Pretenţii. Sentința nr. 5542/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5542/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 19971/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5542
Ședința publică din data de 05.05.2014
Instanța compusă din:
Președinte – M. S. – judecător
Grefier - M. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în ședința publică din data de 25.04.2014, conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta încheiere, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 05.05.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA
Constată că prin cererea înregistrată la data de 31.07.2013 sub nr._, reclamanta . SRL, în contradictoriu cu pârâtul B. F. T., a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului:
- la plata sumei de 29.978,36 euro din care 1.932,72 euro reprezintă contravaloare chirie neachitată in perioada octombrie 2009-iulie 2013 și 27.994,64 euro reprezintă penalități de întârziere aferente calculate până la data de 01.07.2013;
- la plata penalităților in cuantum de 2% pe zi de întârziere aplicate la chiria fiecărei luni in parte, calculate începând cu data de 01.07.2013 si pana la data plății efective si in întregime a sumei datorate ;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat în esență că părțile au încheiat contractul vânzare-cumpărare a spațiului comercial nr. 31 situat în cadrul Complexului comercial Orizont 3.000 – Tronson E având ca obiect și acordare a dreptului de4 folosință a acestui spațiu, că pârâtul avea obligația de a plăti chiria aferenta fiecărei luni, in caz contrar obligându-se sa plătească penalități de 2% pe zi de întârziere începând cu ziua imediat următoare scadentei, că în perioada octombrie 2009-iulie 2013 pârâtul nu și-a respectat obligațiile contractuale.
În drept au fost invocate dispozițiile art.194 și urm, art. 628 alin.2 și 3, art. 453 NCpc, art. 969 C.Civ (1270 NC.civ), art. 77 din Legea nr. 85/2006.
Au fost anexate înscrisuri (f. 6-46).
Acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 77 din Legea nr. 85/2006.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei octombrie 2009- august 2010, invocată din oficiu instanța reține următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata sumelor de bani datorate cu titlu de chirie în perioada octombrie 2009 –iulie 2013, conform obligațiilor asumate prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 253/31.03.2006 la BNP P. Ș., raporturile juridice dintre părți fiind supuse legii în vigoare la momentul încheierii contractului.
Conform actului adițional la contractul încheiat între părți, pârâtul avea obligația de a achita chiria aferentă dreptului de folosință asupra terenului pe care este edificat spațiul comercial și a dreptului de folosință asupra căilor de acces, în perioada 1-10 a lunii, prin contract stabilindu-se că chiria se achită anticipat cu o lună.
Potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958 „dreptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”. Potrivit art.3 din același act normativ, termenul de prescripție este de 3 ani, prescripția începând sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Față de prevederile contractuale asumate de părți, data scadenței chiriei datorate pentru perioada octombrie 2009- august 2010 începând cu care curge termenului de prescripție (f. 6) și data introducerii acțiunii, respectiv 31.07.2013, instanța constată că excepția invocată este întemeiată și va fi admisă, atât pentru debitele aferente cât și pentru accesoriile aferente.
Susținerile reclamantei referitoare la întreruperea termenului de prescripție pe motiv că în perioada martie 2009- iunie 2012, dreptul de concesiune asupra terenului a fost în patrimoniul lui P. L. sunt neîntemeiate, întrucât un astfel de motiv nu se circumscrie cazurilor prevăzute de art. 16 din Decretul nr, 167/1958. Totodată, instanța reține că drepturile reclamantei decurgând din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 253/31.03.2006 la BNP P. Ș. încheiat cu pârâtul B. F. T., au fost preluate de P. L. care putea să le exercite iar după redobândirea dreptului de concesiune acestea au revenit în patrimoniul reclamantei, fără ca prin această transmisiune să se modifice termenul de prescripție a creanțelor datorate de pârât.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare a spațiul comercial nr. 31 și actului adițional din data de 29.11.2006, pârâtul B. F. T. a dobândit dreptul de proprietate asupra spațiului menționat în suprafață de 7,92 mp și un drept de folosință echivalent cu 3,96 mp din suprafața căilor de acces, drept pentru care pârâtul s-a obligat să achite o chirie lunară de 3 euro/mp, adică 35,64 euro/lună prin echivalent în lei la cursul de referință al BNR din ziua plății, chirie ce poate anexată anual cu un procent de 10%.
Față de dispozițiile contractuale asumate, instanța constată că pârâtul avea obligația de a achita chiria convenită pentru folosirea căilor de acces, respectiv 43,12 euro/lună în perioada septembrie 2010- iulie 2013.
Întrucât pârâtul nu și-a îndeplinit această obligație, în baza art. 969 C.civ., se constată că cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 1509 euro (echivalentul în lei la cursul BNR de la data plății) reprezentând chirie aferentă perioadei septembrie 2010- iulie 2013este întemeiată și va fi admisă.
Referitor la penalitățile de întârziere solicitate pentru aceste sume, se reține că prin contract părțile au stabilit că plata se va efectua în perioada 01-10 ale lunii și în caz de neplată la termen a chiriei, cumpărătorul se obligă să plătească penalități de 2 % pe zi de întârziere începând cu prima zi după scadență, respectiv cu data de 11 a lunii, cuantumul penalităților putând depăși suma asupra căreia sunt calculate, chiria urmând să fie plătită anticipat cu o lună pe toată durata folosinței terenului.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților” iar potrivit anexei 1 lit. i din Lista cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive, este abuzivă clauza care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist.
Or, stabilirea unui cuantum al penalităților de întârziere de 2 % pe zi cu posibilitatea de depășire a debitului, reprezintă în contextul textelor legale menționate o clauză abuzivă, obligarea pârâtului la plata sumei de 27.994,64 euro reprezintă penalități de întârziere aferente calculate până la data de 01.07.2013 și în continuare până la data plății efective și în întregime a sumei datorate, pentru un debit de 1509 euro, reprezintă o sarcină disproporționat de mare comparativ cu daunele suferite de către reclamantă.
Ca urmare, instanța apreciază că pentru repararea prejudiciului cauzat reclamantei prin neachitarea la termen a chiriei datorate este suficientă obligarea pârâtului la plata unei sume egale cu debitul solicitat și în consecință va dispune obligarea acestuia la plata către reclamantă a sumei de 1509 euro (echivalentul în lei la cursul BNR de la data plății) reprezentând penalități de întârziere pentru neachitarea chiriei aferente perioadei septembrie 2010- iulie 2013și va respinge celelalte pretenții.
Reținând că reclamanta nu a depus la dosar dovada avansării de cheltuieli de judecată, instanța va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei octombrie 2009- august 2010, invocată din oficiu.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta . SRL cu sediul în mun. B., .. 88, jud. B., J_, C. RO_ în contradictoriu cu pârâtul B. F. T. cu domiciliul în mun. S., ., jud. B., CNP_.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1509 euro (echivalentul în lei la cursul BNR de la data plății) reprezentând chirie aferentă perioadei septembrie 2010- iulie 2013.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1509 euro (echivalentul în lei la cursul BNR de la data plății) reprezentând penalități de întârziere pentru neachitarea chiriei aferente perioadei septembrie 2010- iulie 2013.
Respinge celelalte pretenții formulate.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la |Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05.05.2014.
P. GREFIER
S. M. C. M.
RED. M.S. 18 Iunie 2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 28/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 9959/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
