Pretenţii. Sentința nr. 2690/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2690/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 26088/197/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2690
Ședința publică din 06.03.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C.-D. T.
GREFIER: C. BURGUȘ
Pe rol este soluționarea cererii de chemare în judecată ce are ca obiect „pretenții”, formulată de reclamanta C. P. (FOSTĂ N.), cu domiciliul în Tărlungeni, ., județul B. în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în B., ., ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25.02.2014, acestea fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data 04.03.2014, când a dispus următoarele.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei deduse judecății constată:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 24.10.2012 sub dosar nr._, reclamanta C. P. (fosta N.), a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună restituirea sumei de 24.467 lei depusă la data de 14.04.2010 la banca Procredit Bank SA în contul RO64 MIRO0000_ de către reclamantă în calitate de garant în contractul de credit cu ipotecă imobiliară nr. 30-_ din data de 06.02.2007 a imobilului situat în B. ., ., ., încheiat între Procredit Bank SA și pârâta ., sumă ce reprezintă achitarea integrală a creditului bancar acordat pârâtei în mod anticipat cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În esență, în expunerea situației de fapt reclamanta a învederat împrejurarea că a avut calitatea de angajată a pârâtei, iar la solicitarea patronilor acestei societăți, P. L. și E., a fost de acord să garanteze cu imobilul aflat în proprietatea sa, situat în B. ., ., împrumutul pe care pârâta l-a contractat de la Procredit Bank SA prin încheierea Contractului de credit nr.30-_/06.02.2007, cei doi asigurând-o că vor aduce o altă garanție imobiliară, iar dacă acest lucru nu va fi cu putință îi vor ceda o parte din părțile sociale deținute de aceștia la .. În timpul derulării contractului de credit, reclamanta, prin Sentința civilă nr._/11.12.2009 a Judecătoriei B. a fost obligată să plătească asociației de proprietari suma de 11.664,85 lei. Singura posibilitate reală de a plăti această datorie era aceea de a vinde bunul ipotecat ăn favoarea băncii. A solicitat reprezentanților pârâtei să aducă drept garanție un alt imobil, dar aceștia au refuzat. Pentru a nu se ajunge la vânzarea silită a bunului ipotecat, aceasta a găsit pe piața liberă un potențial cumpărător al apartamentului cu care a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, cu avansul acordat de promitentul cumpărător a rambursat anticipat creditul pentru a putea stinge ipoteca și astfel a fost în măsură a achita implicit datoria față de asociația de proprietari. Reclamanta arată că rambursarea anticipată a creditului, care la data de 14.04.2010 era în sumă de 24.467 lei, a trebuit să se facă printr-o plată interbancară, reclamanta fiind nevoită la solicitarea reprezentanților bancii să-și deschidă un cont la aceeași bancă, RO64 MIRO0000_, unde a fost depusă suma în discuție în și pe numele reclamantei de însăși promitentul cumpărător d-nul N. M.-D., după care suma în discuție, prin tranfer bancar a fost destinată la rambursarea anticipată a creditului contractat de ., în această modalitate încetând efectele contractului de împrumut. Deși a solicitat reprezentanților pârâtein a-i plăti suma în discuție aceștia, invocând diverse pretexte au refuzat solicitarea reclamantei. Se arată că prin această plată a fost mărit patrimoniul pârâtei, în detrimentul patrimoniului reclamantei, plata facută de aceasta fiind practic nedatorată.
În drept au fost invocate disp.art. 1341 NCC, art. 145 NCC. Ulterior dat fiind momentul efectuării plății s-au invocat disp.art. 992, 993 C.civ.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 1584,02 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei. Cu privire la acest aspect se constată că prin încheierea de ședință din data de 16.04.2013 instanța a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantă, dispunând eșalonarea plății taxei judiciare de timbru în 5 rate lunare, fiecare în cuantum de 316,8 lei lunar- achitate integral de reclamantă.
Pârâta, în condițiile art. 115 C.pr.civ. a formulat întâmpinare (f.90-91) prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neântemeiată. Părâta susține că afirmațiile reclamantei cu privire la achitarea împrumutului în contul societății nu sunt veridice, plata invocată făcându-se din sumele pe care pârâta le-a predat reclamantei prin administratorul societății P. E.. Reclamanta nu avea nici o obligație de a achita în avans ratele conform contractului de credit și nici nu i s-a solicitat acest lucru din partea pârâtei, pârâta solicitându-i reclamantei să achite în numele societății ratele în avans scop pentru care i-au fost predați banii în vederea depunerii lor și întocmirea formalităților bancare de depunere a banilor în cont. Abuzând de încrederea acordată, deși în realitate a primit banii de la pârâtă prin administratorul său, reclamanta a întocmit formele de rambursare pe numele său propriu și nu al societății. Pârâta mai arată că despre felul în care a avut loc lichidarea contractului de credit prin plata ratelor în avans de reclamantă, a luat la cunoștință numai la momentul în care i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată, între părți neavând și neexistând cereri sau discuții cu privire la pretenția reclamată prin formularea prezentei cereri.
