Întoarcere executare. Sentința nr. 7408/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7408/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 13793/300/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR NR._/197/2013
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7408
Ședința publică din data de 10.06.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. R. D. - judecător
GREFIER: A. I.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 28.04.2014 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 12.05.2014, pentru data de 19.05.2014, 26.05.2014, iar ulterior pentru data de 02.06.2014 și 10.06.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 la data de15.04.2013, sub nr. dosar_, contestatorul O. T. Dentari din România( OTDR) în contradictoriu cu intimata S. Tipișca M., a formulat contestație la executare, solicitând întoarcerea executării silite începute împotriva sa în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 9047/20.10.2011 pron. de Tribunalul București, anularea executării, a înștiințării de plată și a popririi asupra conturilor sale deținute la Banca Comercială Română S.A. și BRD, întoarcerea executării silite, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat că prin sentința civilă nr. 9047/20.10.2011 pronunțată de Tribunalul București, instanța a anulat decizia de concediere individuală a fostei salariate, dna. S.-Tipișca M. și a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de concediere și reintegrarea de către OTDR a salariatei în funcția deținută anterior concedierii, precum și plata către aceasta a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la data încetării CIM respectiv 18.05.2010 și până la data reintegrării efective.
Contestatoarea a mai arătat că în baza acestui titlu executoriu au fost făcute două executări silite iar în prezenta contestație o atacă pe cea de-a doua. Față de sentința nr. 9047/20.10.2011, intimata a solicitat executorului judecătoresc M. A. executarea silită a dispozițiilor instanței de judecată, însă numai în parte. Astfel, deși prin intermediul titlului executoriu OTDR avea obligația de anulare a deciziei de concediere, reintegrare a salariatei și plata unei despăgubiri reprezentând drepturi salariale, intimata nu a solicitat executorului judecătoresc decât obligarea OTDR la plata drepturilor bănești. În virtutea solicitării de executare, executorul judecătoresc a procedat la ordonarea efectuării unei expertize contabile extrajudiciare, în data de 15.09.2012 de către dl. B. F., expert contabil. Prin raportul de expertiză s-au stabilit despăgubirile egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat creditoarea de la data încetării contractului individual de muncă 18.05.2010 și până la data efectuării raportului de expertiza. Astfel, s-au stabilit despăgubiri pentru perioada 18.05._12 în cuantum de 96.436,00 lei.
A mai arătat că încă de la prima executare silită efectuată asupra contestatoarei, nu au fost respectate dispozițiile titlului executoriu, în sensul în care, cu rea-credință s-au solicitat drepturi bănești însă nu și reintegrarea. A menționat contestatoarea că, în cazul de față, fosta salariată a profitat de relațiile necordiale dintre părți, precum și de faptul că nu putea solicita reintegrarea, raportat la faptul că începând din luna august 2010, intimata este avocat în cadrul Baroului M. și implicit nu poate solicita reintegrarea, neputând cumula statutul de avocat cu cel de consilier juridic.
Ulterior achitării drepturilor bănești în cuantum de 105.370,39, în data de 18.10.2012 contestatoarea a emis decizia de reintegrare a intimatei, înștiințând de aceasta pe salariată si punându-i-se în vedere să se prezinte la sediul contestatorului, în vederea reluării raporturilor contractuale de muncă, începând cu ziua imediat următoare primirii deciziei de reintegrare, precum și în vederea obținerii de informații cu privire la avizul medical din care să rezulte aptitudinea corespunzătoare pentru reîncadrarea pe postul de consilier juridic și în vederea efectuării instructajului pentru sănătate și securitate în muncă. Această comunicare s-a efectuat către intimată la adresa la care i s-au comunicat anterior toate actele de procedură din cadrul procesului în urma căruia a obținut sentința de anulare a deciziei de concediere și la care aceasta a efectuat toată corespondența cu executorul judecătoresc, adresă care de altfel apare indicată de acesta și pe unul din portalurile ordine pe care aceasta deține un blog în baza statutului de avocat.
