Pretenţii. Sentința nr. 5420/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5420/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 15618/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.5420
Ședința publică din data de 29.04.2014
PREȘEDINTE: E. B. – judecător
GREFIER: D. I.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut pe fond în ședința publică din data de 08.04.2014, când părțile prin reprezentanți convenționali au formulat concluzii, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, în baza dispozițiilor art.260 alin.1 C.p.c., a amânat pronunțarea pentru datele de 15.04.2014 și de 22.04.2014, iar apoi pentru data de azi, 29.04.2014
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a depus la dosar la 05.05.2014, cererea formulată de partea revizuientă prin apărător ales pentru eliberarea unui extras al minutei pronunțate în cauză.
De asemenea, se constată depusă la dosar la data de 19.09.2014 prin registratura instanței, cererea formulată de partea revizuientă personal pentru redactarea sentinței civile pronunțate în cauză. Invocă faptul că îi este necesară în dosarul civil nr._/197/2014 aflat la Tribunalul B..
Instanța față de actele și lucrările de la dosar a pronunțat prezenta sentință civilă.
JUDECĂTORIA
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță la 17.06.2013 sub nr._, completată potrivit filei 16 dosar, revizuienta S.C. „S.” S.A., în insolvență, prin reprezentant legal Al Jenabi Hamed, reprezentată convențional de avocat Ș. M., cerere însușită de lichidatorul judiciar F. & Associates IPURL în contradictoriu cu intimatul S. I. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța pe cale de revizuire, anularea sentinței civile nr.3106 din 25.03.2008 a Judecătoriei B., pronunțate în dosarul civil nr._/2007.
Cu cheltuieli de judecată potrivit concluziilor pe fond.
În expunerea de motive revizuienta arată că prin sentința civilă nr.3106 din 25.03.2008 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul civil nr._/2007 a fost admisă cererea formulată de intimat, în calitate de reclamant și s-a dispus obligarea sa la plata sumei de 25.000 euro, cu titlu de echivalent al cotei de 10% din suma încasată prin finalizarea acțiunii arbitrale din Elveția. În considerentele hotărârii judecătorești s-au reținut procesul verbal al A.G.A. din 28.03.2006 și hotărârea A.G.A. purtând aceeași dată.
Or, procesul verbal mai sus evocat a fost declarat fals prin sentința penală nr.69 din 22.01.2013 a Judecătoriei B. și prin decizia penală nr.517/R/28.05.2013 a Curții de Apel B..
Potrivit art.322 pct.4 C.p.c., revizuirea se poate cere și dacă „hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma unei judecăți”.
Așa fiind, rezultă că sentința civilă prin care revizuienta a fost obligată la plată a fost pronunțată în baza unor înscrisuri declarate false și această hotărâre continuă să producă efecte, ceea ce nu este admisibil.
În drept au fost invocate dispozițiile art.322 pct.4 C.p.c.
Cererea de revizuire a fost însușită de administratorul judiciar al revizuientei, aflate în insolvență din 30.05.2013 (fila 64 dosar), astfel cum atestă fila 59 dosar.
Cererea fiind formulată inițial fără menționarea stării de insolvență (filele 3-5 dosar), revizuienta a achitat un timbru judiciar de 0,3 lei și o taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei (fila 6 și 37 dosar).
Intimatul s-a apărat prin întâmpinarea de la filele 22-25 dosar, invocând pe cale de excepție lipsa calității de reprezentant (în raport de starea de insolvență a revizuientei), tardivitatea formulării cererii de revizuire și puterea lucrului judecat.
Pe fond, intimatul a susținut că o cerere de revizuire întemeiată pe art.322 pct.4 C.p.c. poate fi primită numai dacă hotărârea judecătorească supusă acestei căi extraordinare de atac a fost pronunțată exclusiv pe baza înscrisurilor declarate false și când acestea au influențat în mod decisiv adoptarea hotărârii. Or, în cauză, din cuprinsul sentinței civile nr.3106 din 25.03.2008, rezultă că a fost pronunțată, în principal, pe temeiul înțelegerii comerciale intervenite între părți. Corespunzător acestei înțelegeri, revizuienta avea obligația să-i plătească intimatului echivalentul a 10% din suma încasată după finalizarea acțiunii arbitrale, respectiv suma de 84.902 lei, reprezentând echivalentul a 25.000 USD. În egală măsură, aceeași instanță a mai reținut și decizia Curții de Arbitraj din Elveția pronunțată la 01.02.2007, însoțită de balanța de verificare din luna iunie 2007, înscrisuri care atestă încasarea de către revizuientă a sumei de 849.025 lei (echivalentul sumei de 250.000 euro). Apoi, raportul obligațional dintre cele două părți nu rezultă din înscrisurile A., înscrisuri care nu au făcut decât să recunoască datoria și obligația de plată către intimat.
