Contestaţie la executare. Sentința nr. 19/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 6802/197/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 3062
ROMANIA
JUDETUL BRASOV
JUDECATORIA BRASOV
Sentinta civila nr._
Sedinta publica din data de 19.11.2014
Instanta constituita din:
Președinte: A. N.
Grefier: C. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect “contestație la executare“ formulată de contestatorii, G. Z., D. O., G. E., in contradictoriu cu intimatul, A.J.F.P. Brasov, prin reprezentant legal.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La dosar s-au depus concluzii scrise de catre creditor, prin reprezentant.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 05.11.2014, respectiv 19.11.2014, când a dat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.03.2014 sub nr._, contestatorii, G. Z., D. O., G. E., in contradictoriu cu intimatul, A.J.F.P. Brasov, prin reprezentant legal, a solicitat instantei sa dispună anularea deciziei nr._/24.12.2013 privind stabilirea răspunderii solidare în procedura insolvenței și a titlului executoriu emis în baza acesteia. S-a mai solicitat și suspendarea executării silite.
În motivarea cererii, s-aratat, în esență, că intimatul nu are calitate procesuală activă, aceasta fiind expres indicată în Codul Insolvenței, iar măsura adoptării actelor de executare emise în cauză este prematură. S-a mai arătat că decizia nr._ este ilegală, din perspectiva art. 138 din Codul Insolvenței. Intrarea societatății .. în insolvența nu le poate fi imputată, aceasta fiind fortuită, nefiind elemente care să susțină reaua-credință potrivit art. 27-28 din O.G. nr. 92/2003.
Cererea de chemare in judecata a fost intemeiata in drept pe dispozititiile O.G. nr. 92/2003, C.proc.civ.
Cererea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru in cuantum de 1050 lei (f. 13, 55, 83).
Intimatul, A.J.F.P. Brasov, prin reprezentant legal, a depus la dosar întâmpinare (f. 60-66) prin care a solicitat respingerea contestației arătând că în cauză debitorii contestă sumele stabilite prin titluri de creanță fiscală, apărări care nu pot fi valorificate în fața instanței de executare.
În ședința publică din data de 09.09.2014, contestatorii au depus la dosar precizare de acțiune, prin care au arătat că înțeleg să conteste decizia nr._/24.12.2013 (f. 99-100).
În ședința publică din data de 09.09.2014, instanța a respins cererea de suspendare a executării silite, față de neîndeplinirea obligațiilor referitoare la achitarea cauțiunii.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, in baza art. 260 din C.proc.civ.
A fost atasat la dosarul cauzei dosarul executionalintocmit in cauza (f. 67-80).
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoareasituatie de fapt:
Actele de executare emise în cauză au fost emise de intimat în baza deciziei privind stabilirea răspunderii solidare nr._/24.12.2013 (f. 74-79).
Decizia a fost comunicată părții prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la domiciliu, sub semnătura, cu respectarea dispozitiilor art. 44 din O.G. nr. 92/2003 raportat la art. 153-173 din C.proc.civ.
Procedura de comunicare astfel cum a fost atasata la dosar face dovada pana la inscrierea in fals, in sensul de pronuntare a unei hotarari definitive de condamnare pentru infractiunea de fals intelectual cu privire la cele consemnate in cuprinsul dovezii de comunicare.
Subsecvent, au fost emise actele de executare, respectiv somațieși titlu executoriu.
Prin promovarea prezentei contestații la executare, debitorul urmărește desființarea deciziei privind stabilirea răspunderii solidare nr._/24.12.2013 (f. 74-79).
Instanța constată că pretențiile contestatorului sunt nejustificate.
Astfel, din examinarea înscrisurilor aflate la dosar, rezultă că procedura execuțională nu este afectată de nulitate, intrucat au fost respectate dispozițiile imperative consacrate de O.G. nr. 92/2003 care reprezintă sediul materiei executării silite a creanțelor fiscale.
Sub acest aspect, instanța reține că drepturile și obligațiile părților, rezultate din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, sunt reglementate, conform art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, chiar de acest act normativ care instituie astfel procedura de drept comun în materie (art. 2 alin.2).
Comunicarea actelor administrativ fiscale este guvernată de dispozitiile art. 44 din O.G. nr. 92/2003.
Decizia de impunere, invocată de contestator constituie un act administrativ fiscal, în sensul art. 41 din O.G. nr. 92/2003 întrucât este un act emis de organul fiscal competent, în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
În cauză, comunicarea deciziei de impunere care stă la baza actelor de executare contestate a fost legal realizată, în vreme ce actele de executare contestate sunt emise ulterior, cu consecința că acest titlu de creanță produce efecte juridice și îndreptățește intimatul la pretinderea executării obligației stabilite prin actul administrativ arătat.
