Decădere din drepturi părinteşti. Sentința nr. 9456/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9456/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 06-08-2014 în dosarul nr. 1066/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9456
Ședința publică de la: 06.08.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-E. T. – judecător
GREFIER: G.-M. B.
Pe rol este soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect „decădere din drepturile părintești” formulată de reclamantul S. A. în contradictoriu cu pârâta G. M. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul reclamantului, avocat Ț. Virgina și curatorul pârâtei, numita M. L. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară dezbaterile închise, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Având cuvântul, apărătorul reclamantei solicită instanței admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, fără cheltuieli de judecată.
Pârâta, prin curator, solicită instanței ca autoritatea părintească asupra minorei să fie exercitată în comun de către ambii părinți.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând, constată că:
P. cererea înregistrată la data de 20.01.2014 pe rolul Judecătoriei B., astfel cum a fost precizată ulterior, reclamantul S. A., prin mandatar special S. Ninița ( cu procură judiciară la fila 4) și prin reprezentant convențional avocat Ț. V.-L. (cu împuternicire la fila 19), a solicitat instanței de tutelă ca în contradictoriu cu pârâta G. M.-C., să dispună următoarele: ( fila 3 rap. la fila 28-32)
- să se stabilească locuința minorei S. A.-I., născută la data de 27.10.2009, la domiciliul tatălui reclamant, în mun. S., ., ., jud. B..
- în principal, să se dispună ca autoritatea părintească asupra minorei să se exercite exclusiv de către tatăl-reclamant, iar în subsidiar, daca se va stabili ca autoritate să se exercite în comun, de ambii părinți, să fie obligată pârâta să-și de-a acordul pentru întocmirea actelor necesare care să permită reclamantului să călătorească cu minora în afara granițelor statului (pașaport, vize, etc), cât si pentru efectuarea călătoriilor în afara granițelor împreună cu minora, în caz de refuz hotărârea ținând loc de acord.
- fără obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei.
Cererea a fost taxată judiciar cu suma de 20 lei. ( fila 13).
În motivare, în esență, s-a arătat că dintr-o relație de concubinaj de scurtă durată cu pârâta cauzei s-a născut minora S. A.-I., în anul 2009, în Spania, urmare a acestui eveniment părțile hotărând să conviețuiască și să se întoarcă în România, la locuința reclamantului din mun. S..
S-a mai indicat că la sfârșitul anului 2011, pârâta a plecat din nou în Spania, unde și-a reluat activitatea de “damă de companie”, fără a o mai interesa de soarta fetitei din acel moment.
În acest context, s-a subliniat că tatăl este părintele care a îngrijit de copil, atât în Spania, cât și în România, minora locuind cu tatăl si bunicii paterni în mun. Sacele, unde frecventează programul unei grădinițe din localitate, este bine îngrijită si beneficiază de tot ce îi este necesar, în procesul de creștere a copilei reclamantul fiind ajutat de către părinții săi.
S-a mai învederat că exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către tată este în interesul superior al minorului cauzei, în conduita mamei existând motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, psihică, spirituală, morală sau socială a copilului, comportamentul acesteia față de minor contravenind unor multiple dispoziții legale, respectiv cele cuprinse în:
- art. 261 din Codul civil, care reglementează cu valoare de principiu îndatorirea părinților de creștere și educare a copiilor lor minori, îndatorire care presupune existența unei implicări active, atât spirituale, cât și materiale, a fiecăruia dintre părinți față de copil;
- art. 487 din Codul civil, care stabilește conținutul autorității părintești și conform căruia părinții au dreptul, dar și îndatorirea de a crește copilul îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit însușirilor și nevoilor copilului
- art. 488 alin. 2) lit. c), d) din Codul civil, care prevede că părinții sunt obligați să ia toate măsurile necesare pentru protejarea și realizarea drepturilor copilului și să coopereze cu persoanele fizice și persoanele juridice cu atribuții in domeniul îngrijirii, educării și formării profesionale a copilului;
- art. 499 alin. (1) din Codul civil, care stabilește că obligația de întreținere a copilului aparține, în solidar, și tatălui, și mamei, care trebuie să asigure minorului cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea profesională;
- art. 516 alin. (1) din Codul civil, care statuează la nivel de principiu că între părinți și copiii lor există obligația de întreținere;
- art. 530 din Codul civil, conform căruia, ca regulă, obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională;
- art. 31 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului, conform căruia: „exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său";
- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului, care statuează că părinților le revine responsabilitatea de a asigura cele mai bune condiții de viață necesare creșterii și dezvoltării copiilor și sunt obligați să le asigure copiilor condițiile necesare pentru creștere, educare, învățătură și pregătire profesională.
