Pretenţii. Sentința nr. 2688/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2688/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 20900/197/2010
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr.2688
Ședința publică de la 06.03.2014
Completul compus din:
Președinte - M. A. - judecător
Grefier - D. B.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea în cauza civilă de față rămasă în pronunțare în ședința publică din 31.01.2014 conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat succesiv pronunțarea pentru datele de 07.02.2014, 14.02.2014, 28.02.2014, 05.03. 2014 și 06.03.2014.
Instanța, în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA
Constatã cã pe rolul acestei instanțe a fost înregistratã la data de 22.12.2008 acțiunea civilã formulatã de reclamantul Meleacã Bãnicã împotriva pârâților D. E., C. NAȚIONALÃ de PENSII și alte DREPTURI de ASIGURÃRI SOCIALE, G. L., C. G., I. de POLIȚIE al JUDEȚULUI B., Rãdulescu I., I. Cãtãlin, F. I., C. A., P. de pe lângã TRIBUNALUL B., C. L. și N. P., prin care a solicitat obligarea acestora în solidar la plata sumei de 129.600 lei despãgubiri pentru prejudiciul material cauzat și a sumei de 40.000 lei pentru prejudiciul moral, cu cheltuieli de judecatã.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamantul a arãtat în esențã cã urmãrirea penalã desfãșuratã împotriva sa timp de patru ani și jumãtate, finalizatã cu soluție scoatere de sub urmãrire penalã în baza art.10 lit.d Cod procedurã penalã, i-a adus grave prejudicii, fiind suspendat din funcția de director executiv al Casei Județene de Pensii B., revocat din funcția de magistrat asistent în cadrul Tribunalului B., respins la . Avocați B., sãnãtatea i s-a înrãutãțit, atât el cât și familia au suportat oprobriul public. Reclamantul a menționat cã pârâții D., C.N.A.P.S., G. și C. l-au discreditat public și nu i-au cerut un punct de vedere, iar organele judiciare pârâte au tergiversat soluționarea dosarului penal, încãlcând durata rezonabilã a unui proces.
În drept, reclamantul a invocat art.998, 999, 1000 alin.3 și 1003 cod civil 1864, și art.6 CEDO.
Reclamantul a formulat cerere de ajutor public judiciar soluționată prin încheierea din 16.10.2009 în sensul plății eșalonate a taxei judiciare. (fila 443 vol I).
Pârâta C. NAȚIONALÃ de PENSII și alte DREPTURI de ASIGURÃRI SOCIALE a solicitat respingerea acțiunii motivând esențial cã decizia de suspendare 88 din 25.03.2004 a fost anulatã pe cale administrativã deci nu a produs efecte, prin urmare nu a produs prejudicii reclamantului, iar la data de 29.03.2004 acesta a solicitat mutarea temporarã pe o funcție de execuție. (fila 110 vol I).
Pârâta C. L. a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calitãții procesual pasive în privința sa, a solicitat pe fond respingerea acțiunii și a arãtat cã „îi scapã” considerentele pentru care reclamantul a fãcut o selectare a pârâților. (fila 144 vol I).
Pârâtul P. de pe lângã Tribunalul B. a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilitãții acțiunii, excepția lipsei calitãții procesual pasive în privința sa și a lipsei calitãții procesual active, arãtând cã doar S. poate exercita o atare acțiune. Pe fond a cerut respingerea acțiunii (fila 147 vol I).
Pârâtul Rãdulescu I. a depus întâmpinare arãtând cã nu a desfãșurat activitate în dosarul de urmãrire penalã privindu-l pe reclamant, susținând astfel cã nu are calitate procesual pasivã. (fila 148 vol I).
Pârâtul G. L. a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calitãții procesual pasive, iar pe fond a cerut respingerea acțiunii pe motiv cã datoritã postului ocupat nu avea cum sã îl discrediteze pe reclamant. (fila 151 vol I).
Pârâtul I. POLIȚIE al JUDEȚULUI B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii arãtând cã volumul de muncã a fost foarte mare în perioada 2003-2004, au fost audiate persoane din mai multe județe, au existat 18 volume, termenul rezonabil a fost respectat. (fila 155 vol I).
Pârâta D. E. a arãtat prin întâmpinare cã în calitate de Ministru al Muncii nu a fãcut altceva decât sã rãspundã la întrebãrile unor jurnaliști, cu privire la comunicatul de presã emis de CNAPS în 24.03.3004. (fila 159 vol I).
Pârâtul I. G. C. a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesual pasive arătând că doar S. poate răspunde într-o asemenea cauză. A apreciat ca inadmisibilă acțiunea reclamantului. (fila 188 vol I).
Reclamantul a depus o primã precizare de acțiune la termenul din 24.03.2009 arãtând cã înțelege sã cheme în judecatã și S. R. pentru erorile comise de magistrați, a invocat aspecte precum tergiversarea procesului penal, publicitatea negativã de care a avut parte și încãlcarea prezumției de nevinovãție. De asemenea a făcut o precizare cu referire la pârâții R. ți F., indicând ca pârâți pe Rãdulescu M. și F. S.(fila 191 vol I).
Pârâta C. G. a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calitãții procesual pasive arãtând cã a avut mandatul CNAPS sã efectueze controlul, nu l-a prejudiciat pe reclamant (fila 214 vol I).
Pârâții F. S. și Rãdulescu M. au invocat prin întâmpinare excepția lipsei calitãții procesual pasive arãtând cã au acționat conform art.96, 97 Cod procedurã penalã, cu avizul procurorului (fila 218 vol I). Pe fond au cerut respingerea acțiunii.
Pârâtul S. R. a invocat excepția lipsei calitãții procesual pasive considerând cã reclamantul nu se aflã în situația prevãzutã de art.504 Cod procedurã penalã (fila 224 vol I) și totodatã a invocat excepția inadmisibilitãții acțiunii. A dat mandat scris de reprezentare procesuală Direcției Finanțelor Publice B..