În cauză au fost administrate: proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părților și proba testimonială.
În baza probatoriului administrat instanța reține :
În mod neechivoc, împrejurarea că pârâta . a încheiat cu Procredit Bank SA Contractul de credit nr.30-_/06.02.2007 prin care banca a împrumutat-o pe pârâtă cu suma de 20.000 euro, perioada de rambursare fiind de 48 luni (f.145-148). În vederea garantării restituirii acestui împrumut, s-a încheiat Contractul de ipotecă 30-_/31.01.2007, ipoteca purtând asupra bunului imobil situat în B. ., ., ., proprietatea familiei N. (f. 77-82), care au divorțat în anul 2008 (Sentința civilă nr._/10.11.2008 f. 24,25), reclamanta revenind la numele purtat anterior încheierii căsătoriei acela de M., fără ca foștii soți să-și partajeze bunurile dobândite în timpul căsătoriei.
P. Sentința civilă nr._/11.12.2009 pronunțată de Judecătoria B. în dosar_ (f. 26-27), reclamanta și fostul soț au fost obligați în solidar la plata către Asociația de Proprietari Nucului 45-49 la plata sumei de 7.331,51 lei contravaloarea cheltuielilor de întreținere pentru perioada ianuarie 2007-februarie 2009, la plata sumei de 4.343,34 lei penalități și 400 lei cheltuieli de judecată.
În anul 2012 reclamanta s-a recăsătorit luând numele celui de-al doilea soț C..
Anterior anului 2008 reclamanta a fost angajată la ., societate care a încheiat cu pârâta un contract de dispecerizare, aceasta fiind conjunctura în care reclamanta i-a cunoscut pe administratorii și asociații pârâtei, în persoana d-nei și a d-nului P.. Modalitatea în care s-au desfăsurat raporturilr de colaborare între reclamantă – taximetrist independent la . – Ro taxi și societatea pârâtă nu face obiectul prezentei cercetări judecătorești se poate doar reține împrejurarea că au existat anumite situații în care au fost implicate și numele altor societăți comerciale care au generat reglări de conturi și plăți.
În luna decembrie a anului 2008 reclamanta devine salariată a pârâtei, angajată în funcția de dispecer, contractul de muncă încetând în luna mai a anului 2010 .
În această perioadă relațiile dintre reclamantă și familia P. erau mai apropiate decât o impuneau relațiile de muncă, aceasta îndeplinind în interesul societății și alte sarcini decât cea a fișei postului de dispecer (două dintre martore au afirmat că adeseori reclamanta era trimisă cu diverse sarcini la administrația financiară).
Având în vedere data rambursării anticipate a contractului de credit 14.04.2010 și data încetării raporturilor de muncă cu pârâta 18.05.2010 se poate presupune că la acel moment s-a născut o relație conflictuală între reclamantă și reprezentanții legali ai pârâtei.
Dată fiind datoria pe care reclamanta și fostul soț o aveau față de asociația de proprietari și obligația de plată statuată printr-o hotărâre judecătorească cu autoritate de lucru judecat, reclamanta a hotărât vânzarea bunului imobil, vânzare anevoioasă dată fiind sarcina ce greva acestuia. Din declarația martorei C. M. C. (f. 229) instanța reține că d-nul P. a solicitat bancii a-și da acordul pentru înstrăinarea bunului, dar singura soluție agreată de bancă a fost aceea a rambursării anticipate. În condițiile date reclamanta, găsindu-și cumpărători pentru bunul imobil a încheiat cu aceștia un antecontract de vânzare cumpărare, la data de 14.04.2010, în vederea ridicării ipotecii reclamanta a solicitat rambursarea anticipată a împrumutului, pe numele acesteia fiind deschis un cont curent unde cumpărătorul bunului imobil i-a dat reclamantei suma de bani necesară rambursării anticipate 24.467 lei, bani care au fost virați în contul datoriei pârâtei, Contractul de credit nr.30-_/06.02.2007 încheiat cu Procredit Bank S.A. încetându-și efectele.
Din declarațiile martorilor, nu se poate reține decât împrejurarea că fiecare dintre ei au relatat fapte percepute indirect, fie de la reclamantă, fie de la familia P., fiecare dintre aceștia având propria versiune despre modul în care s-a restituit sau nu s-a restituit reclamantei suma de 24.467 lei.