Concluzionând că reclamantul (tatăl) este singura persoană care îi asigură minorului fundamentul afectiv și suportul material și moral de care acesta are nevoie pentru creștere și educare, dar că acesta este împiedicat să protejeze interesele copilului de către celălalt părinte, care acționează în detrimentul minorului sau manifestă neglijență gravă cu privire la acesta, a subliniat că interesul superior al copilului este în sensul de a beneficia de toate drepturile sale, de a-i fi ocrotite toate interesele și de a beneficia măcar de un părinte care să poată, din punct de vedere legal, să ii confere siguranța și stabilitatea de care are nevoie, cu atât mai mult cu cât nu se cunoaște unde locuiește pârâta efectiv, neputându-se lua legătură cu aceasta ori de cate ori voi fi nevoit pentru exercitarea prerogativelor de părinte, context în care a solicitat admiterea acțiunii în modalitatea principală formulată, varianta subsidiară fiind solicitată prin prisma călătoriei de vacanță în Spania pe care o intenționează tatăl, minora și bunicii paterni în luna iulie-august 2014, pentru care nu poate obține acordul pârâtei cauzei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 398 NCC, art.400 NCC, art. 486 NCC, art.496 NCC.
În probațiune, a solicitat înscrisuri, anchetă socială și martori.
Pârâta G. M.-C. a fost citată prin publicitate ( față de imposibilitatea cunoașterii domiciliului acestuia, potrivit dovezilor de la fila 3 și 14 rap. la citațiile de la fila 20, 23, 39-43 ), potrivit dispozițiilor art. 167 NCPC numindu-i-se un curator special, pentru reprezentare procesuală, în persoana avocatului F. O. ( fila 37, pentru care reclamantul a achitat o indemnizație de 200 lei, potrivit ordinului de încasare de la fila 45), curator avocat înlocuit ulterior cu avocatul M. L. M. (prin încheierea de ședință din data de 04.07.2014, fila 51), acesta din urmă fiind cel care a formulat concluzii pe fondul cauzei.
În cursul judecății:
- s-a efectuat anchetă socială ( fila 26-27)
- s-a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri și proba testimonială, în cadrul căreia a fost audiat martorul Coțac F. ( a cărui depoziție se află la fila 45)
- s-a suplimentat probatoriul cu interogatoriul pârâtei, dar aceasta nu s-a prezentat pentru administrare. ( fila 33 rap. la fila
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, din relația de concubinaj a părților a rezultat minora S. A.-I., născută în Spania, la data de 27.10.2009, potrivit certificatului de la fila 8, copilul având la data prezentei judecăți vârsta de 4 ani și jumătate.
După nașterea copilului, părțile litigante s-au întors în România pentru a sedimenta relația de familie, dar pârâta a plecat din nou în Spania, în anul 2011, încercarea reclamantului de a reface unitatea rămânând fără rezultat, potrivit relatărilor acestuia, confirmate de martorul C. F.. ( fila 45)
Părintele care s-a implicat în mod vădit în creșterea și educarea copilului a fost tatăl, atât în timpul șederii în Spania, cât și în România, legătura dintre mama pârâtă și minoră rupându-se efectiv odată cu reîntoarcerea acesteia în Spania, astfel cum rezultă din depoziția martorului C. F., care se coroborează cu concluziile anchetei sociale efectuate în cauză, din cuprinsul căreia rezultă atât absenteismul mamei, cât și dependența emoțională a minorei de tatăl reclamant și de bunicii paterni, fila 26-27).
În drept:
Ca situație premisă, instanța reține că în cauzele/conflictele ce au ca obiect exercițiul drepturilor părintești, contribuția părinților la întreținerea copiilor și stabilirea domiciliului copiilor, criteriul legal după care instanța de tutelă este ținută să hotărască asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori este acela al interesului superior al minorului, astfel cum impun dispozițiile art. 263 alin.1 NCC.
Așadar,
În ceea ce privește stabilirea locuinței minorului:
Sub acest aspect, instanța va face aplicarea, pentru identitate de rațiune ca raporturile dintre părinți (divorțați) și copii, a dispozițiilor art. 400 alin.1 NCC, potrivit cărora „ instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic”.
Concret, instanța va stabili locuința minorei S. A.-I. la tatăl reclamant, față de împrejurarea că acesta este părintele care se îngrijește zilnic de fetiță, atât din punct de vedere material, locativ și moral ( potrivit concluziilor anchetei sociale de la fila 27, minora locuind încă din anul 2012 în mun.S., la bunicii paterni, acolo unde se și solicită stabilirea locuinței, între bunici și copilă existând un puternic atașament), cât și educațional/ școlar, astfel cum rezultă din adeverința nr.6/28.01.2014 emisă de Grădința P.N. Nr.4 S., fila 15, o continuitate în mediul de viață cu care este obișnuită fetița fiind benefică minorului.
În ceea ce privește exercitarea autorității părintești asupra minorului:
Instanța reține că legiuitorul a reglementat expres cazurile în care exercitarea autorității părintești se poate realiza de către un singur părinte, acestea fiind prevăzute în cuprinsul art. 507 NCC, potrivit căruia „ dacă unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească.”
