Legea 10/2001. Sentința nr. 7852/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7852/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 19825/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7852
Ședința publică din data de 20.06.2014
Instanța compusă din:
Președinte – M. S. – judecător
Grefier - M. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în ședința publică din data de 13.06.2014, conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta încheiere, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 20.06.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA
Constată că prin cererea înregistrată la data de 31.07.2013 la data de_, reclamantul C. G., în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata valorii de circulație pentru imobilul situat în B., .. 17, . CF nr._ B., nr. top._/6573/1/c/2/a, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că reclamantul, în calitate de chiriaș, a încheiat cu . contractul de vânzare-cumpărare nr._/18.01.2001 pentru imobilul în litigiu, că prin sentința civilă nr. 6675/24.05.2002 pronunțată în dosarul civil nr._/2001 al Judecătoriei B. s-a constatat cu putere de lucru judecat că nevalabilitatea titlului statului nu este opozabilă reclamantului iar prin sentința civilă nr. 366/2005 pronunțată în dosarul nr._/2002 a Judecătoriei B. s-a reținut cu putere de lucru judecat că reclamantul a fost cumpărător de bună credință, astfel încât în condițiile art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, contractul încheiat în baza Legii nr. 112/1995 este valabil. Prin decizia nr. 245/. pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._/197/2010, a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de moștenitoarea testamentară a fostului proprietar, reclamantul a fost obligat să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul în litigiu.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 50 ind. 1, art.50 alin.2 din Legea nr. 10/2001, art. 195, 1701, 1702, 1707 C.civ, art. 451 C..
Au fost anexate înscrisuri (f. 8-31).
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Pe fond s-a arătat că acțiunea este inadmisibilă, că reclamantul ar avea dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale de restituire a prețului achitat și nu în condițiile dreptului comun, că prin acordarea de despăgubiri la nivelul solicitat de către reclamant, s-ar înregistra un dezechilibru patrimonial prin mărirea patrimoniului reclamantului în detrimentul vânzătorului care a încasat un preț simbolic, protecționist ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995. S-a arătat că reclamantul a cumpărat pe propria răspundere cunoscând calitatea de chiriaș și pericolul evicțiunii și că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 50 din Legea nr.10/2001 sau ale art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001 întrucât reclamantului nu i-a fost desființat contractul de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 10/2001.
La termenul de judecată din data de 31.01.2014 a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului S. Român, reclamantul prin reprezentant a precizat că temeiul juridic al acțiunii este art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001 iar instanța a constatat că întâmpinarea formulată a fost depusă tardiv, pârâtul fiind decăzut din dreptul de a propune probe.
În cursul judecății s-a depus la dosar raport de expertiză tehnică specialitate construcții întocmit de exp. Z. C. (f. 49-66), răspuns la obiecțiuni (f. 76-84) și erată (f. 90-92).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că la data de 18.01.2001, reclamantul C. G. împreună cu soția C. M. au cumpărat de la S. Român prin . B., în temeiul Legii nr. 112/1995, apartamentul situat în mun. B., .. 17, . utilă de 139,63 mp compus din 4 camere, bucătărie, baie, wc, cămară, antreu, hol, terasă -7,20 mp, pivniță – 14,52 mp în exclusivitate și cota de ½ din curtea comună pentru suma de_ lei vechi (f. 21-22), în cartea funciară C. G. împreună cu soția C. M. figurând proprietari asupra cotei de 28,33% din părțile de uz comun, inclusiv din terenul de 600 mp (f. 20).
Conform considerentelor sentinței civile nr. 8992/27.01.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2010 (f. 15-19), fostul proprietar al imobilului în litigiu, I. D., a efectuat mai multe demersuri pentru recunoașterea dreptului său de proprietate, încercând anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995 însă prin sentințele civile nr. 6675/24.05.2002 pronunțată în dosarul civil_/2001 al Judecătoriei B. s-a reținut cu putere de lucru judecat că sentința prin care s-a constatat nevalabilitatea titlului statului nu le este opozabilă pârâților nefiind intabulată iar prin sentința civilă 366/17.01.2005 pronunțată în dosarul civil_/2002 al Judecătoriei B. s-a reținut cu putere de lucru judecat că pârâții cumpărători au fost de bună credință astfel că în condițiile art. 46 alin.2 din legea nr.10/2001 contractul încheiat în baza legii nr. 112/1995 este valabil încheiat, contractul de vânzare cumpărare nr._/18.01.2001 rămânând în ființă.
Prin decizia civilă nr. 245/. pronunțată de Tribunalul B. în cadrul apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 8992/27.01.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2010, în urma comparării titlului reclamantului cu titlul fostului proprietar, s-a constatat că titlul celui din urmă este mai preferabil, s-a admis acțiunea în revendicare formulată, C. G. și C. M. fiind obligați să lase reclamantei G. C. A. Hortensia în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr._/18.01.2001.
Se constată așadar că reclamantul, deși se află în posesia acestui contract de vânzare-cumpărare care se bucură în continuare de prezumția de validitate, este lipsit de posesia și folosința imobilului ce a făcut obiectul acestuia.
Potrivit art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001 „(1) proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare. (2) Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabilește prin expertiză”.
Din interpretarea textului legal menționat, rezultă că pentru a beneficia de despăgubirea stabilită la valoarea prețului de piață al imobilului, persoana interesată trebuie să fie în posesia unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 care a fost desființat prin hotărâre judecătorească ca urmare a acțiunii formulate în acest sens de fostul proprietar și care astfel a redobândit în proprietate imobilul înstrăinat de stat.
În fapt, situația reclamantului din prezenta cauză este identică cu cea a persoanelor îndreptățite în temeiul art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001 la obținerea despăgubirii prevăzute de acest text, respectiv a pierdut posesia și folosința imobilului cumpărat în baza Legii nr. 112/1995 în favoarea fostului proprietar.
Diferența între cele două situații constă în aceea că reclamantul a câștigat acțiunea pornită de fostul proprietar pentru anularea contractului său de vânzare cumpărare întemeiată pe dispozițiile art. 45 din Legea nr. 10/2001, însă a pierdut în urma comparării titlurilor, acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 C.civ.
Or, această diferență nu poate înlătura aplicarea dispozițiilor art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001, textul legal trebuind să fie interpretat in extenso, situația reclamantului fiind chiar mai gravă decât a persoanelor cărora li s-au desființat contractele de vânzare-cumpărare.
Ca urmare, instanța constată că reclamantul este îndreptățit să beneficieze de despăgubirea prevăzută de art. art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001 și față de concluziile raportului de expertiză tehnică construcții din care rezultă că valoarea apartamentului în litigiu este de 277.000 lei iar a terenul în cotă de 28,33 % din 600 mp este de 80.500 lei (f. 90), va admite acțiunea formulată și va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 357.500 lei cu titlu de despăgubiri.
În baza art. 453 NCpc, reținând culpa procesuală a pârâtului, acesta va fi obligat să plătească reclamantului suma de 3.180 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert – 1680 lei și onorariu de avocat -1500 lei conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. G., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. Zebciuc L. din mun. B., .. 102, ., jud. B., în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. cu sediul în mun. B., .. 7.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 357.500 lei cu titlu de despăgubiri.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 3.180 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronuntata in sedinta publica astazi, 20.06.2014.
P. GREFIER
S. M. C. M.
RED. M.S. 29 August 2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3692/2014. Judecătoria... | Partaj judiciar. Sentința nr. 1042/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