În drept au fost invocate dispozițiile art.115 și art.274 C.p.c.
Revizuienta prin reprezentant convențional a depus răspuns la întâmpinare, corespunzător filelor 53-57 dosar, formulând concluzii de respingere a celor trei excepții, corelativ cu înlăturarea apărărilor formulate pe fond de către intimat. În esență, revizuienta a susținut că obligația de plată a cotei de 10% din sumele încasate în urma litigiului derulat la Curtea de Arbitraj din Elveția a fost stabilită ca urmare a ședinței A. din 28.03.2006, fiind menționată în cuprinsul procesului verbal purtând aceeași dată. În aceste condiții, înscrisurile indicate de către intimat nu pot fi reținute că ar fi stabilit vreo obligație de plată în sarcina revizuientei.
În temeiul art.137 alin.1 C.p.c., excepțiile invocate în procedură de partea intimată au fost discutate la termenul de judecată din 14.01.2014 (fila 72 dosar), iar instanța s-a pronunțat la 04.02.2014, corespunzător filelor 87-89 dosar.
Astfel, dacă excepția lipsei calității de reprezentant nu a mai fost menținută față de însușirea cererii de revizuire de către administratorul judiciar al revizuientei, deliberând asupra celorlalte două excepții, instanța a dispus respingerea pentru considerentele cuprinse la fila 88 dosar.
Discuțiile asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire au fost purtate la termenul din 08.04.2014, potrivit încheierii de ședință de la fila 101 dosar.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisurile de la dosar, respectiv pentru partea revizuiente cele de la filele 7-14 și 37-49, iar pentru intimată cele de la filele 27-35 și 64-68.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pronunțând la data de 25.03.2008 sentința civilă nr.3106 în dosarul civil nr._/197/2007 al Judecătoriei B., instanța a dispus obligarea societății revizuiente la plata către intimat a sumei de 84.902 lei, reprezentând echivalentul sumei de 25.000 euro, cu titlu de obligație de plată. (filele 7 și 29 dosar).
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor din data de 28.03.2006, în raport de care, după finalizarea acțiunii arbitrale din Elveția – dosar nr._-2004 și în funcție de obținerea unei soluții favorabile, societatea revizuientă și-a luat obligația a a-i achita intimatului, cu titlu de recompensă, echivalentul a 10% din sumele ce se vor încasa în urma acelui litigiu.
În continuare, în cuprinsul evocatei hotărâri judecătorești au fost reținute decizia Curții de Arbitraj din Elveția, pronunțată la 01.02.2007 și în baza căreia societatea revizuientă a obținut suma de 250.000 euro. Potrivit balanței de verificare din luna iunie 2007, revizuienta, pârâtă în procedura de fond a încasat suma de 849.025 lei, cu titlu de venituri din despăgubiri.
Mai sus evocata hotărâre judecătorească a rămas irevocabilă fiind învestită cu formula executorie (fila 29 dosar).
Împotriva acestei hotărâri, în anul 2009, revizuienta a formulat o primă cerere de revizuire întemeiată pe dispoziția art.322 pct.4 C.p.c., invocând faptul că prin hotărâre judecătorească s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii A. din 28.03.2006 și a procesului verbal aferent, cerere ce a format obiectul dosarului civil nr._ al Judecătoriei B. (filele 32-33 dosar). P. sentința civilă nr.7929 din 14.07.2009 a Judecătoriei B., cererea de revizuire a fost respinsă corespunzător filelor 65-68 dosar, hotărârea fiind menținută prin decizia civilă nr.259/R/05.03.2010 a Tribunalului B. (filele 34-35 dosar).
Apoi, la 17.06.2013, revizuienta a învestit Judecătoria B. cu prezenta cerere întemeiată în drept pe dispoziția art.322 pct.4 C.p.c., evocând faptul că prin hotărâre penală definitivă, atât hotărârii A. din 28.03.2006, cât și procesul verbal aferent au fost anulate, instanțele reținând caracterul lor de înscrisuri falsificate.
În apărare, intimatul a invocat excepția de tardivitate a formulării cererii de revizuire, cât și pe cea relativă la puterea lucrului judecat.
Deliberând la 04.02.2014, cu prioritate asupra excepției de tardivitate, instanța a dispus respingerea, apreciind că termenul de o lună prevăzut de art.324 alin.1 pct.3 teza I C.p.c., curge cel mai devreme de la data rămânerii definitive a sentinței penale care a declarat fals înscrisul.