Apãrãrile formulate în scris și succesiv de pârâți, precizarea acțiunii de cãtre reclamant, lipsurile de procedurã la unele termene, lipsa de apãrare la un termen pentru doi dintre pârâți, lipsa de apărare a reclamantului la un termen și obligativitatea plãții primei tranșe a taxei judiciare de timbru în urma admiterii cererii de ajutor judiciar formulate de reclamant, au necesitat amânarea cauzei și acordarea de termene de judecatã între data înregistrãrii acțiunii 22.12.2008 și data de 30.10.2009, când instanța a rãmas în pronunțare pe unele dintre excepțiile invocate, pronunțare pe care a amânat-o pentru data de 04.11.2009 când a pronunțat Sentința Civilã_, casatã cu trimitere spre rejudecare prin decizia Tribunalului B. 123 A din 07.05.2010. Declarația de abținere și cererea de recuzare au fost respinse prin încheierile din 06.09.2010 (fila 6 dosar instanță vol II) și 25.10.2010 (fila 35 dosar instanță vol II), de asemenea s-au acordat succesiv termene la cererea reclamantului pentru soluționarea cererii de strãmutare introdusă de acesta, cerere respinsã în data de 24.03.2011 de cãtre Înalta Curte de Casație și Justiție (fila 83 dosar instanță vol II).
La termenul de judecatã din 24.06.2011 reclamantul a depus a doua precizare a acțiunii subliniind cã invocã rãspunderea civilã delictualã a pârâților. Prin precizare a efectuat o prezentare succintã a faptelor astfel cum s-au derulat ele în accepțiunea sa. (fila 93 dosar instanță vol II).
Pârâții F., Rãdulescu, D., S. R., P. de pe lângã Tribunalul B., au formulat întâmpinãri fațã de a doua precizare a acțiunii, nefiind de acord cu admiterea acțiunii și invocând excepția lipsei calității procesual pasive respectiv excepția inadmisibilității.
La termenul de judecatã din 09.12.2011, văzând și considerentele deciziei de casare cu trimitere mai sus menționată, instanța a pus în discuție excepțiile invocate în cauză, excepția inadmisibilitãții fiind apreciatã o apãrare de fond, pentru celelalte dispunându-se unirea cu fondul și a acordat cuvântul la probe.
Reclamantul a solicitat iar instanța a încuviințat și administrat proba cu actele depuse la dosar în copie, proba testimonialã, fiind audiați la termenul din 10.02.2012 martorii C. N. și J. S. fila (261-263 dosar instanță vol II) și proba cu expertiza contabilã dispusã în data de 10.02.2012, fiind întocmite raportul de expertizã contabilã la data de 29.05.2012 și suplimentul la raport de cãtre expert Centu A. la data de 03.12.2013 (fila 157 dosar instanță vol II).
Pârâții F., Rãdulescu și P. de pe lângã Tribunalul B. au solicitat iar instanța a încuviințat și administrat proba cu acte.
Ca dosare, s-au atașat din partea Parchetului trei volume notate vol I/3, vol II/3, vol III/3, cu adresă de trimitere sub nr.613/P/2007 P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În dosarul notat pe copertă vol II/3 actele sunt cusute în fotocopie, în dosarul notat pe copertă vol I/3 se află ordonanța de S.U.P. în fotocopie renumerotată și în original renumerotată - file 85-136, se mai află unele adrese în original și de asemenea acte de executare penală efectuate după darea soluției de netrimitere în judecată, iar în dosarul notat pe copertă vol III/3 se află în fotocopie acte procesuale penale și lucrări în probațiune penală - declarații, chitanțe, rapoarte expertiză etc.
S-a depus copie din condica de audiență a Parchetului de pe lângă Tribunalul B., făcându-se referire în adresa de trimitere către instanță la înregistrarea a șase cereri ale reclamantului în calitate de învinuit de soluționare/tergiversare/studiu dosar și la desfășurarea a 11 audiențe la procuror. (fila 176 dosar instanță vol II).
În cauzã a depus cerere de intervenție accesorie în interesul pârâților P. de pe lângã TRIBUNALUL B., C. L. și N. P., M. P. - P. de pe lângã Înalta Curte de Casație și Justiție, cerere admisã în principiu la data de 10.02.2012 (fila 256 vol II).
Analizând actele dosarului, instanța de judecatã a reținut următoarele:
A. ACTE PROCESUAL PENALE și ACTE ADMINISTRATIVE - învinuit M. B.:
1. Prin Ordonanța 613/P/2007 din 23.07.2008, P. de pe lângã Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus fațã de învinuitul MELEACÃ BÃNICÃ - reclamantul din speță, scoaterea de sub urmãrire penalã sub aspectul infracțiunilor prevãzute de art.248 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (12 acte materiale) și de art.249 alin.1 și 2 Cod penal, în baza art.249 raportat la art.11 pct.1 lit.b și art.10 lit d Cod procedurã penalã, și anume a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formã continuatã cu 12 acte materiale și de neglijențã în serviciu în formã calificatã, constatând cã nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni (fila 50 vol I/3 dosar 613/P/2007 P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție).
2. Anterior dispunerii acestei soluții, prin procesul verbal emis în baza art.228 Cod procedurã penalã (sesizare din oficiu), la data de 04.03.2004, pârâtul Rãdulescu M. în calitate de comisar în cadrul I.P.J. B., a dispus începerea urmãririi penale fațã de reclamant sub aspectul infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice prevãzutã de art.25 raportat la art.248 Cod penal și instigare la fals intelectual prevãzutã de art.25 raportat la art.289 Cod penal (fila 8 vol III/3 dosar P. ÎCCJ).
3. Consecința faptică a acestui act procesual penal a constat în deschiderea la P. de pe lângã Tribunalul B. a dosarului de urmãrire penalã nr.103/P/2004 și în începerea urmãririi penale ce a fost confirmatã prin rezoluția procurorului pârât C. L., fațã de reclamant la data de 08.03.2004 sub aspectul infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice prevãzutã de art.25 raportat la art.248 Cod penal și instigare la fals intelectual prevãzutã de art.25 raportat la art.289 Cod penal (fila 9 vol III/3 dosar P.).
4. La data de 18.03.2004, pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului B. - Serviciul de Investigare a Fraudelor, prin șeful inspectoratului și șeful serviciului, emite adresa nesecret nr._ către M. Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, domnului Secretar de Stat, Președintele Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale în care arăta că „lucrătorii I.P.J.B. efectuează cercetări în dosarul penal împotriva unor foști și actuali salariați ai Casei Județene de Pensii B., care prin emiterea fictivă de bilete tratament pentru un număr de 15 persoane în stațiunea Govora au produs bugetului de asigurări sociale un prejudiciu de 64.870.100 lei conform adresei nr.6689/16.03.2004 întocmită de Auditul P. Intern al CJP B.”. Se mai arăta că „după efectuarea actelor premergătoare, a fost începută urmărirea penală pentru salariații C.J.Bv, vinovat de producerea acestui prejudiciu - M. B., director general, pentru instigare la infracțiunile de fals și abuz în serviciu(...) (fila 34dosar instanță vol I).