Contestatorul a mai precizat că intimata nu s-a prezentat conform convocării efectuate în vederea reluării postului și nici nu l-a înștiințat prin nicio formă de comunicare, în ceea ce privește refuzul acesteia de a mai continua relațiile de muncă în cadrul OTDR sau alte motive pentru care s-ar fi aflat în incapacitate temporară de muncă. A menționat că în data de 06.12.2012 s-a efectuat referatul nr. 6152 prin care a constatat faptul că intimata, deși potrivit deciziei de reintegrare din data de 18.10.2012 trebuia să se prezinte la sediul contestatoarei în vederea exercitării atribuțiilor aferente funcției de consilier juridic, a absentat de la serviciu în perioada 05.11._12 și nu a contactat nici un reprezentant al OTDR pentru a indicat motivele absențelor sale. În virtutea acestui referat, contestatorul a emis convocarea nr. 6227/11.12.2012 prin care i s-a adus la cunoștință intimatei de începerea cercetării sale disciplinare cu invitația de a se prezenta la sediul OTDR, în data de 19.12.2012, pentru a-și susține punctul de vedere cu privire la faptele ce-i sunt imputate. Contestatorul a arătat că intimata nu s-a prezentat nici de această dată la sediul OTDR și nici nu a transmis vreun motiv obiectiv pentru neprezentare.
Contestatorul a arătat că a emis decizia de concediere nr. 84 din data de 09.01.2013. Cu privire la comunicarea actelor prin poștă cu confirmare de primire la adresa indicată de către salariată, a arătat că are motive să creadă că intimata a fost de rea-credință si că aceasta a refuzat în mod intenționat să ia la cunoștință de orice comunicare, rămânând în pasivitate, deși corespondenta a fost transmisa prin poștă și a rămas în păstrare în cadrul poștei o perioadă de aproximativ 10 zile, când s-a înapoiat, conform procedurilor Poștei Române în astfel de situații. În urma faptelor prezentate, contestatorul a apreciat că reaua credință a intimatei reiese și din faptul că OTDR a primit pe data de 29.03.2013 o somație mobiliara de la executorul judecătoresc în vederea achitării în termen de o zi a sumei de 14.329,27 lei, reprezentând debit plus onorariul executorului judecătoresc și cheltuieli de executare. În data de 01.04.2013 a primit înștiințare de poprire a conturilor acesteia deținute la BRD și BCR. Mai mult, a învederat faptul că intimata a dobândit calitatea de avocat definitiv în Baroul M. încă din data de 03.08.2010 și este incompatibilă cu o altă activitate salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat. Funcția sa de consilier juridic în cadrul OTDR este o activitate salarizată în cadrul altor profesii.
De asemenea, contestatorul a precizat că măsura popririi contului lui este ilegală deoarece a executat benevol obligațiile stabilite prin titlul executoriu. Contestatorul a precizat că a primit în data de 29.03.2013 o somație din partea executorului judecătoresc prin care i s-a pus în vedere ca, în termen de 1 zi de la primirea acesteia să se conformeze în ce privește plata debitului stabilit prin raport, plus onorariul executorului judecătoresc și cheltuieli de executare în suma totală de 14.329,27 lei. Contestatorul a precizat că a achitat prin ordin de plată la data de 30.03.2013, pe seama și la dispoziția executorului judecătoresc suma de 14.329,27 lei.
Contestatoarea a invocat nulitatea adresei de înștiințare a popririi, pe motiv că executorul judecătoresc, a transmis contestatoarei o somație prin care i s-a stabilit termenul de 1 zi de la primirea acesteia în care să execute obligația de plată impusă. Contestatorul s-a conformat acestei obligații. A apreciat că raportul de expertiză contabilă extrajudiciară efectuat în scopul stabilirii despăgubirii egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în perioada 01.09._12, este incorect din punctul de vedere al perioadei luate în calcul și, prin urmare, nu-și găsește utilitatea, întrucât stabilirea restului de despăgubiri putea fi efectuată și de către executorul judecătoresc.
