Contestaţie la executare. Sentința nr. 6793/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6793/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 33497/197/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 3062
ROMÂNIA
JUDEȚUL B.
JUDECĂTORIA B.
Sentința civilă nr. 6793
Ședința publică din data de 28.05.2014
Instanța constituită din:
Președinte: A. N.
Grefier: C. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulata de reclamantul, M. P. L., in contradictoriu cu intimatul, O. F. Z.R.T., prin reprezentant legal, având ca obiect „contestatie la executare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 28.05.2014, când a dat următoarea hotărâre:
INSTANTA,
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brasov la data de 17.12.2013 sub nr._, reclamantul, M. P. L., in contradictoriu cu intimatul, O. F. Z.R.T., prin reprezentant legal, a solicitat instantei pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna anularea formelor de executare silita efectuate de B.E.J. B. G. in dosarul de executare silita nr. 667/2013 si intoarcerea executarii cu privire la sumele deja retinute. S-a mai solicitat si suspendarea executarii silite.
În motivarea cererii, s-a arătat, in esenta, ca datoria sa conform contractelor de credit C2203/2100/_ (CHF) si C2203/2100/_ (lei) a fost achitata integral, retinerea efectuata de B. B. G. in cuantum de 2150 de lei este lovita de nulitate potrivit art. 729 C.proc.civ., iar pretinsa cesiune de creanta idintre cedent si cesionar nu a fost comunicata, nefiindu-i opozabila.
Cererea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 362 de lei (f. 37).
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 711, 722 din C.proc.civ.
Intimatul, O. F. Z.R.T., prin reprezentant legal, nu a depus întâmpinare.
La dosarul cauzei a fost atasat dosarul executional nr. 667/2013 aflat pe rolul B. B. G..
La termenul din 13.05.2014, instanța a invocat excepția necompetenței sale teritoriale.
Analizand exceptia de necompetenta teritoriala exclusiva invocata in cauza, prin prisma dispozitiilor legale aplicabile in cauza, instanta constata ca exceptia invocata este intemeiata.
Astfel, in drept, instanta retine ca, potrivit art. 713 alin. 1 si 2 din C.proc.civ., „contestatia se introduce la instanta de executare. In cazul urmaririi silite prin poprire, daca domiciliul sau sediul debitorului se afla in circumscriptia altei curti de apel decat cea in care se afla instanta de executare, contestatia se poate introduce si la judecatoria in a carei circumscriptie isi are domiciliul sau sediul debitorul”.
In baza art. 248 alin. 1 din C.proc.civ., instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, iar potrivit art. 131 C. proc. civ., cand in fata instantei de judecata se pune in discutie competenta acesteia, ea este obligata sa stabileasca instanta competenta.
Instanta retine că față de obiectul cauzei, pricina este una privitoare la executare silită, astfel încât, competența de soluționare aparține instanței de executare, aspect confirmat si de jurisprudenta in materie (I.C.C.J./Sectia I civilă, decizia nr. 5461 din 22 noiembrie 2013).
Conform art. 650 alin. (1) Cod procedură civilă, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar potrivit art. 713 alin. (1) Cod procedură civilă, contestația la executare se introduce la instanța de executare.
Așadar, în regulă generală, judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, este instanța competentă să judece contestația la executare.
.. 713 alin. (2) Cod procedură civilă, în cazul urmăririi silite prin poprire, dacă domiciliul sau sediul debitorului se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria în a cărei circumscripție își are domiciliul sau sediul debitorul, iar în cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului.
Din formularea normei, rezultă că prevederile art. 713 alin. (2) Cod procedură civilă instituie două cazuri de competență teritorială alternativă, lăsate la libera apreciere a contestatorului, care poate sesiza și o altă judecătorie decât instanța de executare, respectiv fie judecătoria în a cărei circumscripție își are domiciliul sau sediul debitorul, fie judecătoria de la locul situării imobilului.
Cele două competențe teritoriale aparțin unor participanți diferiți la executarea silită și nu se influențează sau condiționează reciproc, astfel încât este posibil ca executorul judecătoresc să nu fie competent conform art. 651 Cod procedură civilă, dar judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc necompetent, să fie competentă teritorial să judece contestația la executare prin care se invocă drept motiv de nulitate a executării însăși necompetența executorului judecătoresc.
Concepția Noului Cod de procedură civilă care stă la baza competenței teritoriale a instanței de executare are menirea de a simplifica și unifica practica judiciară neunitară cu care s-au confruntat instanțele de judecată sub imperiul Codului anterior.