5. În data de 19.03.2004 pârâtul F. S., în calitate de inspector principal la Serviciul Investigare a Fraudelor B. i-a adus la cunoștințã reclamantului cã este învinuit sub aspectul infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice prevãzutã de art.25 raportat la art.248 Cod penal și instigare la fals intelectual prevãzutã de art.25 raportat la art.289 Cod penal. (fila 4 vol III/3 dosar P.).
6. La data de 24.03.2004 pârâta C. Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale emite un comunicat de presă în care arată în ultimul paragraf: „conducerea CNPAS a luat măsura suspendării din funcție a celor doi funcționari publici de conducere”-unul dintre aceștia fiind M. B. (fila 163 dosar instanță vol I).
În comunicatul de presă se folosesc sintagme precum: „nelegalitatea” acordării unor bilete, au fost aplicate „sancțiuni” directorului executiv.
7. La data de 24.03.2004 pârâta D. E., în calitate de Ministru al Muncii fiind prezentă la conferința de presă organizată a dat citire comunicatului emis de C. Națională de Pensii. (fila 350 dosar instanță vol I).
8. La data de 25.03.2004, pârâta C. Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale prin Președinte emite DECIZIA 88 prin care l-a suspendat pe reclamant din funcția publică de conducere (fila 49 dosar instanță vol I).
9. La data de 29.09.2004, Ministrul Justiției a emis Ordinul 2730/C de revocare din funcția de magistrat consultant la Tribunalul B. a reclamantului.
Motivarea Ordinului rezultă din adresa RU_/26.11.2004 a Ministerului Justiției în sensul că prin adresa 2019/23.09.2004 Consiliul Economic și Social a cerut eliberarea din funcție pe motiv că M. B. era cercetat penal și nu se mai bucura de bună reputație (fila 84 dosar instanță vol I). Referitor la acest aspect este de amintit că la data de 15.05.2007, Baroul B. îl încunoștința pe reclamant că își menține punctul de vedere de respingere a cererii acestuia de a intra în profesie cu scutire de examen din cauza dosarului penal „pe care îl aveți și nu este soluționat”. (fila 85 dosar instanță vol I).
10. În dosarul 103/P/2004, s-a dispus la data de 23.11.2005, prin ordonanțã, de cãtre procurorul pârât N. C. P. schimbarea încadrãrii juridice din infracțiunile prevãzute de art.25 raportat la art.248 și art.25 raportat la art.289 Cod penal (douã fapte) în infracțiunea prevãzutã de art.248 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (o singură infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor publice în formã continuatã cu 12 acte materiale) - fila 218 vol III/3 dosar P..
11. La data de 21.12.2005, în baza art.6 Cod proc pen pârâtul C. A. subinspector în cadrul I.P.J.B. îi aduce la cunoștință învinuitului M. B. faptul că este învinuit de infracțiunea de abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor în formă continuată prevăzută de art.248 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 12 acte materiale. (fila 10 dosar P. vol III/3).
12. Apoi, în ziua de 12.04.2006 procurorul pârât N. C. P. i-a adus la cunoștințã reclamantului cã este învinuit de comiterea altei infracțiuni și anume infracțiunea prevãzută de art.249 alin.1 și 2 Cod penal-neglijențã în serviciu în formã calificatã - fila 403 vol III/3 dosar P..
13. La data de 11.01.2007 pârâtul P. de pe lângã Tribunalul B. - prin reprezentant legal prim procuror înaintează Parchetului Înaltei Curți dosarul 616/P/2006, în vederea analizării posibilității preluãrii acestuia spre soluționare conform dispozițiilor art.209 pct.4/1 lid Cod procedurã penalã (fila 167 dosar P. vol I/3). Demersul a fost motivat prin lipsa acută de personal.
14. La data de 19.03.2007 Procurorul General al României emite rezoluția de preluare a cauzei înregistrate la P. de pe lângă Tribunalul B. sub nr.616/P/2006(fila 146 vol I/3).
15. La data de 15.10.2007, în dosarul penal nr.616/P/2006 prim procurorul Parchetului de pe lângã Tribunalul B. îi comunicã în scris reclamantului: urmare cererii dumneavoastrã din data de 2 octombrie 2007, prin care ne solicitați sã vã comunicãm stadiul cercetãrilor în dosarul cu numãr de mai sus, vã facem cunoscut cã la data de 29 septembrie 2006, datoritã modificãrilor aduse Codului de procedurã penalã, cauza a fost declinatã spre competentã soluționare Parchetului de pe lângã Judecãtoria B., iar la data de 11.01.2007 dosarul a fost preluat în baza prevederilor art.209 pct.4/1 lit.d Cod procedurã penalã de cãtre P. de pe lângã Înalta Curte de Casație și Justiție. (fila 143 dosar P. vol I/3).
16. La data de 17.03.2008, P. Înaltei Curți de Casație și Justiție îl anunțã în scris pe reclamant cu referire la solicitarea ce o adresase acestei instituții, cã dosarul 613/P/2007 al Parchetului ÎCCJ reprezintã fostul dosar 616/P/2006 al Parchetului de pe lângã Tribunalul B., iar prin rezoluția 213/C3/2007 din 19.03.2007 a Procurorului General al Parchetului ÎCCJ s-a dispus în temeiul art.209 alin.4/1 lit.d Cpp preluarea dosarului 616/P/2006 ca urmare a solicitãrii formulate de conducerea Parchetului de pe lângã Tribunalul B., cu acordul procurorului de caz (fila 137 dosar P. vol I/3 ).
Instanța constată că nu rezultã din actele aflate la dosarul Parchetului în ce condiții dosarul nr.103/P/2004 a primit numãrul 616/P/2006 la aceeași unitate de P.-pârâtul P. de pe lângă Tribunalul B., însã cert este cã în dosarul 616/P/2006 la data de 10.04.2007, prin fax prim procurorul Parchetului de pe lângã Tribunalul B., invocând rezoluția 3097/P/2005 a Parchetului de pe lângã Judecãtoria B., dispune preluarea cauzei 3097/P/2005 în vederea continuãrii și finalizãrii urmãririi penale de cãtre un procuror de pe lângã Tribunalul B. (fila 155 dosar P. vol I/3/). Pe verso-ul adresei expediate în 15.10.2007, mai sus analizatã, este menționat olograf: „format din dosar PJ BV 3097/P/05, înregistrat la P.Î.C.C.J nr.613/P/2007/în lucru la 23.10.2007. (fila 143 verso dosar P. vol I/3).
