Obligaţie de a face. Sentința nr. 22/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 22-09-2014 în dosarul nr. 19817/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 22.09.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. R. D. - judecător
GREFIER: A. I.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 01.09.2014 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 08.09.2014, 15.09.2014, iar apoi pentru data de 22.09.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.07.2014 sub nr._, reclamanta B. S., în contradictoriu cu pârâtul ORAȘUL PREDEAL, prin Primar, a solicitat obligarea acestuia să-i vândă imobilul situat în localitatea Predeal, ., jud. B., deținut de reclamantă în temeiul contractului de închiriere nr. 7860/17.06.2009, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că locuiește de peste 45 de ani în locuința situată la adresa din localitatea Predeal ., jud. B., locuință pe care o folosește în baza unor contracte de închiriere succesive, ultima dată contractul fiind prelungit în anul 2004 pe o durată de 5 ani, respectiv până în data de 08.04.2014, precum și faptul că imobilul nu a fost revendicat de proprietarul inițial, nefiind depusă vreo notificare în acest sens.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1073, art. 1075 C.civ., Legea nr. 10/2001.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
În dovedirea cererii, reclamanta a atașat în copie contract de închiriere nr. 7860/17.06.2009, fișă calcul pentru stabilirea chiriei lunare a locuinței deținute( fl. 6-11).
La data de 19.11.2013, prin serviciul Registratură al instanței, reclamanta a adus precizări la cererea formulată, în sensul că înțelege să-și întemeieze în drept cererea și pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995( fl. 15).
A atașat cererii precizatoare, în copie vizată spre conformitate, Hotărârea Consiliului Local nr. 149/29.08.2013, adresa nr._/19.09.2013 a Consiliului Local al Orașului Predeal către reclamantă, sentința civilă nr._/14.08.2012 pron. de Judecătoria B., sent. civ. nr._/04.12.2012 pron. de Judecătoria B., decizia civilă nr. 292/R/27.02.2013 pron. de Trib. B.( fl. 19-24).
Deși legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare, însă urmare adresei emise de instanță, acesta a depus notă de ședință( fl. 58), prin care a arătat că imobilul din care face parte și apartamentul ce face obiectul judecății, situat în Predeal, ., identificat prin CF_ B., nr. top_/1/a/14, nu are deschis rol fiscal, aflându-se în domeniul privat al Orașului Predeal, că apartamentul în cauză a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 517/28.06.1991, prorogat legal prin acte adiționale 1 și 2 la acesta, apoi al contractului de închiriere nr. 7860/17.06.2009, încheiat pentru o perioadă de 5 ani, că imobilul în litigiu a făcut obiectul unei judecăți având ca obiect obligație de a face, proces intentat de un terț chiriaș, soluționat prin sentința civilă nr. 2741/04.03.2010, rămasă irevocabilă, în cuprinsul căreia s-a reținut că imobilul a fost revendicat în temeiul Legii nr. 10/2001 de către numita V. V., cererea de restituire fiind respinsă prin dispoziția nr. 26/2007 a Primarului Orașului Predeal, împotriva căreia petenta nu a formulat contestație, precum și faptul că sunt incidente temeiurile de drept cuprinse în Legea nr. 85/1992 și în Decretul Lege nr. 61/1990, dată fiind starea tabulară a imobilului. Pârâta a mai afirmat că prin contractul de vânzare cumpărare nr._/13.02.2002, chiriașul M. F. a cumpărat apartamentul deținut în imobilul în cauză în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995.
A atașat, în copie, notificarea de restituire în natură, dispoziția de respingere, dovezile de comunicare, sent. civ. nr. 2741/04.03.2010 a Judecătoriei B., contractul de închiriere nr. 517/28.06.1991, actele adiționale 1 și 2 la acestea, contractul de închiriere nr. 7860/17.06.2009, contractul de vânzare cumpărare nr._/13.02.2002, extras CF, contract de vânzare cumpărare nr._/13.02.2002( fl. 59-95).
În baza art. 255 N.C.prciv., instanța a încuviințat pentru părți, proba cu înscrisurile de la dosar, considerându-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține că la data de 28.06.1991, între pârâta Primăria Predeal, titular al dreptului de administrare privind fondul de locuințe proprietate de stat, în calitate de locator și reclamanta B. S., în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 517( fl. 64), prelungit succesiv prin acte adiționale, ultima dată prin contractul nr. 7860/17.06.2009 pe o durată de 5 ani, având ca obiect transmiterea dreptului de folosință asupra spațiului situat în localitatea Predeal, ., identificat prin CF nr._, nr. top_/1/1/14, compus din camera 3, oficiu, WC, hol comun, WC comun, curte și grădină.