Concret, instanța apreciază că pârâta cauzei se încadrează în ultimul caz legal prevăzut de art. 507 NCC, anume acela că „din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința”, față de împrejurarea că prin abandonul faptic pe care l-a îngăduit prin părăsirea domiciliului și nemenținerea legăturilor cu familia, pârâta face dovada că nu-și dă concursul în mod constant și direct la creșterea și educarea minorei S. A.-I., refuzând să coopereze cu părintele rezident ( reclamantul) în luarea deciziilor cu privire la minor, golind astfel de conținut însăși autoritatea părintească, astfel cum este definită în cuprinsul art. 483 alin.1 NCC, anume ca „ ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului”.
Pe cale de consecință, pentru ca tatăl reclamant să nu fie împiedicat de absenteismul pârâtei în procesul de luare a deciziilor privind pe minoră, instanța va încuviința, în temeiul art. 505 alin.2 NCC și art. 507 NCC rap. la art. 398 NCC, ca autoritatea părintească asupra minorei S. A.-I. să se exercite în mod exclusiv de tatăl reclamant, până la data când copila dobândește capacitate deplină de exercițiu sau până la noi dispoziții ale instanței.
În ceea ce privește stabilirea pensiei de întreținere
În temeiul art. 529 alin.2 NCC, drept urmare a stabilirii locuinței minorei la tată, instanța o va obliga pe mama pârâtă la plata pensiei de întreținere, echivalentul bănesc al întreținerii în natură a copilei, contrar solicitării reclamantului de a nu se stabili o atare obligație, în condițiile în care tatăl nu poate dispune de un drept personal al copilului, cu atât mai mult cu cât, potrivit dispozițiilor art. 514 alin.1 și 3 NCC, „ obligația de întreținere are caracter personal”, iar „ dreptul de întreținere nu poate fi cedat și nu poate fi urmărit decât în condițiile prevăzute de lege.”
Concret, în lipsa oricărui alt criteriu obiectiv pentru calcularea pensiei de întreținere datorate de pârâtă minorei cauzei ( dată fiind imposibilitatea identificării veniturilor efectiv obținute de aceasta), precum și în lipsa oricărei dovezi privind incapacitatea de muncă a debitorului pârât, instanța va avea în vedere ca punct de reper pentru calculul pensie de întreținere salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată care a înregistrat 2 valori distincte, în cursul judecății, anume:
- începând cu data de 1 ianuarie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,059 lei/oră, în baza dispozițiilor art. 1 alin.1 din HG nr.871/2013,
- începând cu data de 1 iulie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,357 lei/oră., în baza dispozițiilor art. 1 alin.2 din HG nr.871/2013,
Iar minorei cauzei i se cuvine un cuantum diferit atras de cele 2 valori, respectiv de:
- 212,5 lei/lunar ( constând în câtimea de o pătrime legală din veniturile obținute/prezumat a putea fi obținute de debitor), începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 20.01.2014 ( potrivit dispozițiilor art. 532 alin.1 NCC) și până la data de 30.06.2014.
- 225 lei/lunar ( constând în câtimea de o pătrime legală din veniturile obținute/prezumat a putea fi obținute de debitor), începând cu data de 01.07.2014 și până la majorat sau până la noi dispoziții ale instanței.
În ambele cazuri, pensia urmează a fi indexată trimestrial în funcție de rata inflației. ( astfel cum impun prevederile art. 531 alin.2 NCC).
În final, sub aspectul cheltuielilor de judecată:
Instanța va lua act că reclamantul nu a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor suportate cu prilejul judecății, deși aceasta din urmă deține culpa procesuală pentru inițierea unui atare demers judiciar.
Sens în care,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă, astfel cum a fost precizată ulterior de reclamantul S. A., prin mandatar special S. Ninița și prin reprezentant convențional avocat Ț. V.-L., cu dom. procesual ales la CABINET DE AVOCAT Ț. V. L., cu sediul în mun.Brasov, ..50 B, ., în contradictoriu cu pârâtul G. M.-C., cu dom. în com.Slobozia Bradului, ..V., prin curator special avocat M. L. M., cu dom. în mun.B., ..2, ..
Stabilește locuința minorului S. A. I. ( nsc. la 27.10.2009) la domiciliul tatălui reclamant, în mun.S., ., ., jud.B..
Stabilește ca autoritatea părintească asupra minorului S. A. I. să fie exercitată exclusiv de tatăl reclamant, până la data când minorul dobândește capacitate deplină de exercițiu sau până la noi dispoziții ale instanței.
Stabilește în sarcina pârâtei G. M.-C. și în favoarea minorei S. A. I. obligația de plată a unei pensii de întreținere în cuantum de 212,5 lei/lunar, începând cu data înregistrării acțiunii ( data de 20.01.2014 ) și până la data de 30.06.2014, apoi în cuantum de 225 lei/lunar începând cu data de 01.07.2014 și finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de 26 ani, pensia indexabilă trimestrial în funcție de rata inflației.
Ia act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri, calea de atac urmând a fi depusă la registratura Judecătoriei B..
Pronunțată în ședința publică astăzi, 06.08.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A.-E. T. G. M. B.
Aflată în concediu legal semnează
președintele instanței
B. M. M.
Red. A.E.T.- 03.09.2014
| ← Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 6352/2014.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1029/2014.... → |
|---|