A menționat că titlul executoriu este un tot unitar, iar încuviințarea executării se obține cu privire la un titlu executoriu și nu doar cu privire la anumite obligații cuprinse in acesta. Pe cale de consecință, executarea titlului executoriu se va face integral și mai ales se vor respecta prevederile acestuia. Executorul judecătoresc trebuia să solicite OTDR executarea titlului executoriu și nu numai plata drepturilor bănești întrucât acestea din urmă nu se pot stabili exact decât la data la care se produce reintegrarea salariatei. Având în vedere situația de fapt, respectiv faptul că intimata a fost convocată să se prezinte în vederea reintegrării pe postul deținut anterior, în data de 18.10.2012, iar la data de 05.11.2012, a primit înapoierea plicului ce conținea această comunicare, de la poștă, a considerat că data de 05.11.2012 este relevantă pentru a nu mai fi obligați față de creditoare de a-i achita în perioada următoare datei de 05.11.2012 despăgubirile stabilite de raportul de expertiză comunicat de către executorul judecătoresc în data de 26.03.2013.
În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile art. 399 și următoarele din Codul de procedură civilă.
În susținerea cererii, au fost depuse înscrisuri( fl. 8-71).
A fost atașat spre consultare dosarul execuțional nr. 2535/2012 al B. M. A.( fl. 75-169).
Intimata a formulat întâmpinare( fl. 170) prin care a solicitat admiterea excepției de procedură, peremptorie și absolută a tardivității introducerii contestației la executare și, ca atare să se dispună respingerea cererii ca tardiv introdusă, iar cu privire la a doua executare silită, respingerea contestației la executare în modalitatea în care este formulată și motivată.
Cu privire la excepția de procedură, peremptorie și absolută a tardivității contestației la executare, intimata a arătat că, în speța, contestatoarea a avut cunoștință de primul act de executare din data de 04.10.2012. A precizat intimata că a fost nevoită să urmeze calea executării silite, întrucât contestatoarea nu a înțeles să-și execute de bună voie obligațiile dispuse de Tribunalul București prin sentința civilă nr. 9047/20.10.2011. La data de 18.10.2012, OTDR a achitat drepturile bănești aferente perioadei 18.05._12 și cheltuieli de executare, în cuantum total de 105.370,39 lei.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că nu exista niciun impediment ca de bună voie, OTDR să procedeze la reintegrarea ei, astfel cum a încercat cu rea credință la data de 18.10.2012, fără a o încunoștința. A învederat că OTDR nu i-a comunicat nici decizia de concediere, pentru a putea să folosească de căile de atac prevăzute de lege. Intimata a învederat că faptul că nu a semnat pentru confirmarea primirii scrisorilor recomandate nu îi este imputabilă, întrucât nu a primit nicio înștiințare în cutia poștală, iar OTDR ar trebui să facă dovada culpei sale în acest sens.
Intimata a mai arătat faptul că partea contestatoare știa că orice comunicare se putea face prin posta, cu scrisoare recomandata cu dovada de primire sau prin alte mijloace ce asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia, inclusiv dacă vroia în mod real să o înștiințeze prin executor judecătoresc. În aceste condiții, a solicitat instanței să observe că, în fapt, contestatoarea nu a avut niciodată intenția de a proceda la reintegrarea acesteia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118, art. 405/2 C. proc.civ.
Contestatorul a depus note scrise( fl. 221), prin care a precizat că prin prezenta cerere înțelege să conteste somația din data de 26.03.2013, adresa de înființare a popririi asupra conturilor contestatorului deținute la Banca Comercială Română S.A., raportul de expertiză extrajudiciară specialitatea contabilitate întocmit de expert B. F. în dosarul execuțional nr. 2535/2012 al B. M. A., solicitând și respingerea excepției tardivității contestației la executare, având în vedere că toate actele de executare au ca date de comunicare 29.03.2013 și 01.04.2013, iar prezenta cerere a fost promovată la data de 12.04.2013. A mai afirmat că petitul trei de cerere vizează întoarcerea executării silite în ceea ce privește suma de 9264 lei aferentă intervalului 18.10.2012( emiterea deciziei de reîncadrare)- 11.12.2012.
A atașat înscrisuri( fl. 225-236).