B. PROBE ADMINISTRATE și DURATA ADMINISTRĂRII - învinuit M. B.
Ca probatoriu administrat în privința învinuitului M. B. de către organele judiciare pârâte, instanța reține că în dosarul penal deschis sub nr.103/P/2004, acesta a furnizat o primă declarație - olografă - în ziua de 24.03.2004 prin care a propus probe „în dovedirea nevinovăției” cerând să fie confruntat cu trei salariate, pe care le-a nominalizat (fila 16 dosar P. vol III/3). În 31.05.2004 reclamantul a dat declarație pe formular tipizat, fiind începută urmărirea penală, el având calitatea procesual penală de învinuit. (fila 25 dosar P. vol III/3). La data de 02.09.2004 urmare cererii sale, reclamantului i se comunică faptul că dosarul este în cercetare la S.I.F. din cadrul I.P.J. B. (fila 84 dosar P. vol II/3). În 28.12.2004 reclamantul cere din nou soluționarea cauzei (fila 85 dosar P. vol II/3), același demers îl formulează și în data de 05.04.2005 (fila 86 dosar P. vol II/3), iar în 05.05.2005 prim procurorul îi comunică reclamantului că i-a fost admisă plângerea privind tergiversarea soluționării dosarului 103/P/2004, urmând ca până la data de 31.05.2005 procurorul să întocmească nota de îndrumări pentru completarea și finalizarea cercetărilor efectuate în cauză (fila 87 dosar P. vol II/3). În ciuda admiterii plângerii în tergiversare de către prim procuror, dosarul nu a fost soluționat, mai mult la data de 18.01.2006 P. Tribunalului B. recepționează memoriul reclamantului prin care cerea din nou să fie confruntat cu cele trei salariate (fila 88 dosar P. vol II/3). În ziua de 30.03.2006 polițistul pârât C. A. administrează proba propusă de învinuit încă de la prima declarație furnizată și anume procedează la confruntarea lui M. B. cu cele trei salariate (file 324-328 dosar P. vol III/3). În data de 14.05.2008 învinuitul formulează o cerere în probațiune în cadrul dosarului ajuns din anul 2007 la P. ÎCCJ.
Din adresa 616/P/2006 emisă în data de 11.01.2007 de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul B., rezultă că dosarul înaintat spre soluționare în baza competenței funcționale cuprindea 18 volume. Din Ordonanța prin care a fost soluționat dosarul penal rezultă că au fost cercetate 12 persoane.
Din cele 3 volume depuse de P. la dosarul instanței, rezultă că în cursul anilor 2004, 2005 și 2006 s-a procedat la audieri de învinuiți, la audieri de martori, s-au efectuat constatări tehnico-științifice grafice în privința unora dintre persoanele cercetate, constatările au fost efectuate la IPJ B., fiind diferite prin lege de expertizele grafoscopice care se realizează de laboratoare județene sau de Institutul Național de Criminalistică. În privința reclamantului nu s-a efectuat raport de constatare tehnico-științifică.
C. CALITATEA PROCESUAL PENALĂ a reclamantului și FUNCȚIA
Urmărirea penală a fost începută față de reclamant la data de 04.03.2004, dobândind calitate procesuală de învinuit.
Reclamantul a semnat mai multe adrese ca director executiv al Casei Județene de Pensii B. la datele de 08.03.2004, 09.03.2004 și 16.03.2004 (file 397, 398, 399 dosar P. vol III/3). De asemenea, tot în calitate de director executiv al Casei Județene de Pensii B. reclamantul a semnat și adresa din 24.03.2004 către P. de pe lângă Tribunalul B. solicitând să i se comunice dacă s-a început urmărirea penală între alții și împotriva celor trei salariate cărora li se imputase din salariu în urma unui raport de audit, raport în baza căruia reclamantul sesizase anterior Poliția (fila 76 dosar P. vol II/3). Este de menționat că în data de 25.08.2003 reclamantul în calitate de director executiv la C.J.BV. se adresa în scris Poliției cu privire la unele nereguli constatate prin raportul de audit nr.8618/01.08.2003 (fila 90 dosar P. vol II/3). Sesizarea a primit răspuns administrativ de la I.P.J. B. în sensul că s-a deschis lucrarea penală cu autori cunoscuți sub nr._/2003 (fila 91 dosar P. vol II/3). La data de 19.04.2004 reclamantul s-a adresat în scris procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. solicitând finalizarea urmăririi penale cu motivarea că trecuseră 10 luni de când formulase plângere penală împotriva a doua salariate, că a fost suspendat din funcție fără să i se ofere o funcție de execuție ce să îi asigure veniturile necesare zi de zi. În 21.04.2004 a primit răspuns în sensul că dosarul este în lucru la P. de pe lângă Tribunalul B. (file 78, 79 dosar P. vol II/3).
Reclamantul a avut calitate de învinuit în tot cursul cercetării penale, cu toate acestea pârâta CNPAS a emis decizia de suspendare din funcție, ce apare ca nelegală, cât timp M. B. nu a devenit inculpat, nefiind pusă în mișcare împotriva sa acțiunea penală.
Referitor la cele prezentate, instanta de judecată reține cã infracțiunile pentru care s-a început și confirmat urmãrirea penalã fațã de reclamant în cauza penalã 103/P/2004 a Parchetului de pe lângã Tribunalul B. și apoi infracțiunea stabilitã în urma schimbãrii încadrãrii juridice de cãtre aceeași unitate, nu au fost date în competența materialã a Parchetelor de pe lângã Tribunale, fiind de competența materialã a Parchetelor de pe lângã Judecãtorii, ceea ce se desprinde cu claritate din prevederile art.27 Cod procedurã penalã. Organele de urmãrire penalã pârâte nu au evidențiat nicio justificare legalã a demersului de a instrumenta cauza deschisă din oficiu împotriva reclamantului de cãtre P. de pe lângã Tribunal sub aspectul infracțiunilor anterior menționate. Apoi, instanța de judecată reține că dosarul penal nr.103/P/2004 cu care s-a sesizat din oficiu și s-a investit spre instrumentare P. de pe lângã Tribunalul B., nu putea fi declinat la P. de pe lângã Judecãtoria B. cu motivarea că au survenit modificãri ale Codului de procedurã penalã, cum se aratã în adresa din 15.10.2007 a prim procurorului aflată la fila 143 vol I/3 dosar P., deoarece în acel interval de timp nu au intervenit modificãri legislative în acest sens. Mai mult, art.27 Cod procedurã penalã care reglementa competența materialã a Parchetelor de pe lângã Tribunale, nu a prevãzut niciodatã în intervalul cuprins între data pretinselor infracțiuni și data ordonanței de scoatere de sub urmãrire penalã a reclamantului, cã infracțiunile de fals, de abuz în serviciu sau de neglijență în serviciu revin spre competențã materialã Parchetelor de pe lângã Tribunale, ceea ce rezultã din dispozițiile OUG 207/2000 și din conținutul actelor normative ce au reglementat succesiv art.27 Cod procedurã penalã.