Astfel, cererea cu care Judecătoria Brasov a fost învestită la data de 17.12.2013 are ca obiect contestația la executare formulată de debitor în cursul unei executării silite declanșate în octombrie 2013, așadar, după . noului Cod de procedură civilă, prin care s-a solicitat, în contradictoriu cu intimatul creditor, anularea formelor de executare silita efectuate de B. B. G. in dosarul de executare silita nr. 667/2013 si intoarcerea executarii cu privire la sumele deja retinute.
În consecință, dat fiind obiectul pricinii, trebuie observate normele de competență stabilite cu privire la soluționarea contestației la executare.
Se constată că art. 713 alin. (1) Cod procedură civilă statuează regula potrivit căreia contestația la executare se soluționează de instanța de executare, alin. (2) și (3) ale aceluiași text, reglementând anumite derogări, fie în raport cu forma de executare aleasă de creditor (alin. 2), fie în funcție de forma contestației la executare, anume dacă se formulează o contestație la titlu (alin. 3).
Cum în speță nu s-a formulat o contestație la titlu, ci o contestație la executare propriu-zisă, rezultă că derogarea prevăzută la art. 713 alin. (3) Cod procedură civilă nu este incidentă; în același timp, din verificarea cererii de executare silită adresată de creditor executorului judecătoresc, rezultă că acesta a arătat că solicită ca „executarea silită să se facă simultan sau succesiv prin toate formele prevăzute de lege”; ca atare, față de această formulare generică a creditorului, cu privire la forma de executare pentru realizarea creanței sale, nici criteriile pentru determinarea instanței competente să soluționeze contestația la executare, prevăzute de art. 713 alin. (2) Cod procedură civilă nu sunt operante.
D. urmare, pentru stabilirea instanței competente va trebui aplicată regula instanței de executare statuată prin art. 713 alin. (1) Cod procedură civilă.
Instanța de executare este definită prin dispozițiile art. 650 alin. (1) Cod procedură civilă, anume: „judecătoria în circumscripția căreia se află sediul biroului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.”
În consecință, dacă nu se constată ca fiind incidentă o dispoziție derogatorie de la criteriul stabilit prin această normă (ceea ce ar presupune cunoașterea formei de executare alese de creditor, cel puțin, în mod prioritar), rezultă că judecătoria în circumscripția se află sediul biroului judecătoresc care face executarea este instanța de executare.
Cum în cauză sediul biroului judecătoresc ce instrumentează dosarul de executare nr. 667/2013 este în Bucuresti, așadar în circumscripția Judecătoriei Sectorului 1 (instanta care a admis cererea de executare silita formulata de creditor, potrivit incheierii din data de 30.10.2013 pronuntata in dosar nr._/299/2013, aflata la fila 20 din dosar), rezultă că această instanță este instanța de executare competentă să soluționeze contestația la executare formulată de debitor.
Pe de altă parte, art. 651 Cod procedură civilă este textul ce reglementează competența executorului judecătoresc, în raport cu forma de executare ce va fi urmată, dacă prin lege nu se dispune altfel (cum este de exemplu, în materia popririi, dispozițiile art. 781 Cod procedură civilă, fiind normă specială, derogatorie de la art. 651), iar art. 651 alin. (4) Cod procedură civilă prevede că nerespectarea prezentului articol atrage nulitatea necondiționată a actelor de procedură efectuate.
Determinarea executorului judecătoresc reprezintă o operațiune juridică anterioară declanșării executării silite, ce este la îndemâna creditorului care se adresează cu o cerere de executare silită unui executor judecătoresc, iar nerespectarea normelor procedurale privind competența executorului judecătoresc nu poate fi sancționată decât la cererea părții interesate prin invocarea acestui motiv de nulitate necondiționată în cadrul unei contestații la executare propriu-zise, pe temeiul art. 651 alin. (4) Cod procedură civilă.
Însă, odată învestit un executor judecătoresc, chiar necompetent, instanța de executare va fi judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul său, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, în speță nefiind incidentă vreo dispoziție specială care să conducă la înlăturarea aplicării regulii enunțate.
F. de aceste motive de fapt si de drept, instanta urmeaza sa admita exceptia de necompetenta teritoriala absoluta a Judecatoriei Brasov si sa decline competenta de solutionare a contestatiei de executare formulate de contestator in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti si inainteaza cauza catre aceasta instanta, spre competenta solutionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Brasov, invocata de instanta.
Declina competenta de solutionare a contestatiei la executare formulata de contestatorul, M. P. L., cu domiciliul procesual ales in Brasov, .. 43, ., jud. Brasov, la Cabinet de Avocat”D. H.”, in contradictoriu cu intimatul, O. F. Z.R.T., prin reprezentant legal, cu sediul in Bucuresti, .. 79, ., in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 28.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. N. C. D.
Red. / Tehno. A.N. /4 ex. / 30.06.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4896/2014. Judecătoria... | Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 17/2014.... → |
|---|