Conform înscrisurilor remise cauzei de către pârâtă, imobilul din care face parte și apartamentul ce face obiectul judecății, a fost revendicat în temeiul Legii nr. 10/2001 de către numita V. V.( fl. 85), prin Dispoziția nr. 26/16.01.2007 a Primarului orașului Predeal, cererea de restituire în natură fiind respinsă( fl. 86). Dispoziția de respingere a fost i-a fost comunicată numitei V. V. la data de 07.12.2009( fl. 89), însă aceasta nu a înțeles să formuleze contestație.
În drept, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea 85/1992 rep., locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi.
Aceste dispoziții instituie deci, în sarcina unității deținătoare a obligației legale de a vinde locuințele mai sus arătate, corelativ dreptului titularului contractului de închiriere de a obține încheierea contractului de vânzare – cumpărare. Această obligație are natura juridică a unei obligații de a face, susceptibilă de a fi executată silit.
Cu privire la aceste condiții care trebuie îndeplinite de către chiriașii care solicită cumpărarea unui imobil construit din fondurile unităților economice sau bugetare de stat s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție cu ocazia soluționării recursului în interesul legii prin decizia nr. 5/2008. Astfel, în considerentele acestei decizii se arată următoarele :Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992: "Locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi", iar în conformitate cu alin. 2 al aceluiași articol "vor fi vândute la cerere, în condițiile prevederilor alin. 1 și cu respectarea dispozițiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere și locuințele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut regiilor autonome, instituțiilor și societăților cu capital de stat, mixt sau privat, care și-au încetat existența după această dată sau, după caz, au devenit, prin reorganizare, unități economice sau bugetare de stat", pentru ca, în fine, prin alin. 6 al acestui articol să se precizeze că "beneficiază de prevederile alin. 1 și chiriașii care nu sunt angajații unităților proprietare".
Așadar, pentru a fi aplicabile dispozițiile legale enunțate, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența contractului de închiriere, imobilul să fie construit din fondurile unității economice sau bugetare de stat, să se afle în patrimoniul societății pârâte, imobilul să nu aibă caracterul unei locuințe de intervenție sau să nu fie exceptată la vânzare.
În ce privește prima condiție, instanța constată că aceasta este îndeplinită, reclamanta având calitatea de chiriaș, astfel cum reiese din contractul de închiriere nr. 517/1991 prelungit succesiv prin acte adiționale, ultima dată prin contractul nr. 7860/17.06.2009, fiind îndeplinită și condiția ca locuința să nu facă parte din categoria locuințelor de intervenție. În ce privește condiția ca locuința să fie construită din fondurile statului, instanța reține că imobilul în litigiu a fost cumpărat de Statul Român prin licitație publică, astfel cum reiese din extrasul de carte funciară atașat la fila 59 dosar, or cumpărarea imobilului prin licitație publică s-a făcut din fondurile statului, acesta intrând astfel în fondul locativ.
Pentru cele expuse mai sus, constatând îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de lege, instanța va admite cererea formulată de reclamanta B. S. și va dispune obligarea pârâtului Orașul Predeal la încheierea contractului de vânzare cumpărare a imobilul situat în localitatea Predeal, ., jud. B., deținut de reclamantă în temeiul contractului de închiriere nr. 7860/17.06.2009, identificat prin CF_ B., nr. top_/1/a/14.
În ce privește prețul locuinței, instanța reține că dispozițiile Legii nr. 85/1992 fac trimitere la dispozițiile Decretului lege nr. 61/1991. Prin urmare, prețul locuinței va fi stabilit la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, conform prevederilor Decretului Lege nr. 61/1991.
Relativ la temeiul de drept, deși partea reclamantă a precizat că își întemeiază pretențiile pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995, având în vedere motivele de fapt din cuprinsul cererii, reiese că în drept sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992. În acest sens, instanța reține că Legea nr. 112/1995 reglementează vânzarea imobilelor naționalizate către chiriași și nu se aplică în prezenta cauză, având în vedere modul de dobândire de către Statul Român a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta B. S., cu dom. ales în mun. B., .. 47, cam. 2, jud. B., la Cabinet de Avocat M. A., în contradictoriu cu pârâtul ORAȘUL PREDEAL, reprezentat prin Primar C. L., cu sediul în localit. Predeal, .. 127, jud. B..
Obligă pe pârâtul ORAȘUL PREDEAL să vândă reclamantei B. S. imobilul situat în localitatea Predeal, ., jud. B., deținut de reclamantă în temeiul contractului de închiriere nr. 7860/17.06.2009, la prețul ce se va stabili potrivit Decretului Lege 61/1990.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Declarația de apel se depune la Judecătoria B.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
I. R. D. A. I.
Red./Dact. IRD
29.12.2014, 4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3123/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 19/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