La termenul de judecată din data de 20.01.2014, instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sector 2 București, și a reținut cauza spre soluționare cu privire la excepția invocată.
Prin sentința civilă nr. 2289/24.02.2014, Judecătoria Sectorului 2 a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
S-a reținut că potrivit dispozițiilor imperative ale art. 400 alin. 1 din Codul de procedură civilă, soluționarea contestației la executare este de competența instanței de executare. Părțile nu pot deroga prin propria voință de la aplicarea acestei norme, întrucât competența teritorială în acest caz are caracter absolut, fiind reglementată de norme de ordine publică.
Ca atare, dat fiind că executarea silită s-a realizat prin înființarea popririi asupra sumei reprezentând debit și cheltuieli de executare în dos. de exec nr. 2535/2012 întocmit de B. M. A., astfel cum reiese din adresele emise de chiar contestatorul OTDR și de BRD-GSG (f. 137 și 163), corelat cu faptul că contestatorul are conturi deschise la CRSC B. al BRD-GSG, în conformitate cu art. 373 al. 2 C.proc.civ., judecătoria în circumscripția căreia se efectuează executarea silită este Judecătoria B., iar nu Judecătoria Sectorului 2 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 21.03.2014 sub dosar nr._ .
În baza art. 167 N.C.prciv., instanța a încuviințat pentru părți, proba cu înscrisuri și a dispus atașarea la dosar a actelor de executare întocmite de B. M. A., în dosarul execuțional nr. 2535/2012.
La termenul de judecată din data de 28.04.2014, instanța a respins excepția tardivității introducerii contestației la executare pentru considerentele arătate în cuprinsul încheierii de ședință de la acel termen de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9047/20.10.2011f( fila nr.59 din dosarul nr._ ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2) Tribunalul București – Secția a VIII –a, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis contestația formulată de contestatoarea S. Tipișcă M. – intimată în prezentul dosar – în contradictoriu cu intimatul O. T. Dentari din România – contestator în prezenta cauză, a anulat decizia de concediere individuală a contestatorului și a dispus reintegrarea acesteia în funcția deținută anterior concedierii, precum și obligarea intimatei la plata către contestatoare a drepturilor bănești cuvenite contestatorului de la data desfacerii contractului de muncă (18.05.2010) și până la data reintegrării efective.
În baza acestei sentințe, rămase irevocabile, învestiă cu formulă executorie, intimata a procedat la executarea silită împotriva contestatorului, prin B.E.J. M. A.. În cursul executării silite, contestatorul a achitat intimatei, în data de 08.10.2012, suma de 105.370,39 lei reprezentând drepturi bănești aferente perioadei iunie 2010 – august 2012, astfel cum acestea au fost evaluate în urma expertizei contabile efectuate în acest sens, precum și cheltuielile de executare aferente procedurii de executare silită.
În data de 18.10.2012, având în vedere obligația stabilită în sarcina sa prin sentința civilă nr.9047/20.10.2011 a Tribunalului București, contestatorul a emis decizia de reintegrare a intimatei în funcția deținută anterior concedierii, această decizie fiindu-i comunicată intimatei prin adresa nr.4310/18.10.2012, transmisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 35 – 36 din dosarul nr._, ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2.
Întrucât intimata nu a dat curs adresei nr. 4310/18.10.2012 și deciziei de reintegrare ce i-au fost comunicate, apreciindu-se că a absentat nejustificat de la locul de muncă, contestatorul a emis decizia de concediere a acesteia, comunicată intimatei conform înscrisurilor depuse la filele 30-31 din dosarul nr._ ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2.
Ulterior, în urma cererii de executare silită formulate de intimată în data de 12.03.2013, B.E.J. M. A. a reluat executarea silită în dosarul execuțional nr.2535/2012 și, în urma evaluării efectuate printr-un nou raport de expertiză contabilă (fila 146 din dosarul nr._ ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2) a stabilit în sarcina contestatorului, în baza sentinței civile nr.9047/20.10.2011, prin procesul verbal din data de 26.03.2013, ora 1650, obligația de plată a sumei de 11.782,00 lei – reprezentând drepturi bănești datorate de aceasta pentru perioada 01.09.2012 – 11.12.2009. De asemenea, prin procesul verbal din 26.03._, ora 1658, a stabilit și cheltuielile de executare în cuantum de 2.547,27 lei.