În ce privește competența funcționalã a organelor de urmãrire penalã, instanța de judecată are în vedere că art.209 pct.4/1 Cod procedurã penalã evocat în adresa din 15.10.2007 pentru justificarea trimiterii cauzei la a treia unitate - P. de pe lângã Înalta Curte de Casație și Justiție dupã mai bine de doi ani de la începerea urmãrii penale -, a fost introdus nu în 2007, ci prin OUG 60/2006, iar anterior textul avea conținutul prevãzut prin OUG 72/2004: procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot îndeplini oricare dintre atribuțiile procurorilor din parchetele inferioare ierarhic și pot prelua în vederea efectuãrii urmãririi penale cauze de competența acestora.
Este de subliniat că reclamantul a chemat în judecatã organele de urmãrire penalã I.P.J B. și P. de pe lângă TRIBUNALUL B. care au instrumentat cauza în perioada 04.03._07, așadar acest interval va fi analizat de instanțã din punct de vedere al motivelor de fapt ți de drept invocate prin cererea de chemare în judecatã..
În fapt, reclamantul se plânge de durata nerezonabilă a soluționării cauzei penale, de nerespectarea de către pârâți a prezumției de nevinovăție, de lipsa de profesionalism a lucrătorilor de poliție și de reaua lor credință, de tergiversarea cauzei de către procurori și de nelegalitatea actelor emise și nelegalitatea demersurilor mnistrului muncii și al CNPAS, de neregularitatea auditului efectuat de pârâții G. și C.
Referitor la garanția oferită de art.6 CEDO - durata rezonabilă a soluționării cauzei penale, instanța observă că pârâtul P. de pe lângă Tribunalul B. a admis o plângere în tergiversare depusă de învinuit și a stabilit termen de finalizare mai 2005, cu toate acestea nu a dat curs propriei dispoziții. Intanța are în vedere practica Curții Europene a Drepturilor Omului relevată ș în cauza STOIANOVA și N. VS ROMÂNIA .
Astfel, Curtea reamintește faptul că atributul / caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și luând în considerare criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (de asemenea cauzele Pelissier și Sassi împotriva Franței [MC], nr. 25.444/94, § 67, CEDO 1999-II). Curtea reamintește că, în materie penală, dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil are ca obiect tocmai evitarea "ca o persoană inculpată să rămână prea mult în incertitudine cu privire la soarta sa" (Stogmuller împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, . nr. 9, p. 40, § 5).
Comportamentul învinuitului nu a împiedicat desfășurarea cu celeritate a cauzei la procuror, fiind de observat că de la prima declarație acesta a solicitat în probațiune procedeul judiciar al confruntării, care a fost administrat de organele de cercetare penală abia după doi ani, în baza unor cereri reiterate cu același conținut. Învinuitul nu s-a ascuns și nu s-a sustras de la urmărirea penală.
Referitor la comportamentul autorităților, înțelegând prin aceasta instituțiile Statului singure și prin reprezentanții lor legali - conducători și nu angajații instituțiilor, este de observat că încă de la deschiderea dosarului penal acesta a fost trimis spre soluționare la P. de pe lângă Tribunalul B., cum se arată în adresa emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. (file 78, 79 dosar P. vol II/3), deși infracțiunile referitor la care I.P.J. B. s-a sesizat din oficiu erau de competența materială absolută și nu relativă a Parchetului de pe lângă Judecătorie. De asemenea, după ce prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunal admite o plângere în tergiversare formulată de învinuit și stabilește termen de soluționare data de 31.05.2005 (fila 87 dosar P. vol II/3, la data de 15.10.2007, aceeași unitate îi comunica reclamantului că la data de 29.09.2006, datorită modificărilor aduse Codului de procedură penală, cauza a fost declinată spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Judecătoria B., iar la data de 11.01.2007 dosarul a fost preluat în baza prevederilor art.209 pct.4/1 lit.d Cod proc pen de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. (fila 143 dosar P. vol I/3). Cum s-a arătat mai sus, dispozițiile privind competența materială care dădeau în competența Parchetelor Locale infracțiunile de fals și de serviciu reglementate de Codul penal erau în vigoare la data sesizării din oficiu și trebuia să fie respectate. În ce privește probatoriul administrat de autoritățile judiciare față de învinuitul M., se constată că acestea i-au luat declarații în perioada martie-mai 2004 și în anul 2006 s-a procedat la confruntare, procedeu judiciar pe care învinuitul îl solicitate din 2004. Nu s-a efectuat o expertiză care să îl implice pe reclamant.
În ce privește complexitatea cauzei, din Ordonanța de SUP rezultă că au fost cercetate 12 persoane, sub aspectul mai multor infracțiuni. Din adresa prim procurorului rezultă că dosarul are în totalitate 18 volume.
Cauza trebuie să fie complexă în sine prin natura infracțiunilor, prin natura probatoriului. În cauză, instrumentarea dosarului a început de către un organ judiciar necompetent material, ceea ce a necesitat a declinare de competență urmată de o preluare la organul judiciar inițial sesizat din oficiu. Probele au fost administrate în etape și la intervale de timp considerabile, nu există date că învinuiții s-au sustras de la cercetare. Probele administrate nu au cerut timp deoarece au fost luate declarații și depoziții martorilor, nu s-au efectuat expertize la Institutul Național ceea ce ar fi presupus timp, ci sau efectuat constatări tehnico științifice la IPJ B.. Prin urmare, procedura a devenit complexă și datorită modului de instrumentare.
Instanța constată că pârâții IPJ B. și P. de pe lîngă Tribunal au încălcat această garanție.
