Contestaţie la executare. Sentința nr. 24/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 11638/197/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 3062
ROMANIA
JUDETUL BRASOV
JUDECATORIA BRASOV
Sentinta civila nr._
Sedinta publica din data de 24.09.2014
Instanta constituita din:
Președinte: A. N.
Grefier: C. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect “contestație la executare“ formulată de contestatorul, S.C. I. G. S.R.L., prin repreznetant legal, in contradictoriu cu intimații, A.J.F.P. Brasov, prin reprezentant legal.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La dosar s-au depus concluzii scrise de către creditor, prin reprezentant.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 24.09.2014, când a dat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.04.2014 sub nr._, contestatorul, S.C. I. G. S.R.L., prin reprezentant legal, in contradictoriu cu intimatul, A.J.F.P. B., prin reprezentant legal, a solicitat instanței să dispună anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 3/31.03.2014, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat, în esență, că nu au fost respectate dispozițiile art. 9 alin. 2 lit. f din O.G. nr. 92/2003 și ale art. 129 alin. 5 din același act normativ, întrucât nu a fost ascultat contribuabilul anterior emiterii actului contestat. Actele emise nu respectă condițiile prevăzute de lege, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 3/31.03.2014 nefiind motivată, motiv pentru care dreptul la apărare al petentului a fost încălcat.
Cererea de chemare in judecata a fost întemeiată în drept pe dispozițiile O.G. nr. 92/2003, C.proc.civ.
Cererea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru in cuantum de 1000 lei (f. 9).
Intimatul, A.J.F.P. B., prin reprezentant legal, a depus la dosar întâmpinare (f. 27-28) prin care a solicitat respingerea contestației arătând, în esență, că în cauză debitorul contestă sumele stabilite prin titluri de creanță fiscală, apărări care nu pot fi valorificate în fața instanței de executare.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, in baza art. 260 din C.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarea situație de fapt:
Ca urmare a raportului de inspecție fiscală nr. 255/31.03.2014, a fost emisă decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 3/31.03.2014 (f. 35-36), iar ulterior adresa de înființare a popririi asiguratorii, în acord cu dispozițiile art. 129 din O.G. nr. 92/2003.
Prin promovarea prezentei contestații la executare, debitorul urmărește desființarea formelor de executare efectuate, invocând nevalabilitatea acestora, pe considerentul nerespectării formele prevăzute de lege.
Instanța constată că pretențiile contestatorilor sunt nejustificate.
În cadrul controlului de legalitate exercitat in baza art. 713 din C.proc.civ. raportat la art. 129 alin.6 coroborat cu art. 172 din C.proc.fiscala, instanța învestită cu o contestație la executare este chemată a statua asupra valabilității actelor de executare silită, din perspectiva respectării de către organul de executare emitent a prevederilor legale edictate pentru validitatea acestor acte. Prin urmare, în contextul promovării unei contestații împotriva actelor de executare silită, instanța de executare verifică îndeplinirea de către aceste acte, a condițiilor de formă prevăzute de lege pentru nașterea lor valabilă.
Prin raportare la regimul juridic imperativ ce guvernează obligațiile fiscale, autoritățile abilitate să realizeze procedura recuperării creanțelor bugetare trebuie să emită actele de executare cu respectarea întrutotul a prevederilor legale speciale edictate ad validitatem, în sensul ca aceste acte să îndeplinească, prin ele însele, toate condițiile de fond și de formă, care nu pot fi completate prin elemente extrinseci.
Analizând actele de executare contestate in speta, prin raportare la textele de lege aplicabile, instanța nu constatã nerespectarea vreunei cerințe de ordin formal care sã poatã fi sancționatã cu nulitatea expresa. Sub acest aspect, teza acreditată de contestator raportat la nelegalitatea emiterii deciziei întrucât nu a fost ascultat contribuabilul anterior emiterii actului contestat, nu este întemeiată, față de dispozițiile art. 129 din O.G. nr. 92/2003. Din analiza masurilor asiguratorii întocmite în cauză, instanța reține că procedura demarată nu este afectată de nelegalitate prin raportare la principiile consacrate de prevederile speciale aplicabile în materia executării silite a creanțelor fiscale, respectiv O.G. nr. 92/2003.
In drept, instanța retine ca dispozițiile art. 129 din C.proc. fiscala prevăd următoarele: (2) se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
(3) Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
(4) Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.
(5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
(6) Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum și cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.
Afirmația contestatorului cu privire la nemotivarea deciziei nu este susținută de proba cu înscrisuri administrată în cauză. În speță, exigențe legale mai sus indicate au fost respectate, câtă vreme în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 3/31.03.2014 sunt expuse motivele care stau la baza instituirii măsurii, fiind indicate împrejurările din care rezulta pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Contrar susținerilor contestatorului, instanța reține că în cauză nu se impunea întocmirea prealabila a unei deciziei de impunere care sa stea la baza masurilor asiguratorii contestate, fata de conținutul art. 129 alin. 3 din C.proc.fiscala. (“aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare”).
Deopotrivă, având în vedere faptul că “odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii”, instanța va înlătura susținerea petenților referitoare la nelegalitatea emiterii masurilor asiguratorii în lipsa unei creanțe certe, lichide si exigibile.
În măsura în care debitorul înțelege să conteste si fondul raportului de drept fiscal, deci drepturile și obligațiile care alcătuiesc acest raport, atunci are deschisă calea contestației administrative reglementate de O.G. nr. 92/2003, care se desfășoară sub controlul instanței de contencios administrativ, deci un cadru procesual distinct de cel al contestației la executare.
În același sens sunt și dispozițiile art. 712 alin. 3 din C.proc.civ., care prevăd următoarele: „în cazul în care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărari de fond împotriva titlului, daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac”.
Pe cale de consecință, constatând legalitatea actelor de executare întocmite de organul de executare, instanța va respinge cererea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare in judecata avand ca obiect „contestatie la executare” formulata de către contestatorul, S.C. I. G. S.R.L., prin reprezentant legal, cu domiciliul in Brasov, .. 18, apt. 2, jud. Brasov, in contradictoriu cu intimatul, A.J.F.P. Brasov, prin reprezentant legal, cu sediul in B., .. 7, jud. B., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțata in ședința publica, azi, 24.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. N. C. D.
Red. / Tehno. A.N. /4 ex. / 02.12.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 16/2014. Judecătoria BRAŞOV | Contestaţie la executare. Sentința nr. 28/2014. Judecătoria... → |
|---|