În aceeași dată executorul judecătoresc a emis somație către contestatoare pentru suma totală de 14.329,27 lei.
Urmare a somației, contestatorul a achitat întreaga sumă, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 184 și 226 din dosarul 13._, ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2.
Pornind de la starea de fapt reținută, instanța apreciază după cum urmează:
Conform art. 371/5litera a Vechiul cod de procedură civilă” executarea silita încetează daca s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum și alte sume datorate potrivit legii; în acest caz, executorul va preda debitorului titlul executoriu, menționând pe acesta stingerea totala a obligațiilor”.
Din actele dosarului (filele 184 și 226 din dosarul_ ) rezultă că, contestatorul și-a executat obligațiile de plată ce i-au fost stabilite în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 9047/20.10.2011 a Tribunalului București.
De asemenea, acesta și-a îndeplinit și obligația stabilită prin titlul executoriu privind reintegrarea intimatei în funcția deținută anterior deciziei de concediere, astfel cum rezultă din înscrisurile de la filele nr. 32-36 din dosarul_ ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2.
Faptul că adresa nr. 4310/18.10.2012, însoțită de decizia de reintegrare în funcție din 18.10.2012 nu au fost primite sub semnătură de către intimată nu este un fapt imputabil contestatorului, atâta vreme cât acesta a făcut dovada comunicării lor prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, intimata fiind culpabilă pentru faptul că nu s-a prezentat să ridice corespondența ce i-a fost comunicată.
Ca atare, văzând dispozițiile art. 371/5 lit. a Vechiul cod de procedură civilă mai sus reproduse, instanța constată încetarea executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. 2535/2012 al B.E.J. M. A..
În ce privește cererea de anulare a actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr.2535/2012 al B.E.J. M. A., urmare a cererii de executare silită formulată de intimată în data de 12.03.2013, aceasta este întemeiată, având în vedere următoarele:
În speță, urmare a adresei B.E.J. M. A. din 13.03.2012 a fost întocmit raportul de expertiză contabilă de către expert B. F.; totodată, B.E.J. M. A. a încheiat procesele verbale din data de 26.03.2013, ora 1650 și, respectiv ora 1658, a emis adrese de înființare a popririi pentru suma stabilită și adrese de înștiințare a debitorului cu privire la poprirea conturilor sale. În aceeași dată contestatorul a fost somat să plătească suma de 14.329,27 lei reprezentând debit, onorariu executor și cheltuieli de executare, sumă stabilită ca urmare a expertizei contabile efectuate în dosarul execuțional.
În data de 18.10.2012, având în vedere obligația stabilită în sarcina sa prin sentința civilă nr. 9047/20.10.2011 a Tribunalului București, contestatorul a emis decizia de reintegrare a intimatei în funcția deținută anterior concedierii, această decizie fiindu-i comunicată intimatei prin adresa nr. 4310/18.10.2012, transmisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 35 – 36 din dosarul_, ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2. În data de 05.11.2012, contestatorului i se returnează de la poștă scrisoarea ce conținea comunicarea acestei decizii, astfel că de la această dată se poate considera ca îndeplinită obligația stabilită în sarcina contestatorului privind reintegrarea în funcție a intimatei. Având în vedere că prin titlul executoriu s-a dispus că despăgubirile sunt datorate de contestatoare până la data reintegrării efective, rezultă faptul că, calculul despăgubirilor datorate de contestator trebuia să vizeze strict perioada 01.09.2012 – 04.11.2012. Or, din actele de executare silită reiese că suma reprezentând despăgubiri a fost calculată incorect, respectiv pentru o perioadă mai mare (01.09._12) și, ca atare, această sumă și-a pierdut caracterul de creanță certă pretins de art.379 alin. 1 Vechiul cod de proc.civ, conform căruia „Nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certa, lichida si exigibila”.