Referitor la garanția oferită de art.6 CEDO –prezumția de nevinovăție, Curtea reamintește că, dacă principiul prezumției de nevinovăție consacrat de art. 6 § 2 este inclus printre elementele procesului penal echitabil cerut de art. 6 § 1, acesta nu se limitează la o garanție procedurală în materie penală, sfera sa de aplicare este mai vastă și impune ca niciun reprezentant al statului să nu declare că o persoană este vinovată de săvârșirea vreunei infracțiuni mai înainte ca vinovăția ei să fie stabilită de o instanță (Allenet de Ribemont, hotărârea din 10 februarie 1995, . nr. 308, p. 17, pct. 35-36). 57. În plus, Curtea precizează că o atingere adusă prezumției de nevinovăție poate fi generată nu doar de un judecător sau de o instanță, ci și de alte autorități publice (Daktaras împotriva Lituaniei, nr._/98, pct. 41 42, CEDO 2000-X). În această privință, ea subliniază importanța alegerii termenilor de către agenții de stat în declarațiile pe care le formulează înainte ca o persoană să fie judecată și găsită vinovată de săvârșirea unei infracțiuni. Astfel, ea consideră că ceea ce contează în scopul aplicării dispoziției citate anterior, este sensul real al declarațiilor respective și nu forma lor textuală (Lavens împotriva Letoniei, hotărârea din 28 noiembrie 2002, nr._/00, pct. 126). Curtea recunoaște că art. 6 § 2 nu poate împiedica autoritățile, în ceea ce privește art. 10 din Convenție, să informeze publicul cu privire la anchetele penale în curs, ci necesită ca ele să facă acest lucru cu toată discreția și rezerva pe care o impune respectarea prezumției de nevinovăție (Allenet de Ribemont, citată anterior, pct. 38). În speță, adresa emisă de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului B. la data de 18.03.2004 în care s-a folosit față de reclamant sintagma cu caracter de certitudine „vinovat” a fost de natură să inducă destinatarului - C. Națională de Pensii - instituție în subordinea căreia reclamantul îți desfășura serviciul și își avea locul de muncă, convingere și nu îndoială față de cele ce se pretindea că se întâmplă. Sintagma vinovat apare în art.343 Cod proc penală, reprezintă atributul exclusiv al instanțelor de judecată penale să stabilească vinovăția sau nonvinovăția penală, și nu organelor de cercetare penală-puterea executivă. Atributul organelor de urmărire penală ce le includ și pe cele de cercetare penală este descris de art.200 Cod procedură penală. Astfel, se constată că pârâtul IPJ B. trebuia să se limiteze în conținutul adresei sale la a menționa că se fac cercetări. Conținutul comunicatului de presă din 24.03.2004 emis de pârâta CNPAS și prezentat de pârâta D. E. în calitate de conducător al Ministerului Muncii, - parte din executiv a fost de natură să imprime publicului ce era străin de dosarul penal, convingerea că persoana față de care se începuse urmărirea penală era vinovată și săvârșise infracțiuni patrimoniale contra bugetului de asigurări sociale deoarece nu s-au folosit sintagme care să inducă ideea de rezervă, de bănuială ci care să inducă ideea de certitudine precum: a. „au fost aplicate sancțiuni” - fără să se spună publicului despre ce sancțiuni era vorba, în speță fiind vorba de sancțiuni la regimul Codului Muncii și al Legii Funcționarilor Publici, și precum b. „nelegalitatea acordării unor bilete” - fără să se spună publicului că se cerceta dacă se respectase sau nu legea.
Conform art.144 Legea 19/2000 forma în vigoare la data de 24.03.2004 Ministrul Muncii coordona activitatea CNPAS, deci demersurile celor doi pârâți ministrul și C. Națională de pensii nu pot fi disociate.
Este de observat că pârâtul P. de pe lângă Tribunalul B., prin purtătorul de cuvânt procuror C.B. a manifestat rezervă, subliniind în interviurile date presei că până la finalizarea dosarului, toți cei implicați se bucură de prezumția de nevinovăție. (articol din ziarul Transilvania Expres 24.03.2004 fila 91 dosar instanța vol I). Deci pârâtul P. de pe lângă Tribunalul B. nu a încălcat prezumția de nevinovăție.
Având în vedere pronunțarea verdictului prin adresa efectuată de către pârâtul IPJ B., conținutul comunicatului de presă emis și susținerea acestuia de către pârâții CNPAS și ministru, se constată că acești trei pârâți au încălcat granția oferită de art.6 CEDO privind prezumția de nevinovăție.
Referitor la nelegalitatea actelor emise și nelegalitatea demersurilor ministrului muncii și al CNPAS, instanța are în vedere că în ziua de 24.03.2004 pârâta C. Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale emite un comunicat de presă în care arată în ultimul paragraf: „conducerea CNPAS a luat măsura suspendării din funcție a celor doi funcționari publici de conducere”-unul dintre aceștia fiind M. B. (fila 163 dosar instanță vol I) și la data de 24.03.2004 pârâta D. E., în calitate de Ministru al Muncii fiind prezentă la conferința de presă organizată a dat citire comunicatului emis de C. Națională de Pensii. (fila 350 dosar instanță vol I). La data de 25.03.2004, pârâta C. Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale prin Președinte emite DECIZIA 88 prin care l-a suspendat pe reclamant din funcția publică de conducere (fila 49 dosar instanță vol I).
Referitor la această decizie, este de subliniat că la data de 20.04.2004 directorul G.D.R formula o notă destinată Președintelui Casei Naționale prin care arăta că trebuia revocată decizia de suspendare, că trebuia mutat reclamantul pe o funcție de execuție, „și pentru faptul că în cazul în care va ataca în contencios decizia de suspendare, în mod sigura va câștiga, existând și riscul ca instituția să plătească cheltuieli de judecată și daune morale”. Nota a fost aprobată de Președintele CNPAS (fila 50 dosar instanță vol I). Mai este de observat conținutul art.74 din Legea 188/1999 forma în vigoare la data emiterii deciziei de către pârâta C.N.P.A.S: răspunderea funcționarului public pentru infracțiunile săvârșite în timpul serviciului sau în legătură cu atribuțiile funcției publice pe care o ocupă se angajează potrivit legii penale. În cazul în care s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art. 50 lit. h), conducătorul autorității sau instituției publice va dispune suspendarea funcționarului public din funcția publică pe care o deține. Conform art.50 lit.h, era vorba de infracțiunile contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție. În fine, este de observat art.144/1 din Legea 19/2000 forma în vigoare la data emiterii comunicatului și a deciziei de suspendare, conform căruia realizarea atribuțiilor ce revin CNPAS, potrivit legii, este supusă controlului Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei. În speță, față de reclamant nu a fost niciodată pusă în mișcare acțiunea penală, de aceea decizia emisă este nelegală. Chiar dacă după o lună a fost revocată, aceasta a produs efecte, reclamantul fiind îndepărtat din funcție. Pârâta D. E. a susținut prin întâmpinare că demersul organelor judiciare penale a fost anterior comunicatului de presă, condiții în care C. Națională de Pensii și Ministrul Muncii văzând dispozițiile Legii 544/2001 privind accesul la informații au emis și susținut comunicatul de presă. Apărarea astfel prezentată nu poate fi reținută ca validă întrucât organele de urmărire penală au emis acte procesual penale în limitele prevăzute de legea organică-Codul de procedură penală, pe când autoritățile Statului pârâtele C. Națională de Pensii și D. E., ca ministru, au emis și prezentat actul administrativ constând în decizia de suspendare, cu încălcarea Legii funcționarilor publici nr.188/1999, deoarece nu existau motive legale de suspendare.