În acest sens, instanța are în vedere că potrivit art. 44 din O.G. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, după cum urmează: prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia, prin publicitate.
Comunicarea deciziilor de impunere, indiferent dacă acestea privesc obligații fiscale principale ori accesorii trebuie să se facă în conformitate cu dispozitiile art. 44 din O.G. nr. 92/2003 astfel încât să existe certitudinea că debitorul a luat cunoștință efectiv de sumele de plată stabilite în sarcina sa.
Prin urmare, datorită comunicării legale a deciziei de impunere, astfel cum rezultă din dispozitiile art. 45 din O.G. nr. 92/2003, aceasta este opozabilă debitorului, concluzie întărită de interpretarea per a contrario a prevederilor art. 44.1 din H.G. nr. 1050/2004 care dispun că organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului conform legii.
În consecință, au fost respectate dispozitiile art. 45 alin.1 din O.G. nr. 92/2003 prin începerea executării silite ulterior comunicării titlului de creanță fiscală.
Susținerile contestatorilor referitoare la inexistența în sarcina lor a obligației de plată a sumelor indicate de organul de executare, respectiv la nelegalitatea deciziei privind stabilirea răspunderii solidare nr._/24.12.2013, nu pot fi valorificate în cadrul procesual al contestației la executare promovată în condițiile art. 172 din O.G. nr. 92/2003, această cale procesuală fiind concepută de legiuitor în scopul cenzurării, de către instanța de executare, a legalității formelor de executare silită, similar controlului de legalitate reglementat de dispozitiile art. 711 și urm. C.proc.civ.
În cadrul controlului de legalitate exercitat in baza art. 711 din C.proc.civ. raportat la art. 172 din C.proc.fiscala, instanța învestită cu o contestație la executare este chemată a statua asupra valabilității actelor de executare silită, din perspectiva respectării de către organul de executare emitent a prevederilor legale edictate pentru validitatea acestor acte. Prin urmare, în contextul promovării unei contestații împotriva actelor de executare silită, instanța de executare verifică îndeplinirea de către aceste acte, a condițiilor de formă prevăzute de lege pentru nașterea lor valabilă.
În speță, argumentul invocat de contestator referitor la inexistența unei creanțe certe, lichide si exigibile, vizează chiar fondul raportului juridic litigios. Or, în măsura în care debitorul înțelege să conteste fondul raportului de drept fiscal, deci drepturile și obligațiile care alcătuiesc acest raport, atunci are deschisă calea contestației administrative reglementate de O.G. nr. 92/2003, care se desfășoară sub controlul instanței de contencios administrativ, deci un cadru procesual distinct de cel al contestației la executare.
In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 712 alin. 2 din C.proc.civ. prevadurmatoarele: „in cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu decat o hotararejudecatoreasca, se pot invoca in contestatia la executare si motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu, numai daca legea nu prevede in legatura cu acel titlu executoriu o cale procesuala specifica pentru desfiintarea lui”. In speta de fata, instanta retine ca nu se pot invoca aparari de fond in ceea ce privestecreanta pe care creditorul-intimat o detine asupra debitorului-contestator. Astfel, legea da posibilitatea si obliga pe debitorul-contestator sa exercite o alta cale de atac prin intermediul careia sa conteste fondul raportului de drept fiscal.
Analizând actele de executare contestate in speta prin raportare la prevederile art. 136 – 204 C.proc.fiscală, instanța nu constatã nerespectarea vreunei cerințe de ordin formal care sãpoatã fi sancționatã cu nulitatea expresa.
Pe cale de consecinta, constatand legalitatea actelor de executare intocmite de organul de executare, instanta va respinge cererea formulata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare in judecata având ca obiect „contesțatie la executare” formulată de către contestatorii, G. Z., cu domiciliul în B., ., ., apt. 5, jud. B., D. O., cu domiciliul în B., .. 18, apt. 2, jud. B.,G. E., cu domiciliul în B., ., ., apt. 5, jud. B., în contradictoriu cu intimatul, A.J.F.P. B., prin reprezentant legal, cu sediul in B., .. 7, jud. Brasov, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțata in ședința publică, azi, 19.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. N. C. D.
Red. / Tehno. A.N. /4 ex. / 15.01.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2253/2014. Judecătoria BRAŞOV | Pretenţii. Sentința nr. 06/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
