
Vazand considerentele de mai sus, instanța retine ca este datoare a face aplicarea actelor normative mai favorabile creditoarei-intimate, obligație impusa judecătorului de următoarele acte normative:
Raportul dintre norma internaționala și cea interna: Potrivit art. 11 din Constituția României:
(1)Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună – credință obligațiile
ce - i revin din tratatele la care este parte.
(2)Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Tratatele internaționale privind drepturile omului: Potrivit art 20 din Constituția României:
(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Cu aplicare in speța:
Instanța retine ca art 1 al Protocolului 1 Adițional si art. 6 par. 1 din Convenția
Pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale sunt norme de drept intern, devenite astfel prin ratificare in anul 1994, context in care instanța trebuie sa analizeze
speța prin prisma acestui act normativ.
Instanța retine ca textul Convenției apare drept prioritar si mai favorabil creditoarei, in situația de fapt descrisa in concret.
In treacăt fie spus, puterea executiva si cea legislativa din România si-au făcut un obicei din a edicta acte normative cu ignorarea cvasi-totala a art 1 al Protocolului 1 Adițional si a art. 6 par. 1 la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, acte normative ce apar drept abuzive fata de proprii contribuabili.
Prin urmare, prevederile OUG nr. 92/2013 au caracter pur potestativ prin aceea ca, fara acordul creditoarei si din voința exclusiva a debitoarei, a fost amânata executarea titlurilor executorii.
De asemenea, C.E.D.O. încurajează țara noastră să adopte remedii prin care să se soluționeze actualele dificultăți în materia respectării dreptului de proprietate si al dreptului la un proces judecat .. In motivarea hotărârii din cauza Burdov vs. Rusia, C.E.D.O. interpretează articolul 13 al Convenției în sensul că acesta este expresia directă a obligației statului, prevăzută în articolul 1 al Convenției, de a proteja drepturile omului, în primul rând în propriul sistem de drept. De aceea, acest articol impune ca statele să implementeze remedii interne efective. Unul dintre acestea vizează un sistem de justiție coerent, eficient și adaptat cerințelor europene si aceasta determina necesitatea de a gasi soluții efective.
Teoreticienii dreptului au identificat astfel de soluții, dintre care instanța găsește ca fiind fondata soluția de recunoașterea si insusire de către judecătorul roman a obligației României de a respecta și de a acorda prioritate deciziilor C.E.D.O. care se bucura de putere de lucru interpretat - noțiune teoretica noua pentru practica judiciara romana:
Astfel, ca o consecință a semnării și ratificării Convenției, deciziile C.E.D.O. sunt obligatorii și executorii pentru statul român, la fel cum sunt și prevederile Convenției, care, conform art. 11 alin. (2) din Constituția României, "[fac parte din dreptul intern
Totodată, conform art. 20 alin. (2) din Constituție, textul Convenției și deciziile C.E.D.O. se bucură de aplicabilitate prioritară în dreptul român, chiar cu consecința înlăturării legislației interne speciale, în ipoteza în care aceasta este contrară lor.
Din motivarea C.E.D.O. din cauza Burdov vs. Rusia, reiese, fără echivoc, existenta raportului de "subordonare" juridică a țărilor Convenției fată de hotărârile C.E.D.O., Curtea specificând în acest sens că este obligată să verifice dacă modul în care legea internă este interpretată și aplicată produce consecințe conforme principiilor Convenției, astfel cum acestea sunt interpretate în jurisprudența Curții.
In concluzie, debitorul-contestator încalca, la rândul lui, prevederile Convenției Europene. Astfel, este de subliniat ca prevederile Convenției Europene au forța juridica superioara oricărui act normativ de drept special intern, incluzând aici si hotărârile Curții Constituționale.
Mai mult, instanța retine ca, asa cum Curtea Europeana s-a pronunțat deja in trei cauze similare, respectiv Cauza S. c/a R., Cauza Sacaleanu c/a R., Cauza T. c/a R., in care a constatat incalcarea de către Statul roman a art. 6 par. 1 din Convenție, tot astfel, admiterea unei contestații ca cea dedusa judecații este de natura a atrage o noua condamnare a Statului roman in fata Curții.
Instanța subliniază ca ar fi inadmisibil ca, in anul 2014, la 20 de ani de la ratificarea Tratatului de aderare la CEDO, sa ignore cu desăvârșire dispozițiile obligatorii din deciziile CEDO si sa incalce in mod conștient obligațiile ce revin judecătorului - ca organ al Statului R., si care izvorăsc din calitatea României de înalta Parte Contractanta la Convenție.
In concluzie, desi OUG nr. 92/2013 are caracter de norma speciala, aceasta încalca art. 1 al Protocolului 1 Adițional si a art. 6 par. 1 la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, ceea ce face ca sa devină obligatorie judecarea in temeiul acestor din urma dispoziții.
Reținând ca executarea silita demarata de către creditoarea-intimată este in perfecta concordanta cu prevederile art. 1 al Protocolului 1 Adițional si a art. 6 par. 1 la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale si ca, in sens contrar, OUG nr. 71/2009 încalca exact aceste doua texte de lege, instanța urmează a respinge contestația la executare privind drepturile salariale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația formulată de contestatoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ de ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE în contradictoriu cu intimata J. M. și în consecință:
Anulează formele de executare începute în dosar execuțional nr. 779/2013 al B.E. J. T. C. T.. Privind reâncadrarea în postul deținut anterior.
Respinge pretențiile privind plata drepturilor salariale.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.05.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
L. M. I. L.
Red. L.M./12.01.2015/ Dact. I.L./15.01.2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Actiune in regres. Sentința nr. 3677/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