În aceste condiții, în temeiul art. 404 alin.1 Vechiul cod de proc.civ. instanța urmează să anuleze actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr.2535/2012, constând în somația din data de 26.03.2013, înștiințarea de plată din 26.03.2013, adresa de înființare a popririi asupra conturilor contestatorului deținute la Banca Comercială Română S.A. și B.R.D. Groupe Societe Generale S.A. din data de 26.03.2013, procesul verbal din data de 26.03.2013 privind cheltuielile de executare, raportul de expertiză specialitatea contabilitate întocmit de expert B. F. în dosarul execuțional nr.2535/2012, privind despăgubirile și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat intimata creditoare în perioada 01.09.2012 – 11.12.2012.
În ce privește cererea de întoarcere a executării silite, instanța o apreciază ca întemeiată având în vedere următoarele:
În data de 26.03.2013 contestatorul a fost somat să achite suma de 14.329,27 lei reprezentând debit, onorariu executor și cheltuieli de executare.
În data de 30.03.2013, contestatorul a achitat întreaga suma pentru care a fost somat, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila nr. 184 din dosarul_ ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2.
Conform dispozițiilor art. 404/2alin.1/Vechiul cod de proc.civ. „În cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării”.
Din actele de executare efectuate de B. M. A. reiese că suma achitată de contestatoare, în cuantum de 14.329,27 lei, a fost calculată pentru perioada 01.09.2012 – 11.12.2012. Or, din considerentele mai sus expuse rezultă faptul că, la stabilirea sumei datorate cu titlu de despăgubiri, trebuia avută în vedere o altă perioadă, respectiv 01.09.2012 – 04.11.2012. Ca atare creanța urmărită silit nu putea fi mai mare decât suma aferentă acestei perioade, adică suma de 5.065,27 lei, determinată conform datelor preluate din raportul de expertiză contabilă întocmit de expert B. F., care, cu excepția, perioadei de referință, nu a fost contestat de nici una dintre părți.
În aceste condiții având în vedere dispozițiile art. 404/2 alin.1/Vechiul cod de proc.civ, mai sus reproduse, instanța urmează să dispună întoarcerea executării silite pentru suma de 9264 lei, achitată de contestator intimatei la data de 30.03.2013.
Cu cheltuieli de judecată pe cale separată, de către contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare, astfel cum a fost precizată, formulată de contestatorul O. T. Dentari din România( OTDR), cu sediul în București-_, sector 2, I. C. nr. 2, reprezentată prin avocat, SCPA M. V. și Asociații, cu sediul în mun. București, Piața Montreal nr. 10, Corp E, ., la în contradictoriu cu intimata S. Tipișca M., cu dom. în București-_, . nr. 9, ., ., și în consecință:
Constată încetarea executării silite începute în baza titlului executoriu, reprezentat de sentința civilă nr. 9047/20.10.2011 pron. de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări, în dosarul nr._/3/2010, la data de 18.10.2012, executare silită ce face obiectul dosarului execuțional nr. 2535/2012 al B. M. A..
Anulează somația din data de 26.03.2013, înștiințarea de plată din 26.03.2013, adresa de înființare a popririi asupra conturilor contestatorului deținute la Banca Comercială Română S.A. și BRD Groupe Societe Generale S.A. din data de 26.03.2013, procesul verbal din data de 26.03.2013 privind cheltuielile de executare, raportul de expertiză extrajudiciară specialitatea contabilitate întocmit de expert B. F. în dosarul execuțional nr. 2535/2012 al B. M. A., privind despăgubirile și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat intimata creditoare în perioada 01.09._12.
Admite cererea de întoarcere a executării formulată de contestatorul O. T. Dentari din România( OTDR) în contradictoriu cu intimata S. Tipișca M..
Dispune întoarcerea executării silite cu privire la suma de 9264 lei achitată de contestatorul O. T. Dentari din România( OTDR) către intimata S. Tipișca M., prin ordin simplu la data de 30.03.2013.
Cu cheltuieli de judecată pe cale separată, de către contestator.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.06.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
I. R. D. A. I.
Red./Dact. IRD
02.10.2014, 4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7405/2014. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6419/2014. Judecătoria... → |
|---|