Se constată că pârâții CNPAS și ministrul muncii se află în culpă.
Reclamantul s-a mai plâns de neprofesionalismul polițiștilor și de tergiversarea cauzei de către procurori.
Se impune a analiza și excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâții C. L., N. C. P., R. M., I. C., F. I., C. G., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, R. I., unite cu fondul cauzei.
Astfel, instanța va admite excepția menționată pentru considerentele următoare: pretenția reclamantului față de pârâtul S. R. nu este fondată, deoarece nu a fost dovedită vreo culpă a Statului care să determine răspunderea sa civilă delictuală. S. nu răspunde decât în limitele art.504 Cod procedură penală or în cauză nu au fost reclamate și nici probate erori judiciare ci doar încălcări ale garanțiilor prevăzute de art.6 din Convenție garanții precum prezumția de nevinovăție și durata rezonabilă a desfășurării unei proceduri penale.
În ce privește pretenția reclamantului față de pârâții R., C., F., N. și C., se reține că pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală a acestora trebuie probată culpa chiar cea mai mică, în activitatea desfășurată, iar acea activitate culpabilă să fie cauzatoare de prejudiciu în dauna celui ce reclamă. Instanța constată că pârâții anterior menționați sunt polițiști ți procurori. Activitățile desfășurate nu au fost înfăptuite personal de către pârâți față de reclamant ci în cadrul unui raport juridic de drept public în care S., prin poliție și parchete este subiect de drept activ iar persoana cercetată este subiect de drept pasiv. Cei trei polițiști și cei doi procurori nu au fost angajați într-un raport direct cu persoana urmărită penal. În ce îi privește pe pârâți, nu s-a stabilit o abatere disciplinară de forul disciplinar competent conform legii, or doar pe baza unei abateri de serviciu legal constatate, ar fi fost atrasă răspunderea civilă subsidiară a polițiștilor și procurorilor, conform Legii 360/2002 și conform Legii 303/2004. Cu alte cuvinte, dat fiind raportul juridic de drept public, în cadrul căruia polițiștii și procurorii au reprezentat S., căci el este titularul laturii active în procesul penal, nu se poate admite că polițiștii și procurorii s-ar afla în culpă civilă directă față de subiectul de drept pasiv. Astfel, este de reținut că art.131 din Constituție prevede că M. P. își exercită activitatea prin procurori constituiți în parchete, iar parchetele conduc și supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției judiciare. Prin urmare, polițiștii ți procurorii în baza actelor de serviciu efectuate nu au raporturi juridice de drept civil directe cu persoana cercetată. Cu privire la pârâtul R. I., instanța va admite excepția lipsei calității procual pasive reținând în egală măsură că reclamantul a chemat ulterior în judecată pe pârâtul R. M.. Pentru considerentele de mai sus, instanța va respinge pretenția reclamantului față de pârâtul C. A., polițist.
Pârâții G. și C. aveau calitate de funcționari în cadrul Casei de Pensii. Conform Legii 188/1999 art. 72, forma în vigoare la data auditului, răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Așadar răspunderea civilă delictuală a funcționarilor este subsidiară și poate fi stabilită ulterior. Nu s-a stabilit nici răspunderea disciplinară conform art.64 din Legea 188/1999 și nici cea civilă în covndițiile art.72 lit.c prin urmare nu poate fi angajată răspunderea civilă subsidiară. Astfel, instanța va admite excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâta C. și va respinge pretenția reclamantului ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate și va respinge ca nefondată pretenția față de pârâtul G..
Conform art.998, 999 Cod civil 1864 cel care prin fapta sa ilicită cauzează altuia un prejudiciu este dator să îl repare.
Cum s-a arătat mai sus, pârâții care au încălcat față de reclamant în anul 2004 garanțiile procesuale prevăzute de art.6 CEDO - parte din dreptul intern încă din 1994, conform art.20 Constituție, sunt autoritățile pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului B., pârâtul P. de pe lângă Tribunalul B., C. Națională de Pensii și Ministrul Muncii prin încălcarea celor două garanții: a prezumției de nevinovăție și a duratei rezonabile a soluționării proceurii penale, și prin emiterea nelegală și susținere nelegală a comunicatului de presă și emiterea cu încălcare alegii a deciziei de suspendare 88. Acestea sunt faptele ilicite săvârșite de cei patru pârâți care au cauzat reclamantului un prejudiciu nereparat.
Referitor la pretenția formulată de reclamant, acesta arată în acțiunea civilă introductivă fila 3 dosar instanța vol I că a aflat în data de 22.03.2004 de la radio că împotriva sa a fost începută urmărirea penală. Or, instanța va înlătura această susținere întrucât din copia articolului de presă depusă la fila 31 dosar instanța vol I, rezultă că reclamantul citat de ziarist a declarat: “să aflu dintr-odată că s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva mea. Am fost chemat vineri 19 martie, la poliție, când mi s-a adus la cunoștință că sunt învinuit că am dat dispoziții unei salariate să solicite de la C. Națională de pensii o suplimentare de locuri fără să existe cereri prealabile”.
Referitor la daunele morale solicitate, instanța observă că prejudiciul moral suferit de reclamant a îmbrăcat mai multe forme, astfel starea sa de sănătate s-a degradat în anul 2004. Din adresa_/12.10.2004 a Casei Județene de Pensii B. reiese că acesta s-a aflat în concediu medical, cu certificatele medicale eliberate de medici cardiologi fiind dovedit că a fost internat la secția de cardiologie repetat timp de 19 zile, apoi 8 zile, apoi 11 zile. (file 98 – 102 dosar instanță vol I). Prejudiciul moral al reclamantului vine și din imposibilitatea desfășurării de activități potrivite cu pregătirea lui profesională, acesta nemaiputând lucra la C. de Pensii, fiind revocat de la M. Justiției, ulterior nu a fost acceptat în Baroul B. pe motiv că are dosar penal. Martorele audiate au declarat că reclamantul dintr-o persoană volubilă a devenit trist, mereu cu pastilele asupra sa.