Aplicând regula în cauză, sentința penală nr.69/22.01.2013 a Judecătoriei B. a fost casată în parte, chiar sub aspectul soluției de achitare a inculpatului S. I. pentru infracțiunea de uz de fals și omisiunea anulării Hotărârii A. a S.C. „S.” S.A.
În concret, prin decizia penală nr.517/R/28.05.2013 a Curții de Apel B. s-a dispus anularea Hotărârii A. a S.C. „S.” S.A. purtând data de 28.03.2006, reținându-se săvârșirea infracțiunii de uz de fals, înscrisul amintit constituind un înscris fals – filele 48-49 dosar.
Față de aceste împrejurări, instanța a înlăturat apărarea intimatului formulată în sensul că termenul de o lună curge de la data de 22.01.2013, când a fost pronunțată sentința penală de către instanța de fond, interesând în cauză caracterul definitiv al acesteia.
A mai apreciat instanța și faptul că hotărârea instanței de fond poate fi modificată sau menținută în calea de atac, important fiind ca hotărârea judecătorească prin care s-a declarat fals un înscris să rămână definitivă, respectiv să nu mai poată fi supusă niciunei căi ordinare de atac.
Cum cererea de revizuire a fost înregistrată la Judecătoria B. la data de 17.06.2013, în raport de data de 28.05.2013, rezultă că termenul de o lună a fost respectat, iar excepția de tardivitate invocată de partea intimată a fost respinsă.
În egală măsură și excepția puterii lucrului judecat a fost respinsă, instanța reținând la aceeași dată că cererea de revizuire formulată în anul 2009 și care a făcut obiectul dosarului civil nr._ al Judecătoriei B. a fost întemeiată în drept pe dispoziția art.322 pct.4 C.p.c., având ca bază sentința civilă nr.15/CC/29.04.2009 a Tribunalului B., definitivă prin neapelare, sentință prin care s-au constatat a fi nule absolut atât Hotărârea A. a S.C. „S.” S.A. purtând data de 28.03.2006, cât și procesul verbal din aceeași dată.
Corespunzător filelor 65-68 dosar, cererea de revizuire a fost respinsă la fond, iar în recursul declarat, Tribunalul B. a dispus respingerea, potrivit deciziei civile nr.259/R/05.03.2010 – filele 34 și 35 dosar.
Prezenta cerere de revizuire a fost promovată în raport de dispoziția art.322 pct.4 C.p.c., având ca și cauză hotărârea ce s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma unei judecăți penale (sentința penală nr.69/22.01.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr.517/R/28.05.2013 a Curții de Apel B.).
Or, în raport de aceste împrejurări, instanța a apreciat că deși aparent, cele două cereri de revizuire au ca temei dispoziția art.322 pct.4 C.p.c., în fapt, cauza lor este diferită, în sensul că prima cerere de revizuire s-a bazat pe înscrisuri constatate a fi nule absolut în instanța civilă, pe când prezenta cerere de revizuire se circumscrie unor înscrisuri declarate a fi false în urma unei judecăți penale.
Față de cele mai sus reținute, instanța a apreciat că excepția puterii lucrului judecat nu întrunește cele trei elemente, lipsind identitatea de cauză între cele două cereri de revizuire.
Pe fondul cererii de revizuire deduse judecății în prezenta procedură, în raport de dispoziția art.322 pct.4 C.p.c., instanța va aprecia că este întemeiată pentru considerațiile ce urmează:
- astfel, prevederea legală evocată stabilește că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere „dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății”;
- în cauză, sentința civilă nr.3106 din 25.03.2008 a Judecătoriei B., rămasă irevocabilă, a fost pronunțată pe temeiul hotărârii Adunării Generale a Acționarilor din data de 28.03.2006, în raport de care, după finalizarea acțiunii arbitrale din Elveția – dosar nr._-2004 și în funcție de obținerea unei soluții favorabile, societatea revizuientă și-a asumat obligația a a-i achita intimatului, cu titlu de recompensă, echivalentul a 10% din sumele ce se vor încasa în urma acelui litigiu (filele 38-41 dosar);
- aspectul mai sus reținut este de necontestat și rezultă fără putință de tăgadă din cuprinsul sentinței civile supuse revizuirii, căci niciun alt înscris din cele menționate în cuprinsul considerentelor hotărârii nu cuprinde asumarea obligației de plată de către societatea revizuientă;
- în concret, decizia Curții de Arbitraj din Elveția, pronunțată la 01.02.2007 nu atestă decât faptul că societatea revizuientă a obținut suma de 250.000 euro, iar balanța de verificare din luna iunie 2007 probează doar faptul că revizuientă a încasat suma de 849.025 lei, cu titlu de venituri din despăgubiri;
- față de aceste argumente, instanța nu va primi apărările formulate pe fond de către intimat, în sensul că sentința civilă nr.3106 din 25.03.2008 a Judecătoriei B. a fost pronunțată, în principal, pe temeiul înțelegerii comerciale intervenite între părți și că această înțelegere a cuprins obligația revizuientei de a-i plăti intimatului echivalentul a 10% din suma încasată după finalizarea acțiunii arbitrale;
- în egală măsură, decizia Curții de Arbitraj din Elveția pronunțată la 01.02.2007, însoțită de balanța de verificare din luna iunie 2007, nu fac decât să ateste încasarea de către revizuientă a sumei de 849.025 lei (echivalentul sumei de 250.000 euro) și nicidecum raportul obligațional dintre cele două părți;
- mai mult, obligația de plată a procentului de 10% din suma încasată de partea revizuientă în urma procedurii arbitrale, rezultă numai din înscrisurile A. purtând data de 28.03.2006;
- or, aceste două înscrisuri, anume hotărârea A. a S.C. „S.” S.A. purtând data de 28.03.2006, cât și procesul verbal din aceeași dată au fost declarate false prin sentința penală nr.69/22.01.2013 a Judecătoriei B., respectiv prin definitivă prin decizia penală nr.517/R/28.05.2013 a Curții de Apel B..