Instanța nu poate reține apărările pârâtei potrivit cu care ar fi predat pârâtei sume de bani necesare rambursării împrumutului. Pe de o parte aceste plăți - ca acte juridice - nu au fost dovedite, iar pe de altă parte însăși pârâta susține că plata anticipată a creditului nu a avantajat-o și că nu i-a solicitat reclamantei a face această plată. Instanța nu este în măsură a stabili dacă plata făcută de reclamantă în nume propriu, dar în vederea stingerii datoriei pârâtei i-a creat sau nu prejudicii acesteia din urmă. Benefică sau nu pe termen lung sau scurt, prin această plată, în patrimoniul pârâtei s-a stins o datorie, fiind diminuat pasivul patrimonial al acestei societăți. Teoretic, desigur că această plată, făcută din rațiuni și presiuni practice, a profitat pârâtei, chir dacă pe perioada derulării contractului de credit pârâta nu a înregistrat restanțe majore în rambursarea împrumutului.
Asupra cererii de chemare în judecată.
D. fiind temeiul de drept indicat de reclamantă, care, din perspectiva disp. art. 6 alin.1 și 2 NCC și a art. 3 din Legea nr.71/2011 – norme ce consacră regula tempus regit actum - era inaplicabil, instanța a apreciat că, exercitându-și rolul activ din perspectiva art. 84 C.pr.civ. fără a schimba cauza juridică a acțiunii și a genera iuria novit curia, este impetuos necesar a da calificarea juridică corectă a acțiunii, respectiv de a stabili dacă cererea cu care a fost investită reprezintă o acțiune în repetițiune – care are la baza faptul juridic licit al plății nedatorate, sau reprezintă o acțiune în restituire - actio de in rem verso, bazată pe faptul îmbogățirii fără justă cauză.
Aspectul a fost pus în discuția părților, prin încheierea de ședință din data de 10.12.2013 fiind dată calificarea juridică a cererii deduse judecății.
Ca urmare a probelor administrate instanța a reținut împrejurarea că reclamanta a făcut o plată ( prin care și-a micșorat patrimoniul), că această plată a avut drept efect sporirea patrimoniului pârâtei (reducerea pasivului, că cel care a făcut plata a avut calitatea de garant real imobiliar al pârâtei . Ipoteca este o garanție reală imobiliară, care nu comportă deposedarea celui care o constituie, este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligații, ipoteca negenerând efecte și raporturi juridice între debitorul ipotecar (cel care afectează garanția) și debitorul obligat într-un alt raport juridic principal și a cărui obligații, în executarea lor, sunt garantate prin instituirea ipotecii .
Îmbogățirea fără justă cauză, neavând o reglementare proprie în vechiul cod civil a fost o creație a doctrinei și practicii fiind definită ca fiind faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic, din acest fapt juridic născându-se pentru cel care își vede mărit patrimoniul obligația de a restitui, în limita măririi, către cel care și-a diminuat patrimoniul. Instanța apreciază că în speța dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile pentru intentarea acțiunii în restituire și anume:
1. mărirea patrimoniului pârâtei - prin diminuarea pasivului;
2.micșorarea altui patrimoniul ca o consecință a mării altuia – micșorarea patrimoniului reclamantei cu suma de24.467 lei ;
3.existența unei legături între sporirea patrimoniului fiecăruia dintre pârâți și micșorarea patrimoniului reclamantei prin plata efectuată de reclamantă s-a stins anticipat o datorie a pârâtei ;
4 absența unei cauze legitime – se are în vedere împrejurarea că plata în discuție deși s-a întemeiat pe contractul de ipotecă și contractul de împrumut nu ajunsese încă la scadență ;
5 absența unui alt mijloc juridic pentru recuperare - cum între debitorul principal și debitorul ipotecar nu se nasc raporturi juridice directe, este evidentă absența oricărui alt mijloc juridic ar reclamantei pentru recuperarea sumei plătite în contul datoriei pârâte.
Urmare a aspectelor reținute, în baza silogismului juridic expus, instanța va admite acțiune, urmând a decide în sensul celor ce urmează.
În temeiul art. 274 C.p.civ. va admite și cererea accesorie, obligând-o pe pârâta să plătească reclamantei suma de 1.584,02 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxe judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta C. P. (fosta N.), domiciliată în comuna Tărlungeni ., jud. B., împotriva pârâtei ., J_ ,CUI_, cu sediul în B. ., ., jud. B..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 24.467 lei, reprezentând plata efectuată de reclamantă, în calitate de garant ipotecar, pentru rambursarea anticipată a împrumutului acordat pârâtei potrivit Contractului de credit nr.30-_/06.02.2007 încheiat cu Procredit Bank S.A.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1.584,02 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxe judiciare.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.03.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. – D. T. C. BURGUȘ
Red.CDT/30.05.2014
Dact.CB/4 ex.
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1641/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1013/2014. Judecătoria... → |
|---|