Reclamantul a solicitat daune morale luând în calcul întreaga durată a timpului în care s-a aflat sub urmărire penală 04.03._08, însă cum s-a arătat mai sus, cauza nu s-a mai aflat în instrumentarea organelor judiciare penale pârâte din martie 2007. Prin urmare pentru durata dintre data preluării dosarului la P. de pe lângă Înalta Curte și data scoaterii de sub urmărire penală, pârâții nu se fac vinovați de încălcarea duratei rezonabile, deci nu au creau prejudiciu sub acest aspect. Astfel daunele solicitate în cuantul de 40.000 lei vor fi admise doar în parte, în cuantum de 27.000 lei proporțional cu încălcarea celor două garanții ale art.6 CEDO și cu încălcarea Legii 188/1999, ce au condus la defăimarea publică a reclamantului, la pierderea locurilor de muncă și la degradarea gravă a stării de sănătate în anul 2004.
În ce privește daunele materiale, reclamantul a solicitat suma de 129.600 lei. Expertul a stabilit că între data încetării funcției de magistrat asistent 01.10.2004 și data pensionării reclamantului 01.10.2008, prejudiciul net este de 72.164 lei. Astfel, conform raportului de expertiză contabilă nr._ / 29 05 2012, suplimentat cu lucrarea din data de 03.12.2013, de către expertul Cențu A., prejudiciul net este de 72.164 lei. (fil3 7-38, 157, 158 dosar instanță vol III). Este așadar vorba de veniturile pierdute după data de 01.10.2004 când s-au produs efectele revocării din funcția de magistrat asistent
Cu privire la excepția lipsei calității procesual active a reclamantului invocată de pârâtul P. de pe lângă TRIBUNALUL B. și pârâții C. L., N. C. P., instanța o va respinge întrucât reclamantul nu s-a îndreptat împotriva acestora pe calea art.504 Cod procedură penală.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul P. de pe lângă TRIBUNALUL B. instanța o va respinge întrucât această unitate de P. a desfășurat și supravegheat urmărirea penală față de învinuitul reclamant, acest parchet este parte în raportul juridic de drept public ce l-a implicat pe reclamant.
Față de considerentele expuse, instanța va admite excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâții C. L., N. C. P., R. M., I. C., F. S., C. G., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, R. I.. Va respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul M. B. în contradictoriu cu pârâții C. L., N. C. P., R. M. și F. S., I. C., C. G., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, R. I. ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă. Va respinge excepția lipsei calității procesual active a reclamantului invocată de pârâtul P. de pe lângă TRIBUNALUL B. și pârâții C. L., N. C. P.. Va respinge excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul P. de pe lângă TRIBUNALUL B.. Va admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul M. B. împotriva pârâților D. E., C. NAȚIONALĂ de PENSII și alte DREPTURI de ASIGURĂRI SOCIALE, I. de POLIȚIE al JUDEȚULUI B. și P. de pe lângă TRIBUNALUL B. și prin urmare va obliga pârâții D. E., C. NAȚIONALĂ DE PENSII și ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, I. de POLIȚIE al JUDEȚULUI B. și P. de pe lângă TRIBUNALUL B., să plătească în solidar reclamantului sumele de 27.000 lei daune morale și de 72.164 lei daune materiale. Va respinge pretențiile reclamantului față de pârâții G. L. și C. A.. Pe cale de consecință, va respinge cererea de intervenție accesorie formulată de M. P. P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca nefondată. În baza art.274 Cod proc civ, va obliga pârâții căzuți în pretenții să achite reclamantului cheltuielile de judecată: taxa de timbru și timbrul judiciar de 755 lei, onorariu avans achitat în contul expertului contabil Centu A.-400 lei. Va obliga pârâții cazuți în pretenții să achite în contul BLET B. pentru expert contabil Centu A. diferență onorariu de 1.100 lei pentru lucrarea raport de expertiză contabilă_ din 03.12.2013. Se va dispune darea în debit a reclamantului la AFP B. pentru taxa judiciară de timbru restantă de 2.875 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâții C. L., N. C. P., R. M., I. C., F. S., C. G., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, R. I..
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul M. B. în contradictoriu cu pârâții C. L., cu domiciliul ales la P. de pe lângă Tribunalul B. ., N. C. P. cu domiciliul ales la Cabinet Avocat R. B. din B., ., R. M. și F. S. ambii cu domiciliul ales la Cabinet avocat P. S. în B., ., ., ., I. C., la IPJ B., ..28, C. G. domiciliată în București, sector 3, ., ..B, ., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul ales la D.F.P. B., ..7, R. I. ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.
Respinge excepția lipsei calității procesual active a reclamantului invocată de pârâtul P. de pe lângă TRIBUNALUL B. și pârâții C. L., N. C. P..
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul P. de pe lângă TRIBUNALUL B..
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul M. B., domiciliat în B., ..14, ., .>pârâților D. E., domiciliată în București, Șoseaua Ș. cel M., nr.15, ., ., C. NAȚIONALĂ DE PENSII și alte DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, cu sediul în București, sector 2, ., I. de POLIȚIE al JUDEȚULUI B. cu sediul pe ..28 și P. de pe lângă TRIBUNALUL B. cu sediul pe . și prin urmare:
Obligă pârâții D. E., C. NAȚIONALĂ DE PENSII și ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, I. de POLIȚIE al JUDEȚULUI B. și P. de pe lângă TRIBUNALUL B., să plătească în solidar reclamantului sumele de 27.000 lei daune morale și de 72.164 lei daune materiale.
Respinge pretențiile reclamantului față de pârâții G. L., domiciliat în București, ..84-86, ..1, ., sector 6 și C. A., la IPJ B. ..28 și la Direcția Generală Anticorupție C..
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de M. P. P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în București, ., sector 5 ca nefondată.
Obligă pârâții căzuți în pretenții să achite reclamantului cheltuielile de judecată: taxa de timbru și timbrul judiciar de 755 lei, onorariu avans achitat în contul expertului contabil Centu A.-400 lei.
Obligă pârâții cazuți în pretenții să achite în contul BLET B. pentru expert contabil Centu A. diferență onorariu de 1.100 lei pentru lucrarea raport de expertiză contabilă_ din 03.12.2013.
Dispune darea în debit a reclamantului la AFP B. pentru taxa judiciară de timbru restantă de 2.875 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 06.03.2014.
PREȘEDINTE Grefier
M. A. D. B.
Tehn ma 10.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5559/2014. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4146/2014. Judecătoria... → |
|---|