În raport de aceste argumente, instanța va admite cererea de revizuire și va anula sentința civilă nr.3106 din 25.03.2008 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul civil nr._/2007.
Este de necontestat faptul că, potrivit literaturii de specialitate, pentru ipoteza art.322 pct.4 C.p.c., anume pentru ipoteza particulară în care materialul probator ce a stat la baza hotărârii este fals, instanța va da mai întâi o încheierea interlocutorie, constatând că cererea de revizuire este în principiu admisibilă, fiind întrunite cerințele legii, iar apoi va administra probe noi, în completarea sau în combaterea celor vechi. În funcție de noua situație de fapt, după dezbateri, instanța, fie va menține vechea soluție, caz în care va respinge cererea de revizuire, fie va pronunța o altă soluție, situație în care va admite cererea de revizuire, consemnând în dispozitiv această nouă soluție.
În cauză, discuțiile asupra admisibilității în principiu și dispoziția instanței asupra acesteia sunt cuprinse în încheierea de ședință de la termenul din 08.04.2014 - fila 101 dosar. În continuare, pe fondul cererii în pretenții ce a făcut obiectul dosarului civil nr._/2007 al Judecătoriei B., față de starea de insolvență a societății revizuiente, ar deveni incidentă dispoziția art.36 alin.1 din L.nr.85/2006 republicată (art.75 alin.1 din L.nr.85/2014), dispoziție ce atrage suspendarea de drept a judecății.
Apoi, dacă la finalizarea procedurii insolvenței s-ar dispune radierea societății din Registrul Oficiului Comerțului, rezultă lipsirea acesteia de capacitatea procesuală de folosință (art.251 alin.1 N.C.C.), situație în care intimatul nu ar mai avea o creanță împotriva revizuientei.
Cum în cauză, față de petitul cererii de revizuire, discuțiile s-au limitat la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire și la consecința acesteia, instanța va pronunța hotărârea potrivit dispozitivului ce urmează.
Întrucât în temeiul art.274 alin.1 C.p.c., cheltuielile de judecată sunt în sarcina părții căzute în pretenții, instanța va obliga intimatul la plata către societatea revizuientă a sumei de 710,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv timbrul judiciar de 0,3 lei, taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și onorariul apărătorului ales de 700 lei, cel din urmă atestat de chitanța de la fila 69 dosar.
Pentru calea de atac, reținând dispoziția art.328 alin.1 C.p.c.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată și completată de revizuienta S.C. „S.” S.A., în insolvență, cu sediul în B., ., jud. B., prin reprezentant legal Al Jenabi Hamed, reprezentată convențional de avocat Ș. M., cerere însușită de lichidatorul judiciar F. & Associates IPURL, cu sediul în B., ., jud. B. în contradictoriu cu intimatul S. I., deținut în Penitenciarul C., reprezentat convențional de avocat I. Terța și, în consecință:
Anulează sentința civilă nr.3106 din 25.03.2008 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul civil nr._/2007.
Obligă intimatul să plătească revizuientei suma de 710,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv timbrul judiciar de 0,3 lei, taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și onorariul apărătorului ales de 700 lei.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.04.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
E. B. D. I.
Red./Dact. judecător E.B.
14.11.2014 - 4ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5831/2014. Judecătoria BRAŞOV | Pretenţii. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
